A trecut aproape o săptămână de când telefoanele mobile sunt interzise în școlile din România, nu doar la ore, ci și în pauze. Măsura aceasta a generat multe discuții. În timp ce majoritatea jubilează că „în sfârșit s-a făcut dreptate” și copiii vor fi mai atenți la ore și mai conectați între ei în pauze, există și voci care afirmă contrariul. Una dintre ele este Monica Maria Mihai, terapeut și formator specializat în prevenție bullying. Invitată la o emisiune radio, ea a declarat că, de fapt, această măsură nu rezolvă problemele școlii românești, ba mai mult, atrage unele noi. A atras atenția asupra faptului că, din cauza lipsei de personal din școli, conflictele din pauze dintre copii escaladează și ajung prea târziu la profesori și părinți. Având telefonul la îndemână, copiii ar putea cere mai ușor ajutor și s-ar simți în siguranță, a argumentat ea.
Am stat de vorbă cu Monica Mihai pe această temă, iar argumentele ei invită la o dezbatere: în ce măsură interzicerea telefoanelor mobile pe toată durata zilei, așa cum cere Ministerul Educației, îi ajută cu adevărat pe elevi? Reamintim că mai multe țări din Europa au luat decizii similare în ultima perioadă, constatând că elevii sunt distrași de telefoane și că numărul înregistrărilor video din școli, cu elevi și profesori filmați în diverse ipostaze și expuși fără voia lor în stațiul public, e din ce în ce mai mare.
„Prea multe interdicții în scoli, dar nicio reformă”
„Mie nu îmi interzice nimeni să îi aud vocea copilului meu atunci când este la școală, în pauză! Așadar, voi vocifera des referitor la interzicerea telefonului în pauze. Telefonul l-a salvat pe copilul meu, prin telefon m-a anunțat să vin urgent la scoală în situații de bullying sau că îi era rău. Era terorizat de un bullying ascuns, dar și verbal, bullying trecut cu vederea de către cadrele didactice. Nu am încredere în instituția de învățământ, astfel încât să îl trimit fără telefon. Sunt împotriva acestei decizii! Prea multe interdicții în scoli, dar nicio reformă compatibilă cu evoluția!”, este revolta Monicăi Mihai.
- CITEȘTE ȘI: Adio, telefoane mobile în școli! „De luni, copiii le pun dimineața într-o cutie și le iau la plecare”
Cu 2 ani în urmă, fiul ei a sunat-o din baia școlii, unde s-a ascuns de niște colegi care îl amenințau. A reușit astfel să intervină la timp. „Din păcate, se întâmplă prea multe cazuri în care copiii sunt bolnavi sau bătuți și păinții află ultimii. Îmi pare rău să spun asta și nu generalizez, dar nu cred că este gestionată cum trebuie relația dintre elev-profesor-părinte. Am multe exemple pe care le-am ascultat, exemple de bullying mușamalizate, în care părintele află după un timp și nu mai știe nimeni cum să procedeze! Cu atât mai mult acum, când unii copii nu își pot suna părinții în pauze dacă se întâmplă ceva rău. Recent, s-au bătut două fete într-o școală. Niciun adult nu a fost acolo la timp. Sunt puțini profesori și au multe probleme de rezolvat, nu pot fi peste tot!”, a declarat terapeutul pentru Totul Despre Mame.
Socializare cu de-a sila nu se poate
Monica Mihai susține că ne e realist să ne așteptăm la o evoluție în ceea ce privește relațiile dintre copii, pentru că socializarea în pauze nu le poate fi impusă. „Un băiat care a venit la mine la consiliere mi-a spus că elevii se ceartă mai mult dacă nu au acces la telefoane în pauze. El personal urmărea în pauze niște emisiuni despre mașini și nu deranja pe nimeni. Acum, spune că e obligat să se uite pe pereți sau să se certe cu colegii, pentru că și unii și alții sunt supărați. Unii copii evită un conflict retrăgându-se în vizionarea unui filmuleț. Alții doresc să le scrie un mesaj părinților. Unii nu se simt în largul lor dacă nu au în minte ideea că pot lua legătura cu un părinte în caz de urgență. Tot copiii spun că cei care deranjau orele folosind telefonul o fac în continuare, cu sau fără telefon.”
Terapeutul consideră că problemele de relaționare ale copiilor nu pot fi rezolvate luându-le telefoanele, ci învățându-i, acasă și la școală, empatia. „Avem nevoie să ne oprim din această viteză și să vorbim mai mult cu copiii noștri. Să îi ascultam cu atentie, să corectam armonios, să sadim în ei dorința de a ajuta. Copiii noștri râd de alți colegi ai lor fără rost și fără sens. De unde vine dorința aceasta de a râde de cineva? Părerea mea este că părinții nu se ocupă de copiii lor cu sufletul, lasă totul în seama școlii! Iar școala nu are cum să educe un copil, părintele trebuie să o facă”.
Cum a decurs pentru copilul tău prima săptămână fără acces la telefon? Ce avantaje și ce dezavantaje crezi că îi aduce această măsură?
