Parenting ca în Germania: 6 metode care dau încredere copiilor

Theodora Fintescu, redactor
Parenting ca în Germania

Parenting ca în Germania: O mămică din SUA, Sara Zaske, povestește șocul pe care l-a avut când s-a mutat în Berlin și a văzut cum au grijă de copiii lor părinții din Germania. Libertatea este cuvântul de ordine. Mai jos, experiența la fața locului povestită de Sara, așa cum a apărut pe site-ul www.time.com.

Prima dată când am fost într-un loc de joacă în Berlin, am luat-o razna. Toți părinții se adunaseră într-un loc, beau cafea și nu erau atenți la copiii care atârnau de un dragon de lemn la șase metri înălțime de o groapă de nisip.
Unde erau grămezile de bureți si protecțiile? Unde erau toate avertismentele? Avocații pentru cazurile de vătămări corporale?
„Achtung! Nein!”, am strigat în germana mea stricată. M-au ignorat atât copiii cât și părinții. În pofida stereotipurilor, majoritatea părinților nemți pe care i-am întâlnit, sunt oricum, numai stricți nu. Pun un mare preț pe independență și responsabilitate. Părinții aceia din parc nu își ignorau copiii; ci aveau încredere în ei. Berlinul nu are nevoie de o mișcare „free range”, pentru că acolo asta e norma.

Parenting ca în Germania. Iată câteva lucruri surpinzătoare pe care le fac părinții din Berlin:

1. Nu forțează copiii să citească devreme. Grădinițele berlineze, sau „kitas”, nu pun accentul pe învățătură. Ba chiar, educatorii și ceilalți părinți m-au sfătuit să nu îmi învăț copiii să citească. Mi s-a explicat că este ceva special care se învață când copiii încep școala. Grădinița este un loc de joacă și educație socială. Chiar și în clasa întâi, cunoștințele nu sunt pompate în mintea copiilor. Școala noastră din SUA oferea o jumătate de zi de educație întreruptă de două (două!) pauze în aer liber. Să nu credeți că această abordare relaxată înseamnă o educație slabă: Potrivit unei evaluări din 2012 facută de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, puștii nemți de 15 ani se descurcă mult mai bine decât media internațională în ce privește cititul, matematica și științele pe când mult mai presații americani rămân mult în urmă.

2. Încurajează copiii să se joace cu focul. Fiica mea de clasa a doua a venit acasă cu un bilet. Făceau un proiect cu foc. Eram întrebată dacă îi dau voie să aprindă lumânări și să facă experimente cu chibrituri. Se spunea că vor aprinde împreună lumănări și că vor arde în siguranță câteva lucruri. Era genial.

3. Lasă copiii să meargă aproape oriunde singuri. La majoritatea școlilor primare copiii merg fără părinți și se joacă neînsoțiți prin cartier. Unii merg chiar și cu metroul singuri. Părinții germani sunt preocupați de siguranță, desigur, dar ei sunt îngrijorați de traficul rutier și nu de posibilitatea răpirilor.

4. Faptele par să fie de partea nemților. Cazurile de răpire sunt foarte rare. Și plimbatul fără părinți, sau „ independența de mișcare” cum o numesc experții este foarte bună pentru copii.

5. Petrecere când începe școala. Unul din prietenii mei berlinezi mi-a spus odată că în viață sunt trei evenimente majore. Einschulung (începerea clasei întâi), Jugendweihe (când devii adolescent) și căsătoria. În Berlin, Einschulung este o mare sărbătoare care se ține la școală – într-o sămbătă! – și include primirea unui Zuckertute – un con uriaș de mărimea unui copil, plin cu creioane, ceasuri, dulciuri și altele. Petrecerea e urmată de o altă petrecere cu familia și cu prietenii. Einschulung este o sărbătoare pe care unii copii o așteaptă cu nerăbdare cu anii. Simbolizează o schimbare majoră în viață, și se speră, entuziasm de a învăța. Jugendweihe are loc la împlinirea vârstei de 14 ani. Implică o ceremonie similară, petrecere, cadouri, marcând următorul stadiu în procesul de creștere. Cu tot negativismul cu care sunt copleșiți adolescenții aceste petreceri sunt un mod foarte bun de a celebra tinerețea.

Parenting ca în Germania: 
6. Copiii sunt scoși afară în fiecare zi. O zicală germană zice: „nu există vreme rea, doar haine nepotrivite”. Importanța timpului petrecut afară este promovată în școli, și de aici și „garten” din „Kindergarten”. Asta se observă și în numeroasele locuri de joacă din Berlin. Indiferent de cât de frig sau înnorat este, iar în Berlin poate fi câteodată destul de frig, părinții își împachetează copiii și îi aduc în parc, sau îi trimit singuri.
Asta mă întoarce la acel dragon de lemn – de când m-am mutat aici am încercat să adopt câteva din atitudinile berlinezilor, și îi dau voie fetei de opt ani să se urce pe acel dragon, dar încă nu mă lasă inima să o las singură prin cartierul de blocuri.
Am făcut pași mici. Am lăsat-o să meargă până la brutărie singură. Nu e departe, e la scara următoare. Dar prima dată când a facut asta, s-a întors radiind, înmânându-mi mândră chiflele pe care le cumpărase de una singură. M-am gândit că nu era cazul să-i spun că mama ei, americancă, era pe balcon, urmărind-o în tot acest timp.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa