La 3 ani, copilul intră peste tine în baie fără să-i pese de intimitate. La 6 ani, încă dă buzna exact când ieși din duș. La 10 ani, a învățat deja să bată la ușă și își cere și el dreptul la intimitate când își schimbă hainele. Pe măsură ce copilul crește, mulți părinți ajung să se întrebe care e vârsta de la care nuditatea în familie ar putea fi problematică.
Răspunsul nu e niciodată simplu. Și ține de dinamica familială, spun specialiștii, Nu există norme universal valabile și o vârstă clar determinată. Mai important este felul în care se simte copilul, modul în care familia vorbește despre corp și mesajul pe care cei mici îl primesc despre nuditate și intimitate.
De ce nu ne raportăm doar la vârstă
Alan Kazdin, profesor emerit de psihologie și psihiatrie infantilă la Yale, afirmă într-un articol publicat de Parents.com că „de multe ori, copilul reușește să fie un ghid foarte bun pentru părinții săi”. La reacțiile și comportamentul său trebuie să fim atenți. Asta nu înseamnă că vârsta nu contează deloc. Specialiștii observă că, pe măsură ce copiii cresc, apare pudibonderia, nevoia de intimitate. Potrivit experților citați de Today’s Parent, în jurul vârstei de 6 ani majoritatea copiilor încep să înțeleagă aceste noțiuni și încep, de regulă, să ceară mai multă discreție acasă. Dar ritmul este diferit de la un copil la altul.
Unii copii încep în jurul vârstei școlare să se schimbe singuri, să închidă ușa la baie sau să nu se mai simtă deloc confortabil dacă sunt surprinși în pielea goală, chiar de propriii părinți. Alții nu par să fie deranjați de aceste lucruri nici mai târziu. Și nu e o problemă – ține de ritmul lor de dezvoltare și de confortul emoțional. De aceea, spun experții, în loc să ne întrebăm „oare care e vârsta potrivită să mă feresc de copilul meu?”, mai bine suntem atenți la semnale: „ce îmi transmite copilul meu acum?”.
Ce spun studiile despre nuditatea familială
Deși subiectul stârnește adesea reacții puternice, cercetările sunt surprinzător de puține. Psihologul Paul Okami a realizat un studiu în cadrul UCLA Family Lifestyles Project prin care a urmărit aproximativ 200 de copii pe parcursul a 18 ani. Cercetătorii au analizat inclusiv efectele expunerii la nuditatea parentală în copilăria mică. La finalul celor 18 ani, participanții au fost evaluați, urmărindu-se mai ales stima de sine, relațiile sociale și adaptarea psihologică. Cercetarea nu a identificat efecte negative semnificative asociate faptului că, între 3 și 6 ani, copiii își văzuseră părinții dezbrăcați.
Într-un studiu din 2023, psihologul britanic Keon West a analizat cercetările anterioare, adăugând propriile sale studii privind experiențele de nuditate din copilărie. Concluzia analizei ar putea să ne uimească. Sunt extrem de limitate dovezile care susțin existența unor efecte negative ale expunerii la nuditatea familială. Ba mai mult, unele cercetări au identificat efecte pozitive ale „experiențelor de nuditate familială non-sexualizată”, mai exact copiii cu familii relaxate în această privință dezvoltaseră o relație sănătoasă cu propriul corp și aveau imagine corporală pozitivă la vârsta adultă.
Asta nu înseamnă că psihologii recomandă tuturor familiilor să adopte nuditatea acasă și nici că simpla vedere a unui părinte dezbrăcat va avea automat efecte benefice. Cercetătorii subliniază că trebuie să lăsăm loc nuanțelor și că studiile lor nu pot oferi certitudini în această privință.
Copiii nu au idei preconcepute
Pentru mulți adulți, nuditatea este asociată aproape automat cu sexualitatea. Copiii mici, însă, privesc corpul în mod diferit. Ei observă diferențe, sunt curioși și încearcă să înțeleagă de ce nu arătăm toți la fel. De aici și întrebările care îi iau uneori prin surprindere pe părinți: „De ce mama are sânii mai mari decât tata? De ce bărbații au păr pe piept? Și eu o să am?”.
Specialiștii citați de Parents spun că această curiozitate apare în mod firesc în jurul vârstei de 3 ani, când copiii devin tot mai interesați de propriul corp și de diferențele dintre oameni. Amy Lang, expert în domeniul sănătății sexuale pentru copii și adolescenți, recomandă părinților să răspundă simplu și calm acestor întrebări. Aceasta spune că atunci când copilul simte că poate vorbi deschis despre corp, nuditate, diferențe anatomice, este mult mai deschis cu părinții săi și mai târziu, spre adolescență, atunci când apar alte întrebări sau nelămuriri legate de dezvoltarea sa. Pentru un copil de 4 sau 5 ani, corpul părintelui este adesea mai degrabă o sursă de informații decât o sursă de stânjeneală. Reacția adultului este cea care poate transforma momentul într-o conversație firească sau într-un subiect tabu – și pentru acea vârstă, și pentru viitor.
CITEȘTE ȘI: Ne dezbrăcăm sau nu în fața copiilor?
„Naked Mom”: când viața de zi cu zi ajunge pe TikTok
Dezbaterea despre nuditatea în familie a devenit un trend pe TikTok. Subiectul a ajuns în atenția publică după ce creatoarea de conținut Katie Santry a vorbit pe TikTok despre ceea ce ea numește, cu umor, statutul de „Naked Mom”. În clipul său devenit viral, aceasta povestește că își schimbă hainele în fața copiilor, se plimbă prin casă în lenjerie și nu a considerat niciodată că aceste momente obișnuite din viața de familie ar trebui ascunse.
@katiesantry Are you a naked mom or no way? I think if I’m in my bedroom and my bathroom, it’s up to him to determine hi comfort level and as of now, he’s totally unphased and unbothered to have a full convo with me when I’m getting dressed 🤣 #motherhood #momlife #boymom #momsoftiktok #relatablemom ♬ original sound – Katie Santry
În comentariile de la videoclipul viral, dezbaterea s-a mutat rapid de la „e bine sau rău?” la „unde sunt limitele?”. Unele mame spun că nuditatea accidentală în propriul dormitor nu este o problemă: „Dacă sunt în camera mea și copiii intră fără să bată, asta e, copiii văd ce văd. Nu fac din asta o problemă și nici ei nu par să fie afectați”. Alți părinți insistă că intimitatea trebuie învățată concret, mai ales odată cu creșterea copiilor. „Cu doi băieți, la un moment dat nu mai este în regulă. E important să-i înveți despre intimitate încă de mici”, scrie altcineva. O altă mamă se confruntă cu o situație care poate surprinde: „Fiul meu are 18 ani și încă intră în cameră când mă schimb. Acum îi spun direct: «Hei, există niște limite!»”, spune ea.
Articolul publicat de Parents despre „Naked Mom trend” arată că, dincolo de opiniile atât de diferite, multe dintre mamele care au participat la discuție ajung la aceeași concluzie: regulile se schimbă odată cu copilul, iar cele mai multe familii își găsesc propriul echilibru pe parcurs. Concluziile, din nou, nu au legătură cu vârsta: fiecare familie negociază, în timp, granița dintre naturalețe, intimitate și limite.
Imaginea corporală: ce văd copiii când au în față un părinte dezbrăcat?
Dincolo de aspectul intimității, dincolo de stânjeneala inerentă, unul dintre cele mai interesante argumente invocate de specialiști nu are legătură cu nuditatea în sine, ci cu imaginea corporală. Copiii de astăzi cresc într-o lume în care au ocazia (vrem, nu vrem) să vadă numeroase imagini cu diverse corpuri umane înainte să ajungă la adolescență – din reclame, filme, afișe stradale etc. Problema este că multe dintre acestea sunt filtrate, editate sau atent selectate.
Amy Lang atrage atenția că imaginile cu care intră în contact copiii până la o anumită vârstă oferă de cele mai multe ori o versiune idealizată a corpului uman. „Corpurile pe care le vor vedea în media și în pornografie nu sunt reprezentative. Femeile pur și simplu nu arată așa”, spune experta într-un interviu pentru The Guardian. În schimb, acasă, copiii observă corpurile „necosmetizate” ale părinților: cu vergeturi după sarcină, cicatrici, riduri, kilograme în plus. Aceștia învață că toate acestea sunt semne ale trecerii timpului și că sunt normale, spre deosebire de ceea ce se poate întâlni pe rețelele sociale.
În aceeași idee merg și observațiile Avivei Braun, psihoterapeut specializat în imagine corporală și tulburări de alimentație, citată de Parents. Aceasta spune că cei mici au nevoie să înțeleagă că „suntem imperfecți prin natura noastră și că trupurile noastre trec prin schimbări și transformări”. Toate acestea îi vor ajuta pe copii să dezvolte o relație sănătoasă cu propria imagine. Psihologul Corina Dobre amintește că imaginea corporală nu înseamnă doar felul în care arătăm, ci și modul în care gândim și simțim în legătură cu propriul corp. Mai mult, o imagine corporală sănătoasă presupune și convingerea că „aspectul exterior nu are nicio legătură cu valoarea noastră personală”.
Intimitatea nu implică rușine
Revenind la întrebarea care îi frământă pe părinți, legată de vârsta la care copilul începe să nu mai fie confortabil cu nuditatea, specialiștii insistă și asupra unui alt aspect emoțional: rușinea. Da, copilul care intra odinioară peste părinții săi, fără să bată la ușa băii, cere, la un moment dat mai multă intimitate sau nu mai este la fel de relaxat când vine vorba despre propriul corp. Pentru unii părinți acest moment vine cu o semne de întrebare și gânduri: „Oare am greșit cu ceva? Am depășit „vârsta permisă”?
Amy Lang, expert în sănătate sexuală pentru copii și adolescenți, spune că părinții pot avea abordări diferite în această privință, fără ca una să fie neapărat mai corectă decât alta. „Dacă te simți confortabil să fii dezbrăcat în fața copiilor tăi, poți să faci asta în continuare. Dacă nu, păstrează-ți hainele pe tine. Important este ca mesajul să fie despre intimitate, nu despre rușine, jenă sau ceva negativ”, explică ea în articolul citat anterior.
Copiii au nevoie să învețe că spațiul intim, nevoia de intimitate nu înseamnă că e ceva rușinos în legătură cu corpul lor. Pot învăța să respecte limitele celorlalți și să ceară intimitate la rândul lor, fără să simtă că e ceva greșit sau stânjenitor în legătură cu trupul lor. În definitiv, întrebarea n-ar trebui să fie „până la ce vârstă e ok să ne vadă copiii dezbrăcați?”, ci, mai degrabă, „ce învață din aceste momente?”. Lecțiile pe care le primesc în copilărie despre anatomie și nuditate, despre respect și intimitate s-ar putea să conteze mai mult.
