Nu mai dați vina pe mame!

Ileana Mirescu
Avea copilul meu aproape trei ani când l-am lăsat la țară, cu mama, pentru câteva zile. Era vară, sezon de legume-fructe și de stat prin curte – copilăria aceea pe care eu mi-aș dori-o pentru copilul meu, dar că am ales Capitala și nu i-o pot oferi. Aici a fost vina mea…

Dar acestă copilărie are și minusuri…

Acest articol conține prezentare de produs
Că am venit să-l iau și l-am găsit plin de bubițe. Mă rog, bube. Da, erau niște bube mari și urâte. O boală a copilăriei? Copilul se scărpina de-și lua și carnea de pe el. Mama zicea că ar fi de la țânțari, uitase să închidă geamul într-o seară și îl devoraseră pe ăsta mic. Am dat imediat fuga la cel mai apropiat spital (la vreo 40 km distanță), ca să aflu că sunt chiar de la țânțari.
Numai că, până să aflu, a fost nevoie să îndur multe replici tăioase la adresa mea.
”Dar unde l-ai ținut, mămica? / Hai să-ți dea tanti cu ceva pe bubițe, că mami n-a avut grijă de tine cum trebuie.” Nici acum nu știu cum de nu mi-am luat copilul în brațe să plec cu el de acolo. A fost prima mea confruntare de acest gen și nu am știut cum să reacționez…
Nu știam, pe vremea aceea, că multe altele îi vor urma. Când a pus degetul arătător pe oala care fierbea pe plită, am fost, din nou, ținta acuzelor. De parcă o mamă, într-o astfel de situație, exact de asta are nevoie: să fie scoasă în față și arătată cu degetul, pusă la zid în piața publică și bătută cu pietre, trasă de guler și aplicat un cap în gură, iar cel mai important e să i se spună și copilului că mama n-a avut grijă de el.

Am obosit de atâta vină

Da, chiar am obosit de vina pe care o purtăm noi, mamele. Suntem vinovate pentru orice. A răcit copilul? Mă-sa a fost de vină, că nu i-a pus căciulă pe cap. A făcut copilul o toxiinfecție? Din cauza cui? Normal că a maică-sii, că doar n-au intrat alții în casă să-i dea copilului să mănânce. Și-a spart copilul capul? Bineînțeles că tot maică-sa a fost de vină că nu l-a supravegheat cum trebuie. Orice, dar orice s-ar întâmpla în viața asta cu un pui de om, se știe, mama lui e de vină.

Rivalul mamelor

Știți? Când copilul are o suferință, îl doare ceva, l-a mușcat o insectă, s-a ars la deget, vă rog să mă credeți că nu are nevoie de un proces pentru stabilirea vinovaților. Nu e ca la tribunal. Nu sunteți avocați! Mamele, de când se știe lumea asta, sunt programate să aibă grijă de puii lor. Nicio mamă nu face rău cu intenție puiului ei. Dacă se întâmplă ceva rău, asta e un accident. Da, chiar și mușcăturile de țânțari sunt un accident. Ce ar fi trebuit să fac acum câțiva ani? Să mă duc la mama și s-o pun la zid? N-a vrut să se întâmple asta… Nu a făcut-o intenționat. Se întâmplă! Și ni se poate întâmpla tuturor, dar până nu trecem prin astfel de povești nu simțim atât de tare apăsarea vinovăției pe care ne-o pun alții în cârcă.
Partea bună cu toate aceste povești, este că am descoperit un ajutor care nu îmi vorbește urât, nu îmi spune că n-am avut grijă de copil sau că e vina mea. E tăcut și își vede de treaba lui atunci când copilul are o mușcătură de insectă, o arsură sau chiar arsuri solare. Se numește Rival și, credeți-mă, după nume pare cam fioros, dar nu e. E minunat pentru calmarea durerii, mâncărimii, inflamațiilor și toate neplăcerile care apar în cazul înțepăturilor de insecte, arsurilor minore, arsurilor solare, zgârieturilor și iritațiilor pielii. Eu îl recomand cu căldură, asta ca o paranteză, e cel mai bun ”Rival” pe care îl puteți avea… că cei mai nocivi rivali ai mamelor rămân tot cei care judecă.
Citește și ”Părinți liniștiți, copii fericiți” și află care sunt sfaturile Laurei Markham pentru a rămâne un părinte calm așa cum copilul tău are nevoie. Cartea este disponibilă AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa