Mulți părinți constată cu uimire și, uneori, cu un strop de gelozie, afecțiunea intensă pe care părinții lor o manifestă față de nepoți. „De ce copiii mei primesc mai multă atenție decât am primit eu vreodată?”, se pot întreba. Și pe bună dreptate! Care este adevărul științific care se află în spatele acestor „diferențe de iubire”, atunci când părinții devin bunici? Și ce ne spun poveștile din viața de zi cu zi? Găsim răspunsuri în manifestările creierului nostru, dar și în dinamica relațiilor familiale.
Când un copil mic intră într-o cameră, atenția (dar și afecțiunea) tuturor se îndreaptă instant asupra sa. Dacă sunt și bunicii lui prin preajmă, observați-le starea! Sunt de-a dreptul topiți, nu-i așa? Sigur știți cazuri în care „buna” își ia nepoata în brațe și uită complet de restul lumii sau situații în care „bunul” își lasă neterminat jocul de table pentru a construi un turn din cuburi cu cel mai mic dintre nepoți. Oare bunicii își iubesc nepoții mai mult decât pe propriii copii? Asta s-au întrebat și cercetătorii.
Bunicii, mai conectați emoțional cu nepoții decât cu copiii
Un studiu recent, realizat de Eniversitatea Emory din SUA pe un eșantion de 50 de bunici, a măsurat activitatea cerebrală a seniorilor în timp ce aceștia își priveau copiii și nepoții într-un set de fotografii, iar rezultatele au fost cât se poate de sugestive. Potrivit studiului, atunci când bunicii văd imagini cu nepoții lor, în creierul acestora se activează regiunile responsabile cu empatia emoțională. Ce înseamnă asta? Bunicii pot resimți în mod direct trăirile copilului: dacă nepotul zâmbește, bunicii simt bucuria lui; dacă nepotul plânge, bunicii trăiesc durerea acestuia în mod profund. Însă, atunci când bunicii privesc imagini cu propriii lor copii (acum adulți) se activează empatia cognitivă. Cu alte cuvinte, creierul face un efort intelectual pentru a înțelege gândurile și sentimentele copiilor lor, însă nu mai putem vorbi despre același răspuns emoțional intens, ca în cazul nepoților. „Este remarcabilă această capacitate de activare a zonelor asociate empatiei emoționale atunci când bunicii interacționează cu nepoții lor. Acest lucru sugerează că bunicii sunt profund conectați la stările emoționale ale copiilor mici”, explică James Rilling, conducătorul studiului.
- CITEȘTE ȘI: Povestea Doinei Borcilă. Și-a salvat nepotul de leucemie și acum gătește pentru copiii bolnavi
De ce se manifestă mai intens iubirea pentru nepoți?
Unul dintre motive poate părea banal, dar este foarte important: copiii mici sunt drăgălași. Este bine cunoscut faptul că, din punct de vedere evolutiv (ca să îi ajute să supraviețuiască) copiii au dezvoltat „drăgălășenia”. Cercetătorii denumesc „the cute factor” (factorul drăgălășeniei) suma trăsăturilor și comportamentelor bebelușilor și copiilor mici care activează instinctele de îngrijire, protecție și afecțiune în adulți. Ochii mari, rotunzi, obrăjorii roșii, zâmbetul adorabil sunt doar câteva dintre elementele acestui „factor al drăgălășeniei” despre care vorbesc specialiștii. Toate acestea contribuie la un răspuns emoțional intens din partea adulților – deci și a bunicilor – în fața copiilor de vârste mici. Și, dacă propriii copii au depășit demult vârsta drăgălășeniei, e normal ca răspunsul emoțional al părinților-bunici să fie mai redus.
Un alt aspect care contribuie la manifestarea mai intensă a iubirii către nepoți este lipsa responsabilităților directe a bunicilor. Spre deosebire de perioada în care își creșteau copiii, astăzi, bunicii nu mai sunt direct implicați în luarea deciziilor importante sau în rutina zilnică a copiilor-nepoți. Și, pentru că nu iau parte în mod direct la grijile cotidiene legate de viața copilului, interacțiunea lor este dominată de bucurie, spirit ludic, emoții pozitive sau pură plăcere.
- CITEȘTE ȘI: Ca să răzbun austeritatea copilăriei mele, îi împodobesc nepoatei 5 brazi, terasa și baia
Perspective personale. Ce spun bunicii
Dar cum simt bunicii diferențele dintre cele două etape din viața lor? Cum se raportează ei la relațiile pe care le-au avut cu copiii și cele pe care le au cu nepoții? Pe scurt, se bucură din plin! Vorba unei bunici care mărturisea în social media: „Îmi iubesc nepoții la fel de mult cum îmi iubesc copiii. Dar relația cu ei este diferită: este mai puțin stresantă și mai mult axată pe momente de bucurie. Nu trebuie să iau decizii dificile sau să gestionez rutina zilnică, ceea ce îmi permite să mă bucur din plin de timpul petrecut cu ei”.
Bunica Laura, ale cărei confesiuni le puteți citi pe Totul Despre Mame, recunoaște că de când a venit pe lume nepoata sa, Victoria, distracția e în toi. Au „activități favorite”, iar atunci când sunt împreună bunica participă trup și suflet la bucuria copilei. „Cum să nu ne facem noi unghiile cu carioci și cum să nu ne punem ștampile pe frunte, mâini și picioare? La ce bun mai există și cariocile, și ștampilele, dacă toată viețișoara lor – de altfel destul de scurtă – ar vedea numai hârtie? Ce au unghiile și pielea să nu participe la acest un fel de The Color Run? Moaaaaamă, chiar așaaaa! Trebuie să mergem și noi, bunică și nepoată, măcar o dată! Bună idee mi-a mai venit!”, scria bunica într-una dintre confesiunile sale despre timpul petrecut cu nepoata.
Bunicii sunt aur la casa omului
Deși uneori relația bunicilor cu nepoții lor poate naște uimire sau revelații în rândul copiilor (acum părinți), aceștia din urmă trebuie să știe că „amorul” bunicilor nu diminuează cu nimic iubirea părintească. Totul trebuie privit din perspectiva unei schimbări a dinamicii familiale. Și, mai în glumă, mai în serios, dacă simt cumva gelozie, părinții pot găsi alinare în faptul că bunicii joacă un rol important în dezvoltarea emoțională și fericirea copiilor lor.
