Cum și când să-i vorbești copilului despre homosexualitate? Întrebarea e pe buzele multor părinți, mai ales că, vrând-nevrând, cei mici ajung să se uite, întâmplător, la desene animate cu personaje cu diverse orientări sexuale. Pe Netflix rulează acum, spre exemplu, seria „Puterea Prințeselor”, desene animate pentru copii cu personaje și relații care reflectă diversitatea familială și orientarea sexuală. În serialul menționat, una dintre prințese are doi tați, iar alte două prințese se căsătoresc și se sărută. Aceste scene au generat numeroase discuții și controverse, dat fiind faptul că seria este înacadrată de Netflix la categoria Programe pentru copii, 7+ . Însă indiferent de tabăra în care ne poziționăm ca părinți și indiferent de valorile sociale și familiale la care aderăm, într-o zi, mai devreme decât ne-am fi așteptat, după un episod de desene animate, o pereche de ochi curioși se vor întoarce spre noi și vom auzi întrebarea: „De ce se sărută prințesele?/ De ce prințesa are doi tați?” Ce răspundem?
Trăim într-o lume în schimbare, avem provocări și dileme diferite de cele pe care le aveau părinții noștri și, de multe ori, cei mici ne iau prin surprindere cu întrebările și curiozitățile lor. Pentru unii părinți, cu o viziune deschisă față de ceea ce presupune diversitatea și unicitatea personală, răspunsul la o astfel de întrebare ar putea veni natural și fără niciun fel de efort. Pentru alții, cu valori diferite, un astfel de moment ar putea aduce temeri, frustrări, dileme. Cert este că răspunsurile și atitudinea noastră modelează felul în care copilul va înțelege lumea. Iar dacă evităm o anumită temă sau închidem televizorul și ascundem telecomanda ca să-l protejăm, el își va căuta răspunsuri și explicații în altă parte.
Monica Mihai e mamă de adolescent acum și spune că, sub nicio formă nu i-ar fi vorbit copilului ei la vârstă mică despre homosexualitate. „Mi se pare devreme, forțat și nu văd direcția pe termen lung. E o introducere nefirească, mintea copiilor e încă în formare și nu putem ști cum reacționează sau ce idei le trezește”, spune ea, convinsă fiind că „fiecare face ce dorește, dar după vârsta de 18 ani”.
„Produsele media se schimbă, responsabilitatea noastră de a discuta cu copiii ceea ce văd, nu”
Adriana Radu, specialist în sănătate publică și președinta Asociației SEXUL vs BARZA (care promovează educația sexuală, egalitatea de gen și sănătatea reproductivă) spune că, în demersul de a găsi cea mai bună abordare a discuției pe o astfel de temă, e esențial ca părinții să aibă, pentru ei însiși în primul rând, propriile răspunsuri.
„Produsele media se schimbă odată cu timpurile în care trăim. Ce nu se schimbă este responsabilitatea părinților de a discuta cu copiii despre ceea ce consumă. E un obicei pe care trebuie să îl avem și noi, ca adulți, și să ne întrebăm: reflectăm sau discutăm între noi suficient despre lucrurile pe care le consumăm? Practicăm o (auto)alfabetizare media, pe care apoi să o transmitem și copiilor noștri? În aceste discuții cu ei, ce valori vrem să transmitem mai departe? Ce subiecte ne pun în dificultate? E sexualitatea unul dintre ele? Din ce motiv?”
„Nu este o tulburare mintală”
O atenționare specială a Adrianei Radu vizează corectitudinea mesajelor pe care le transmitem copiilor. Există dovezi și clarificări științifice, asumate și de Asociația Psihologilor din România, care arată clar că homosexualitatea nu este o boală, iar un astfel de mesaj transmis copiilor ar fi, în primul rând, incorect.
„Consensul științific internațional, reflectat atât prin manualele de diagnoză, cât și prin pozițiile asociațiilor internaționale de psihologie, este că atracția sexuală față de persoane de același sex nu reprezintă o boală sau o tulburare mintală. O tulburare mintală, prin definiție, constă într-o serie de modificări care produc în sine suferință ori afectarea funcționării în viața de zi cu zi (calitatea vieții, relațiile sociale și/sau performanța academică ori la locul de muncă), ceea ce nu se întâmplă în cazul persoanelor atrase de același sex, decât în măsura în care sunt hărțuite, umilite, sau discriminate”, arată Asociația Psihologilor din România într-un comunicat legat de importanța educației sexuale și a promovării, în rândul copiilor și adolescenților, a unor informații relevante legate de sănătate, siguranță, protecție și nediscriminare.
Întregul document poate fi descărcat de mai jos.
Cum și când le vorbim copiilor despre homosexualitate
Cum și când le vorbim copiilor despre homosexualitate? Am adresat această întrebare psihologului clinician Laura Crăciun. Ea spune că nu există neaparat un moment ideal pentru o astfel de discuție și că părinții trebuie să se adapteze în funcție de dezvoltarea copilului, de curiozitățile lui și de mediul în care trăiește. „Este important să adoptăm un limbaj specific vârstei copilului și să venim către el cu informații potrivite gradului lui de maturitate și nivelului lui de cunoaștere despre diversitatea relațiilor interumane”, spune specialista.
La vârsta preșcolară (3-5 ani), copiii abia încep să învețe despre relații și structurile familiei, iar conversațiile despre gen sau dragoste nu trebuie să fie complicate, spune Laura Crăciun. La 6-7 ani, când copiii sunt expuși la o mulțime de informații, atât prin intermediul internetului, cât și la școală, e posibil să se întâlnească deja cu conceptul de homosexualitate, fie direct, fie indirect. „Dacă aud ceva la școală (cum ar fi un prieten care menționează un cuplu de același sex), s-ar putea să fie confuzi sau curioși și este un moment bun pentru a vorbi cu ei”, adaugă ea.
Conversațiile deschise îi fac pe copii să aibă încredere în părinți
„În jurul vârstei de 9 -11 ani, copiii sunt pregătiți pentru discuții mai complexe și încep să aibă o înțelegere mai nuanțată a relațiilor. Dacă au auzit despre probleme LGBTQ+ sau dacă este ceva ce au întâlnit deja la școală sau în mass-media, acesta este momentul ideal pentru a avea o conversație mai detaliată despre ce înseamnă să fii gay, lesbiană sau bisexual”, recomandă specialista
La adolescență, când copiii încep să-și exploreze și să-și înțeleagă propriile identități, inclusiv cea sexuală, conversațiile deschise despre homosexualitate le pot oferi copiilor încrederea de a pune întrebări sau de a apela la părinți pentru îndrumare.
Iată câteva aspecte de avut în vedere pentru o astfel de discuție, sugerate de psiholog:
- Crearea unui mediu sigur și deschis, în care copilul să fie încurajat să își manifeste curiozitățile si să poată pune întrebări.
- Folosirea unui limbaj adecvat vârstei copilului și, pentru început, concentrarea pe ideea că oamenii pot iubi diferit și că nu este nimic în neregulă cu asta. Fiecare om este unic și are dreptul să manifeste iubirea așa cum el simte potrivit să o facă pentru el.
- Unul dintre cele mai ușoare moduri de a vorbi despre orice relație este încadrarea acesteia în termeni de dragoste, bunătate și respect, iar dragostea este o parte frumoasă și normală a vieții.
- În cazul în care copilul aude glume sau stereotipuri dăunătoare sau repetă ce a auzit de la alții, de preferat ar fi să i se explice de ce anumite concepții îi pot răni pe anumiți oameni. Copiii învață adesea observând comportamentele și atitudinile adulților din jurul lor. Modelarea comportamentului și a limbajului incluziv în situațiile de zi cu zi poate fi una dintre cele mai puternice modalități de a preda acceptarea.
- Discuția aceasta nu este o conversație unică, dar cheia este să păstrezi o notă respectuoasă, calmă, deschisă și cât mai naturală. Este de evitat adoptarea unei atitudini programatice, didactice. Este mult mai bine să se poată profita de ocaziile din conversațiile de zi cu zi.
