Piața căsătoriei și alegerea partenerului în România. Căsnicia de voie versus cea de nevoie

Daniela Șerb, redactor
Numărul căsătoriilor descrește lent Foto: Shutterstock
Numărul căsătoriilor descrește lent în întreaga lume. Foto: Shutterstock

Piața căsătoriei nu este doar un termen în literatura engleză de specialitate, ci o realitate și la noi. Și, ca orice piață, funcționează pe bază de cerere și ofertă. Alegerea perechii parcurge un drum lung, sinuos și delicat până la starea civilă, explică prof.dr. Vasile Ghețău, sociolog, expert în demografie.

Într-o analiză concepută pentru Contributors.ro, expertul punctează ”cercurile de căsătorie”, care adună laolaltă femei și bărbați cu trăsături similare. Fizice, dar și profesionale. Alegem prin asortare. Adică persoane care provin cam din același strat social, întrunesc aceleași condiții de educație, situație economică, inteligență și atractivitate, religie, etnie, au același nivel cultural, limbaj, opțiuni politice, planuri de viitor, inclusiv asupra copiilor.

”Cercurile pot fi liceul, facultatea, locul de muncă, metroul, cluburile, mari restaurante cu seri de muzică și dans, vacanțe comune. La Costinești, Vama Veche, 2 Mai și multe altele. Nu mai vorbim de agenții matrimoniale și explozia întâlnirilor aranjate prin internet (dating-ul), cu tot ce au bun și mai puțin bun”, detaliază expertul. Asta într-un context demografic normal, care nu afectează semnificativ echilibrul numeric dintre genuri, pe vârste.

Cine și cum perturbă echilibrul

În situații de creștere bruscă a natalității, tot acest echilibru se rupe. S-a întâmplat în România, după Al Doilea Război Mondial. Prin nașterea masivă a decrețeilor”. Generații născute în anii 1967-1968, dar și a celor din anii următori. Cauza? Decretele ceaușiste de interzicere totală a avorturilor.

Dezechilibrele numerice flagrante, mai spune prof.dr. Vasile Ghețău, au fost vizibile după 20 de ani. Îndeosebi în 1989, atunci când generațiile respective au ajuns la vârste de căsătorie: Într-o astfel de situație, termenul de specialitate este cel de marriage squeeze. Deficit relativ de bărbați față de femei, ori deficit relativ de femei față de bărbați pe piața căsătoriei. Aceste dezechilibre pun presiune pe alegerea vârstei partenerului, modifică vârstele corelate ale celor doi soți, putând duce la situații de mismatching, nepotrivire și influențând în unele cazuri stabilitatea familiei. De asemenea, pot favoriza celibatul la ambele genuri. Termenul în limba romană poate fi restrângerea căsătoriilor.”

Generații sacrificate

Generațiile „decrețeilor” au avut foarte mult de suferit din pricina efectivului lor numeric: ”Nu numai în privința asistenței medicale nepregătite pentru o dublare a numărului de născuți în anii 1967 și 1968, lipsei de locuri în creșe și grădinițe, lipsei spațiilor corespunzătoare în toate formele de învățământ preuniversitar, lipsei locurilor de muncă. Generații sacrificate într-un anumit fel de un regim totalitar incapabil de viziune prospectivă în deciziile sale afectând copilul, femeia, mama, familia. Pare neverosimil, dar generațiile respective au suferit și peste 2-3 decenii când au ajuns la vârstele de căsătorie. Prin marile dezechilibre din structura pe vârste provocată de o politică brutală și forțată de creștere a natalității.”

Concret, când femeile născute în anul 1967 au ajus la 22 de ani, în anul 1989, căutau parteneri cu 3 ani mai în vârstă. Iar oferta era doar la jumătate , adică bărbați născuți în 1964. „În astfel de situații ale generațiilor feminine se ajunge la o reorientare spre bărbați mai tineri, colegi de generație. Și, posibil, la majorarea celibatului definitiv. Dacă privim lucrurile din perspectiva bărbaților din generația 1964, având 25 de ani în anul 1989, situația este total opusă și oferta feminină la vârsta de 22 ani este mai mult decât generoasă”, explică sociologul mecanismele demografice care determină formarea familiilor.

Ce garanții au tinerele familii?

La începutul anului 2023, structurile sunt reechilibrate, fiind vorba despre generații „liniștite”, născute între 1992 și 2007, fără risc de marriage squeeze. Nupțialitatea s-a menținut și încă se menține la niveluri ridicate în România, comparativ cu alte țări ale UE. Modelul familiei tradiționale s-a erodat mai puțin, iar opțiunea pentru forme alternative ale familiei este lentă. Una dintre explicații este faptul că aproape jumătate din țară locuiește în rural. Iar aceste procese au loc mai ales în zonele intens urbanizate. Contribuții importante de prezervare a situație au biserica și religia. Schimbările sunt însă inevitabile și rata nupțialității își va urma cursul descendent, avertizează Vasile Ghețău.

Masiva emigrare a populației tinere a afectat și ea piața căsătoriei și nupțialitatea. „Stimularea căsătoriilor tradiționale, însemnând și stimularea natalității, ar putea avea rezultate pozitive dacă măsurile vor fi bine concepute, substanțiale și monitorizate în aplicare și în rezultate”, completează expertul.

Doar că, adaugă acesta, cine să ia aceste măsuri? Au tinerele cupluri locuri de muncă cu venituri pentru un trai decent? Au tinerele familii facilități suportabile pentru construirea ori cumpărarea unei locuințe în care vor fi așteptați și copii? Au tinerele familii garanția locurilor în creșe, grădinițe, școli cu masă caldă și servicii după școală pentru copiii care vor veni? Au tinerele familii garanția unei asistențe medicale accesibile și de calitate pentru copiii lor? Nu au. Și suntem în anul 2024, an care va fi din nou plin de promisiuni deșarte.”

Cu o rată a nupțialității de 6 căsătorii la mia de locuitori, în 2021, România ocupă a doua poziție, după Ungaria, în clasamentul UE la acest indicator.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa