Dacă ai un copil de 9 ani, „ai consumat” jumătate dintre verile pe care le aveți împreună. Cel puțin asta spune #18summers, un trend al verii care circulă pe rețelele sociale și îi îndeamnă pe părinți să numere vacanțele rămase până la majorat. Ideea nu e rea, în principiu. Copilăria trece repede, iar noi uităm prea des să ne bucurăm de ea, prinși cu ale vieții. Însă numărătoarea asta inversă poate avea și efectul opus: în loc să ne ajute să valorificăm timpul petrecut împreună, ne face să ne panicăm întrebându-ne dacă îl folosim suficient de bine, dacă le oferim copiilor destul, dacă facem suficient pentru ei.
Dacă ai un copil de 5 ani, ți-au mai rămas 13 veri de creat amintiri de vacanță. Dacă are 10, doar opt. Iar dacă ai un adolescent de 15 ani, în următoarele trei veri ar trebui să te dai peste cap pentru a te asigura că, atunci când trageți linie, amintirile de vacanță care îl vor însoți toată viața sunt suficient de bogate. Asta le amintește părinților trendul #18summers, adăugând, la presiunea numărătorii inverse, și imagini idilice cu familii în decor estival ținându-se de mână.
„Bucură-te de fiecare clipă”. Sau încă o obligație pe lista părinților
Într-un articol publicat în The Guardian, jurnalista Emma Brockes descrie „18 summers” ca pe una dintre acele tendințe care pot transforma creșterea copiilor într-un proiect. Pe Instagram, mesajul „nu rata cele 18 veri pe care le aveți împreună” vine la pachet cu imagini cu vacanțe, excursii și familii fericite. În jurul acestui trend s-a dezvoltat chiar și o mică industrie de jurnale și aplicații cu ajutorul cărora părinții pot documenta momentele importante ale fiecărei veri.
Mesajul este simplu: timpul este limitat, așa că trebuie să-l folosești bine. Numai că „bine” poate ajunge foarte repede să însemne „memorabil”. Brockes ironizează expresia „making memories” (să creezi amintiri) tocmai pentru că transformă ceva firesc în „ceva de bifat”. Nu mai mergi pur și simplu cu copilul cu bicicleta, ci modelezi o amintire. Nu mai mergeți la plajă pur și simplu, ci speri să îți iasă una din acele zile pe care și le va aminti copilul și când va fi adult.
Dacă așa stau lucrurile, o zi în care copilul s-a jucat prin casă pare o zi „nedemnă” de albume. Un weekend fără planuri poate părea o ocazie ratată. Două săptămâni în care ai lucrat, iar copilul a stat la bunici pot începe să arate, retrospectiv, ca o bucată din copilărie pe care (vai!) ai pierdut-o. În viața reală însă, verile părinților rareori sunt ca pe Instagram. Avem joburi, responsabilități și lipsuri financiare care nu ne permit mereu să fim „memorabili” în tot ceea ce plănuim alături de copiii noștri. Emma Brockes observă că tocmai aici trendul își poate rata scopul: în loc să ne ajute să fim mai prezenți, ne poate da impresia că alți părinți își folosesc timpul mai bine decât noi. Sezonul cald nu mai e doar „o vară”. Devine una dintre acele 18 veri – numărate.
„Îmi place să muncesc. Îmi place și timpul pe care îl petrec singură”
Într-o discuție de pe Reddit, intitulată fără prea multe menajamente „Mai este cineva sătul de prostia asta cu 18 veri?”, o mamă povestește că fiul ei are doar 4 ani, dar mesajele despre cât de repede trece copilăria reușesc deja să o facă să se simtă vinovată pentru timpul în care nu este cu el. Lucrează part-time, iar copilul merge la grădiniță. „Îmi place să muncesc, îmi place timpul petrecut singură. Mă face să fiu o mamă mai bună când suntem împreună”, scrie ea. Și totuși, după ce vede în mod repetat mesaje de tipul „ai doar 18 veri cu el”, rămâne cu senzația că timpul s-a dus deja și că nu îl va mai putea recupera.
O altă mamă care participă la discuție spune foarte direct ce o deranjează la acest tip de conținut: „M-am săturat de genul ăsta de conținut pentru mame de pe rețelele sociale. Ca și cum tocmai am fi descoperit că timpul trece! Încă un mesaj care le spune părinților să fie recunoscători și «să se bucure de fiecare nenorocită de clipă». E atât de nerealist și, după mine, nu face decât să provoace anxietate”.
Poți să știi foarte bine cât de repede trec anii, să-ți adori copilul și totuși să nu te bucuri de fiecare minut petrecut împreună. Uneori, ai nevoie doar să nu-ți mai ceară nimeni nimic. Iar întrebarea „fac destul pentru copilul meu?” ne bâzâie mereu în fundal. Numărătoarea celor 18 veri nu face decât să pună sare pe rană și să mai adauge niște vinovăție: „Oare profit suficient de timpul pe care îl avem împreună?”.
Dar dacă „18 veri” spune, de fapt, contrariul?
Într-un articol publicat în Mother Jones, jurnalista Inae Oh propune o altă lectură a trendului. Pentru ea, „18 summers” a funcționat exact invers. Ea recunoaște că are obiceiul de a aștepta mereu următoarea activitate, ca și cum s-ar îndrepta spre „o linie de sosire imaginară”. Trendul îi amintește, în schimb, să se oprească și să rămână în prezent. Inae Oh numește senzația „nostalgie pentru prezent”: să fii încă în mijlocul unei perioade și să știi deja că într-o zi îți va fi dor de ea. Abia aștepți să adoarmă copilul și, după ce adoarme, te uiți la fotografii cu el. Abia aștepți să nu te mai cheme pentru orice, iar apoi, aproape fără să observi când s-a întâmplat, nu te mai cheamă. Un eseu din The Atlantic despre nostalgia părinților pentru anii grei ai copilăriei mici explică același paradox: distanța schimbă felul în care privim perioadele pe care, în timp ce le trăiam, abia așteptam uneori să le depășim.
Asta nu înseamnă că trebuie să ne placă fiecare noapte nedormită sau fiecare vacanță din care ne-am întors mai obosiți decât am plecat. Doar că o etapă poate fi grea și, într-o zi, să ne fie foarte dor de ea. Privit așa, „18 summers” nu mai spune „fă mai mult până nu e prea târziu”, ci poate „nu te grăbi atât de tare să treacă”.
De ce numărăm verile și nu iernile?
Avem, desigur, tot 18 toamne, 18 ierni și 18 primăveri înainte ca un copil să împlinească 18 ani. Nimeni nu pare însă la fel de preocupat să calculeze câte luni februarie mai are de petrecut alături de el. Vara este cea pe care o numărăm. Și poate nu întâmplător. „Verile din mijlocul copilăriei sunt cele pe care ni le amintim cu o claritate aproape imposibilă”, scria Joan Didion, una dintre marile voci ale jurnalismului și literaturii americane, în eseul „American Summer”, publicat în Vogue în 1963.
Vacanța mare ocupă un loc aparte și în propriile noastre amintiri: lunile fără școală, bunicii, taberele, zilele care păreau nesfârșite. Tocmai această încărcătură nostalgică face însă vara ușor de transformat într-un proiect. Dacă sunt doar 18, parcă fiecare trebuie să conteze: unde am fost, ce am făcut împreună, ce va ține minte copilul?
Didion scria despre asta cu mai bine de șase decenii în urmă: „Ceea ce ne amintim mai târziu sunt momentele petrecute pe cont propriu, momentele spontane. Puțini copii își amintesc lecțiile de înot”. Din propriile vacanțe, scriitoarei îi rămăseseră lucruri imposibil de programat: apa atât de rece încât o simțea până în oase, florile galbene de pe marginea unui râu, o seară în care stătea aplecată pe fereastră, în cămașa de noapte, încercând să audă muzica de peste lac. Da, putem organiza vacanța, putem cumpăra bilete la festivaluri, putem alege cea mai tare expediție, putem face mii de fotografii. Dar nu putem decide ce va deveni, peste ani, „memorabil” pentru copilul nostru. Nu putem planta imagini în memoria lui afectivă.
Vacanțele împreună nu se opresc aici
Există și o altă problemă cu numărătoarea asta inversă, spun părinții sătui de imagini siropoase și îndemnuri din social media care poartă acest hashtag: la 18 ani nu se termină, de fapt, nimic. Copilul își va face propriile planuri, poate va pleca la facultate, se va căsători. Dar relația cu propriul copil nu expiră odată cu ultima vacanță de vară dinaintea majoratului.
Dr. Willough Jenkins, psihiatru pentru copii și adolescenți, propune o altă miză pentru cele 18 veri. „Ideea nu a fost niciodată să scoatem cât mai mult din cele 18 veri. Ci să construim o relație suficient de puternică încât să existe vara 19, 20 și 30, alături de cineva care vrea să se întoarcă acasă”. Din experiența sa, relațiile bune dintre părinți și copiii deveniți adulți nu se construiesc neapărat din vacanțe spectaculoase sau momente perfecte pentru Instagram, ci din bucurii obișnuite, repetate, și din plăcerea de a fi împreună.
Într-un articol din Parents, Melissa Willets face aceleași calcule, dar de la celălalt capăt al numărătorii. Fiica sa are deja 18 ani și, după matematica trendului, cele două tocmai și-ar fi petrecut „ultima” vară împreună. Numai că sunt atâția părinți pe lumea asta care pot povesti despre vara cu numărul 25, 31 sau 38 petrecută alături de copiii lor adulți. Iar jurnalista Claire Cohen scrie în The Sunday Times că se află deja în vacanța cu numărul 43 împreună cu propria mamă.
Psihologul Milton Louis Gonzales, citat de Parents, spune că a fi prezent poate însemna să asculți încă o dată povestea pe care ai auzit-o deja de zece ori, să mai stai câteva minute lângă copil înainte de culcare sau să lași telefonul deoparte când îți vorbește. Sunt lucruri care nu arată spectaculos într-un album de vacanță, dar care construiesc o relație puternică între părinte și copil – viitorul adult care poate va mai dori să petreacă timp cu tine.
