Au emigrat în Suedia pentru o educație altfel. „Nu-mi vedeam copiii stând liniștiți în bancă și ridicând mâna la grădiniță și în primii ani de școală”

În urmă cu șase ani, Monica Ionescu și soțul ei au decis să lase în urmă România și să-și crească cei doi copii în Suedia. Alegerea lor a fost determinată de dorința unei educații diferite pentru Diana și Andrei, care au acum 10, respectiv 12 ani. „Nu îmi imaginam copiii mei, mai ales fata, care este foarte creativă, stând cuminți în bancă și ridicând mâna, mai ales în primii ani”, își începe Monica povestea.

Decizia familiei nu a fost una spontană. Au citit mult despre Suedia și au stat de vorbă cu prieteni apropiați care emigraseră deja. „Nașii noștri se mutaseră cu doi ani înainte în sudul Suediei și ne-au dat multe detalii despre ce se întâmplă acolo în grădinițe și în școli. De asemenea, citeam mult pe grupuri Facebook și site-uri de parenting”, spune Monica. Motivul principal pentru care a ales Suedia este sistemul educațional, dorindu-și să-i ferească pe copii de rigiditatea celui românesc. Citise că sistemul scandinav pune accent pe creativitate, independență și respect față de ritmul și particularitățile fiecărui copil, iar acum, după 6 ani petrecuți acolo, spune că, într-adevăr, așteptările i-au fost confirmate. fost impresionată de faptul că cei mici au foarte multe activități fizice la școală, petrec mult timp în aer liber, iar profesorii nu pun accent pe competiție în clasă, ci mai degrabă pe colaborare. Există, însă, și aspecte cu care i-a fost greu să rezoneze: părinții suedezi pun rareori limite ferme copiilor, iar acest lucru, crede Monica, nu este întotdeauna în beneficiul celor mici.

„Acomodarea copiilor a fost neașteptat de ușoară”

Inițial, relocarea a fost prezentată copiilor ca o aventură. „Le-am spus că mergem să explorăm și că dacă ne place, rămânem, dacă nu, ne întoarcem. În primele șase luni m-am ocupat exclusiv de adaptarea lor. Am explorat împrejurimile, am studiat locurile, astfel încât tranziția să fie cât mai lină”, spune Monica.

Când au ajuns în Suedia, Diana era în clasa pregătitoare, iar Andrei mergea la grădiniță. În ciuda barierelor lingvistice, acomodarea lor a fost rapidă, iar acest lucru s-a datorat și ajutorului primit din partea cadrelor didactice. „Profesorii s-au implicat enorm, copiii au fost mereu încurajați să comunice și să interacționeze. Nu s-au simțit excluși niciodată”, explică Monica. Ea povestește cu umor despre o întâmplare din primele zile: „La prima ședință cu părinții, învățătoarea s-a alarmat pentru că Diana desena numai monștri. De fapt, ea nu înțelegea ce i se cerea și improviza, desenând ce știa.” Cei mici au învățat însă rapid suedeza, iar interacțiunile zilnice cu colegii lor i-au ajutat enorm în acest sens.

• CITEȘTE ȘI: Prințesa urbană, de 3 ani în Olanda: „Părinții olandezi sunt foarte diferiți de cei români. Văd toată iarna copii pe biciclete, la 3 grade, pe vânt sau ploaie, fără căciulă”

Școlile folosesc încă tehnologia și învățarea prin joacă

Suedia a anunțat recent o reformă semnificativă în sistemul de învățământ, care presupune revenirea la învățarea clasică și renunțarea la tehnologie și la educația prin joacă în școli. Monica spune că predarea și munca suplimentară acasă sunt strâns legate de tehnologie. „În școală, elevii au tablete (în unele școli) sau calculatoare (în altele). Examenul care se dă în clasa a VI-a, spre exemplu, se desfășoară pe tabletă. La clasa a V-a, fiica mea primește teme la matematică doar pe calculator, pe un site. Există o aplicație unde primește tema în fiecare vineri. În schimb, băiatul, care e în clasa a IV-a, are teme scrise pe hârtie”, explică Monica. Există foarte multe filmulețe scurte pe diverse teme, create de Ministerul Educației, adaptate la programa școlară, care sunt văzute ca lecții. Însă, obligatoriu, după aceste lecții online, există pauze pentru activități fizice. Telefoanele mobile ale elevilor sunt preluate la începerea orelor de curs și închise într-un dulap, apoi returnate la sfârșitul orelor.

• CITEȘTE ȘI: Suedia renunță la învățarea prin joacă și digitalizare și introduce matematica de la 6 ani. Tabletele și laptopurile, interzise în clasele mici

„Se învață lucruri esențiale”

„În România, se învață foarte multe lucruri, o cantitatea foarte mare de informații este transmisă copiilor. În Suedia, se învață lucruri esențiale. Școala pune accentul pe activități practice și petrecerea timpului în natură pentru interacțiune și observare”, spune Monica. La școală, copiii primesc prânzul în mod gratuit, iar sportul și activitățile extrașcolare fac parte din rutina tuturor elevilor. „Există echipe de fotbal la fiecare clasă, echipe de fete, echipe de băieți, antrenate de părinți voluntari. La finalul anului, se organizează și un campionat între școli”. Pe lângă fotbal, sunt populare hocheiul și „bandy” (un sport cu minge care se joacă cu crose, pe iarbă sau în interior și ale cărui reguli sunt asemănătoare hocheiului).

Un alt aspect pozitiv al educației suedeze, potrivit Monicăi, este legat de existența școlilor de muzică din fiecare oraș, școli de unde se pot închiria instrumente pentru studiul individual. „Metoda de predare pune accent inițial pe învățarea melodiilor după ureche și descoperirea instrumentului pentru a atrage copiii, iar ulterior se introduce și studiul notelor muzicale”, specifică ea.

• CITEȘTE ȘI: Povestea jurnalistei care s-a mutat cu copiii într-un sat din Spania. „Nivelul de cultură e mai redus, dar avem marea lângă casă și avocado pe marginea drumului”

Pentru a avea un loc de muncă, și-a schimbat meseria

Soțul Monicăi, inginer cu specializare în ingineria electrică, care implică proiectarea unor sisteme sau produse electrice specifice (echipamente industriale, tehnologii avansate sau sisteme energetice), și-a găsit rapid un loc de muncă. Ea, însă, a întâmpinat dificultăți la acest capitol. „Am lucrat în România ca project manager în media și mi-a fost greu să găsesc ceva similar. Așa că am ales să mă reprofilez și să lucrez în educație, ca profesor într-un program after-school care funcționează în cadrul școlii. Am urmat cursuri intensive de limbă suedeză și o școală postliceală cu accent pe educație și psihopedagogie”, povestește ea.

Aceste cursuri au ajutat-o să descopere și un alt mod de a educa copiii: „Aici, totul se bazează pe joacă, pe integrare, pe minimizarea conflictelor între copii. Învățarea e practică, directă și adaptată la nevoile copiilor”, spune ea. Datorită metodelor practice de predare, prin experimente și observare, Diana, fiica Monicăi, s-a îndrăgostit de fizică.

Școala post-liceală pe care Monica a urmat-o a avut o durată de doi ani și s-a desfășurat în paralel cu acel curs intensiv de limbă suedeză. În Suedia, spune ea, sunt multe școli de meserii care pregătesc elevii absolvenți de liceu pentru domeniul de activitate în care vor să lucreze. Deși există trei centre mari universitare în zona în care locuiesc ei acum (la câțiva kilometri de Stockholm), mulți copii din comunitatea lor aleg să se specializeze pe anumite meserii și să intre imediat în câmpul muncii.

• CITEȘTE ȘI: „Am plecat din țară la cererea copiilor. În clasa a VIII-a, epuizată de teme și meditații, fiica mea a început să caute singură școli în afară”

Parentingul suedez, între libertate și reguli

Monica apreciază sistemul suedez pentru abordarea practică și relaxată din școli, dar identifică și câteva minusuri: „În Suedia, părinții sunt extrem de relaxați și le oferă copiilor foarte multă libertate. Sunt mai degrabă prietenii copilului sau doar observatori distanți. Din păcate, uneori, lipsesc regulile clare de bază, iar asta nu mi se pare benefic pentru copii. Consider că, mai ales la vârste mici, copiii au nevoie de limite. Lipsa regulilor clare poate duce la probleme în adolescență.”

• CITEȘTE ȘI: Studiu: Părinții din Suedia sunt cei mai relaxați din lume

Sistemul medical suedez

În zona în care locuiesc, asistența medicală este organizată în jurul spitalului din oraș. Experiențele medicale au fost bune pentru familia lor. Monica povestește că de fiecare dată când copiii au avut nevoie de medic, au fost consultați prompt. „Odată, Andrei și-a fracturat mâna la școală și, deși inițial m-am speriat, totul a decurs rapid și eficient. Deși nu exista specializarea «Ortopedie» la spitalul din oraș, au fost trimiți către spitalul cel mai apropiat, situat la 30 kilometri distanță. Acolo eram așteptați și totul a decurs bine. Singurul lucru ciudat a fost că a trebuit să tai eu ghipsul acasă, ceea ce mi s-a părut bizar, dar totul a fost bine până la urmă”, spune Monica.

În ceea ce privește asistența stomatologică, familia primește programări periodice, o dată la șase luni pentru consult și o dată la patru luni pentru aplicarea de fluor. Aceste programări sunt comunicate prin SMS sau scrisoare direct de la stomatologie, specializare care se află tot sub egida spitalului de care aparțin.

• CITEȘTE ȘI: Naștere în Suedia. „În România mi s-a spus că am bazinul mic și că nu pot naște natural. Medicii suedezi mi-au demonstrat contrariul”

Planuri între Suedia și România

După șase ani în Suedia, Monica este convinsă că decizia lor a fost una bună și că a adus familiei sale nu doar educația dorită, ci și o viață nouă, bogată în experiențe. În ciuda distanței dintre țara pe care au lăsat-o în urmă și cea care le-a devenit a doua casă, Monica spune că nu îi lipsește nimic din România. Ei, bine, totuși e ceva: „Mâncarea suedeză are foarte multe sosuri, care nu sunt chiar preferatele noastre. Dar ne-am adaptat bine, combinând preparate suedeze cu influențe internaționale.”

Legătura cu România nu s-a pierdut. „În fiecare vară mergem în țară, copiii petrec mult timp cu bunicii. Ne bucurăm de conexiunea asta”, spune Monica. Părinții ei merg des în vizită în Suedia și stau perioade lungi, iar cu prietenii lor din România se vizitează frecvent. Copilul cel mare al familiei le spune uneori părinților că nu exclude ideea ca, atunci când ajunge la vârsta facultății, să revină în România.

• CITEȘTE ȘI: Copleșită de cerințele de la școală, o familie cu un copil diagnosticat cu autism a emigrat în Spania. „Aici are materie adaptată și nu țipă nimeni la el”

Suedia, cu plusuri și minusuri

Experiența familiei Ionescu în Suedia are plusuri și minusuri. Iată, pe scurt, cum văd ei lucrurile după șase ani petrecuți acolo:

Plusuri

• Sistemul de învățământ pentru copii a fost principalul motiv al emigrării și Monica este mulțumită de el. Consideră că este mai apropiat de valorile lor, mai activ și mai puțin axat pe performanță și concurență.
• Integrarea copiilor la școală a fost ușoară, chiar fără să știe limba, datorită ajutorului profesorilor și accentului pe crearea de prietenii.
• Școala suedeză, inclusiv cea pentru adulți, pune accent pe aspectele practice și pe activități în natură. Școala pentru adulți pe care a urmat-o Monica a fost foarte diferită de experiența ei universitară din România, fiind mult mai practică și aplicată.
• Sistemul de învățământ post-liceal este apreciat, oferind atât universități, cât și numeroase școli de meserii cu o durată de aproximativ doi ani, care pot duce rapid la un loc de muncă.
• Sistemul medical. Deși nu a avut experiențe medicale majore, Monica relatează că atunci când a fost nevoie de asistență medicală de urgență, a fost primită într-un timp rezonabil. De asemenea, programările la dentist pentru copii sunt regulate și inițiate de sistem.

Minusuri

• Găsirea unui loc de muncă stabil pentru Monica a fost dificilă, mai ales în domeniul ei de project manager în media. A trebuit să se reprofileze, iar jobul de acum este unul plătit la oră și instabil.
• Găsirea unei locuințe de închiriat este destul de dificilă.
• Obținerea unui job sigur poate fi greoaie, iar recomandările verbale par să joace un rol important.
• Mâncarea suedeză nu e neapărat pe placul familiei, având multe sosuri.
• Învățământul structurat pe cicluri, cu schimbarea școlii la finalul fiecărui ciclu, ar putea fi văzut ca un minus în ceea ce privește continuitatea colectivului de elevi.