Să vii de la piață încărcat cu sacoșe și, în scara blocului, să dai peste un puști costumat în lup nu e o postură prea comodă. Mai ales dacă ești părintele „lupului” și-ți spune că s-a aranjat pentru un eveniment la care se întâlnește cu alte capete necuvântătoare. Sau pur și simplu pentru o plimbare în parc. Mai mult, îți poate spune că el chiar se identifică, spiritual, cu un lup. Ce e normal, ce e trend, ce e extravaganță și ce e patologic în aceste curente care-i fac pe adolescenți să intre, într-un fel sau altul, în pielea animalelor?
O tânără costumată în pisică a atras recent privirile oamenilor într-un parc din Arad. Mergea în patru labe, avea coadă, mustăți de pisică, relata un ziar local. Oamenii s-au crucit, căci n-au mai văzut așa ceva. În grupurile de adolescenți, însă, și chiar prin școli, o astfel de apariție bizară poartă un nume: fenomenul furry (blănos). Pe rețelele sociale, #furry îți dezvăluie o lume nouă, cu tineri care poartă costume de animale, miaună, latră, rag și merg în patru labe. Pentru a înțelege despre ce este vorba, am stat de vorbă cu mai mulți elevi de liceu, cu un profesor de la o școală de artă, cu o adolescentă care creează costume de animale și cu un psiholog.
„Se fac glume la adresa lor, unele cu conotații sexuale”
Trei dintre elevii cu care am vorbit, de la trei licee diferite din Capitală, ne-au spus că știu doar de la TV și de pe internet despre acest fenomen. Un al patrulea susține însă că în școala lui a văzut fete cu „machiaj de pisică”, care miaună pe holuri. Și profesorul de artă cu care am stat de vorbă admite că elevii vorbesc despre acest fenomen, că a văzut în pauze copii arătându-și reciproc diverse măști, dar fără să aibă comportamente deviante. Pentru că subiectul este unul sensibil și cei care își asumă că ar avea cea mai mică legătură cu acest trend pot deveni ușor victime ale bullyingului, am ales să nu dezvăluim identitatea celor cu care am stat de vorbă.
„Fiind școală de artă, de fiecare dată când se întâmplă ceva ieșit din comun noi suntem arătați cu degetul. Și despre fata din parc costumată în pisică s-a spus că ar fi elevă a unei școli de artă. Ceea ce pot să spun sigur este că elevii vorbesc la școală despre aceste lucruri, mi-au explicat și mie, am văzut și costume, însă la orele noastre nu se miaună, nu se latră. E o modă, un trend, cu siguranță. Da, știu adolescenți preocupați de costume de animale, iar la adresa lor se fac multe glume, unele cu conotații sexuale. Din ceea ce mi-au explicat elevii, blănoșii aceștia sunt de mai multe tipuri: cosplay, furry, therieni etc.”, spune profesorul.
Cosplay, furry, fursuit, fursona, therieni – sunt termeni cu care adolescenții jonglează ușor, dar în care un părinte care face eforturi să își înțeleagă copilul își cam prinde urechile. Să le detaliem: furry (blănos) reprezintă o subcultură reprezentată de oameni pasionați de animale antropomorfe (cu trăsături umane), cosplay (prescurtare de la „costume play”) desemnează oamenii care creează și poartă acele costume de animale (fursuit), iar fursona (furr și persona) este o identitate alternativă sau un avatar pe care un individ din comunitatea furry și-l creează pentru a se reprezenta pe sine. Therian este un termen folosit pentru a descrie persoanele care se identifică, într-o anumită măsură, cu un animal, la nivel spiritual sau psihologic. Therianii cred că au o conexiune profundă, uneori chiar o identificare parțială sau completă, cu un anumit animal, fie el real sau mitologic. Această identificare poate influența comportamentele, credințele și modul de viață al acestei persoane.
Cine sunt blănoșii?
La prima vedere, să fii fanul animalelor antropomorfe poate fi bizar. Dar majoritatea tinerilor care azi se declară furry sunt cei care au crescut cu desenele animate ca Mickey Mouse și Bugs Bunny, au citit „Povestea lui Peter Iepurilă” și „Pânza Charlottei”, ori s-au delectat cu „Zootopia”. Cei care cred că genul e mai potrivit copiilor care încă nu au dat nasul cu adolescența, ar trebuie să-și regândească poziția. Harry Potter ori Star Wars nu impun limite când vine vorba despre fanii lor.
- Curentul furry a evoluat treptat începând cu anii 1980. Primele semne ale interesului pentru animale antropomorfe au apărut în publicațiile fanzine și în benzile desenate. În 1980, la Convenția Mondială de Science Fiction, o discuție despre arta SF, care prezenta personaje antropomorfe, a condus la formarea unui grup care a devenit nucleul comunității furry. În următorii zece ani, apar primele convenții dedicate exclusiv furry, cum ar fi Confurence, în California, 1989. Comunitatea a început să crească mai ales online. Internetul a fost cel care a permis comunității furry să se extindă global. Apar convenții furry, cum ar fi Anthrocon, una dintre cele mai mari convenții furry din lume.
- Cosplay a apărut inițial în Japonia și a luat avânt odată cu popularizarea culturii anime și manga. Convențiile precum Comiket (Comic Market) din Tokyo au devenit platforme majore pentru cosplayeri.
- Conceptul de fursona a evoluat odată cu comunitatea furry. Este un avatar personalizat, creat de membrii comunității pentru a se reprezenta sub forma unui animal antropomorf. De exemplu, identitatea reală a unei fete poate fi: Maria, 13 ani, liniștită și rezervată; dar fursona ei poate fi: vulpea Roxy, energică și prietenoasă, care adoră să danseze. Primele fursuit au apărut în anii 1990, odată cu popularizarea convențiilor furry. Sunt realizate manual și pot fi destul de elaborate. Și scumpe.
„Am auzit multe insulte de când fac aceste costume”
Să facem cunoștință cu Maria! Este elevă în clasa a VIII-a la o școală de artă din țară și este pasionată să creeze costume de animale. Ca să putem vorbi cu ea, am primit acceptul părinților ei, care ne-au rugat să-i protejăm identitatea. Pentru că pe lângă bucurie și satisfacție, pasiunea pentru aceste costume de animale i-a adus Mariei și multă suferință, făcând-o victima bullying-ului.
„Interesul meu pentru costumele acestea a plecat de la pasiunea pentru animale. Uitându-mă pe internet la diverse lucruri pentru animale, am descoperit câteva filmulețe despre furry. După ce am văzut că există oameni care pot să facă aceste costume, mi-am zis hai să încerc și eu, e o artă nouă, care mi se pare foarte interesantă”, spune adolescenta. Primul costum creat de la zero de ea a fost o pisică albă cu pete portocalii și maro: cap, lăbuțe, coadă și aripi – pentru că era o pisică fantastică. Au urmat alte costume de pisici și câini din diverse rase, plus câteva experimente eșuate. Nu moștenește pasiunea din familie și toate etapele realizării unui costum, de la schiță, la croială, la cusut, le-a descoperit și învățat singură încă din clasa a VI-a.
300 de lei cel mai ieftin costum. 500 de euro cel mai scump
O parte dintre creațiile Mariei:
Maria vinde pe internet costumele pe care le face, iar clienții ei sunt tot adolescenți. Prețul îl stabilește în funcție de complexitatea modelului și de numărul de culori și accesorii folosit. „Clienții au cerințe foarte exacte și încerc să le respect. Iar dacă simt că nu am suficientă experiență pentru a le respecta cerințele, le comunic acest lucru. Unul dintre costume a fost făcut pentru a fi purtat la Comic Con (cel mai important eveniment din Europa de Est dedicat fanilor de benzi desenate, animații, jocuri video, precum și seriale TV și filme – n.red.), iar celelalte nu știu unde și dacă au fost purtate.” Cel mai ieftin costum vândut de Maria a fost de 300 de lei, iar cel mai scump de 500 de dolari, un costum de câine comandat de cineva din SUA.
Lucrează, de regulă, după școală și cel mai mult în weekenduri. Spre exemplu, pentru costumul pe care l-a vândut în America a lucrat trei luni. „Toți banii pe care îi fac, îi investesc din nou. În acest moment lucrez la patru costume, o parte sunt comenzi, o parte experimente. Am făcut până acum pisici, diverse rase de câini, o vulpe și un papagal. Vulpea și papagalul au fost experimente eșuate. Voi încerca din nou să fac o vulpe, dar la păsări renunț o perioadă, cred că trebuie să mai capăt experiență ca să îmi iasă așa cum vreau.”
„Oamenii din jur nu au o reacție pozitivă”
Dacă ar fi să o încadrăm într-un curent, Maria e cosplay. Nu intenționează să-și poarte creațiile în public, în afara spațiilor special create pentru comunitățile cosplay sau furry, cum ar fi Comic Con. Unii prieteni o susțin și îi înțeleg pe deplin pasiunea. Alții o privesc ciudat. „Oamenii din jurul meu nu au neapărat o reacție pozitivă. De când fac costume, am auzit multe insulte… La început mă afectau, dar acum am început să nu le mai pun la suflet. Știu că aceste insulte nu sunt despre mine, ci despre ei. Mă bucur că am înțeles la o vârstă mică acest lucru, pentru că acum mă pot bucura mai mult de ceea ce fac. Îmi doresc ca după ce termin liceul de artă să fac o facultate de design vestimentar, iar apoi să am un job full time în care să creez costume.”
Therianii, partea întunecată a comunității furry
Dacă până în acest punct conceptele și situațiile prezentate în acest articol au fost ușor de înțeles, introducerea conceptului de therian nu este tocmai comodă. Teoria spune că therienii sunt acei oameni care cred că sufletul lor este parțial sau total animal și că mintea lor reflectă comportamente și trăsături ale animalului respectiv. Mulți therieni adoptă comportamente și obiceiuri ale animalului cu care se identifică. Acestea pot include modul în care se mișcă, sunetele pe care le emit sau alte trăsături comportamentale. Mulți therieni își creează avataruri (fursona) și pot purta costume (fursuit) pentru a-și exprima identitatea. Dar principala diferență între therian și furry este că pasiunea pentru animalele antropomorfe a ultimilor este legată de artă, literatură și socializare, în timp ce un therian se vede pe el însuși ca fiind acel animal.
Care este limita și când devine situația îngrijorătoare?
„E o problemă cu adolescenții care se îmbracă în animale?” am întrebat psihologul. „Dacă este doar o curiozitate sau o plăcere pe care o explorează controlat, atunci e ok. Dacă devine întreaga lor personalitate, se identifică în totalitate, iar această pasiune le perturbă funcțiile sociale și personale, poate fi o reală problemă, care merge spre patologie”, explică psihologul Raluca Predescu.
Apartenența la comunitatea furry poate fi pur și simplu o modalitate prin care oamenii își împlinesc nevoile de conexiune socială și identitate. Aceste comunități oferă sprijin emoțional și social și pot coexista armonios cu relațiile familiale tradiționale, oferind un plus de suport și acceptare.
Pentru adolescenți, subcultura furry poate oferi un spațiu sigur pentru a explora identitatea lor în timpul unei perioade de dezvoltare și schimbări personale. „Are legătură clar cu apartenența la o comunitate, la a fi diferit, inovator, rebel, poate. Sau este un semnal de alarmă că ceva nu este ok din punct de vedere psiho-emoțional, mai ales dacă e vorba de copii și adolescenți”, punctează psihologul.
Un deceniu de cercetare furry
Dr. Courtney Plante este psiholog și unul dintre fondatorii Proiectului Internațional de Cercetare Antropomorfă (International Anthropomorphic Research Project, IARP). Acesta este un grup de cercetători care studiază comunitatea și cultura furry. Cercetarea lui Plante se concentrează pe diverse aspecte ale comunității furry, explorând cum și de ce oamenii devin parte din această subcultură, efectele pe care le are apartenența la această comunitate asupra identității și bunăstării lor, precum și percepțiile și stereotipurile externe despre furry. Dr. Plante și colegii lui examinează și modalitățile în care furry folosesc identitățile lor antropomorfe pentru a explora aspecte ale identității personale și sociale, inclusiv genul și sexualitatea. Iată câteva idei desprinse din cercetările lor:
- identitate și comunitate: „blănoșii” folosesc personajele antropomorfe pentru a explora și exprima aspecte ale identității lor. Acest lucru poate include genul, sexualitatea și alte trăsături de identitate personală. Pentru mulți, subcultura furry oferă un spațiu sigur în care pot fi ei înșiși și pot găsi suport social.
- echilibru psihologic: apartenența la o comunitatea poate avea efecte pozitive asupra bunăstării psihologice.
- stereotipuri și prejudecăți: dr. Plante și colegii săi au investigat, de asemenea, modul în care furries sunt percepuți de restul societății. Stereotipurile negative și neînțelegerile sunt frecvente, dar cercetările lor arată că aceste percepții sunt adesea nejustificate. De exemplu, nu există dovezi care să sugereze că furries au mai multe probleme psihologice decât populația generală.
Dacă copilul tău este curios, atras, implicat în acest trend, nu te panica. Acum, că știi mai clar despre ce e vorba, nu te grăbi să-l judeci, ci ascultă-l, pentru a înțelege exact ce și cum gândește pentru ca ulterior să poți decide dacă trebuie sau nu să intervii în vreun fel. Și asigură-l că, deși costumele de blană pot oferi împlinirea temporară a dorințelor, e important ca el să iubească ceea ce se află dincolo de mască.
