Mama Eugenia Câmpean are 80 de ani și peste 60 de copii pe care i-a făcut oameni mari de-a lungul timpului. Locuiește în Câmpina și vă spun, cu mâna pe inimă, că n-am întâlnit un om care să radieze atâta bunătate, energie și implicare în toată viața mea. Gătește, face teme, șofează, duce copiii la antrenamente și pare că nu obosește niciodată. Zâmbește mereu și se bucură de viață cu o poftă molipsitoare.
Citisem despre domnia sa pe pagina de Facebook a Consiliului Județean Prahova care a avut o inițiativă lăudabilă de a prezenta 103 prahoveni emblematici, când România a împlinit 103 ani. M-a cucerit de la primele rânduri și am făcut tot posibilul să o cunosc personal. Sunteți pregătiți să cunoașteti o mamă cu totul și cu totul deosebită?
„Să scrieți despre mine? Eu nu sunt demnă de așa ceva”
Când i-am spus că vreau să-i scriu povestea în totuldespremame.ro prima replică a dânsei a fost surpinzătoare: „Dar eu nu sunt demnă de așa ceva. N-am făcut nimic extraordinar, doar mi-am iubit și apărat copii”.
Din 1990 și până acum, mama Eugenia a avut în grija sa 60 de copii. Pe unii dintre ei i-a crescut de la câteva zile, pe alţii i-a luat când abia învăţau să meargă sau rupeau primele cuvinte, iar „ma-ma“ au spus uitându-se în ochii ei. Pe alţii i-a luat la vârstă şcolară, cu un bagaj traumatic greu de imaginat şi dus. Pe toţi i-a iubit, i-a protejat, i-a îndrumat şi le-a oferit tot ce-a avut ca şi cum ar fi fost copiii ei. Și, cu toate astea i se pare totul absolut normal!
Ne-am împrietenit destul de repede și poveștile au început să curgă de la sine. Ne-am întors mult în timp, când mama Eugenia era copil.
„Când avem 10 ani mama mea s-a îmbolnăvit și a murit. Peste un an tatăl meu mi-a adus mie și fratelui meu o mamă nouă, care a fost deosebită, care și-a sacrificat toată viața pentru noi. Ne-a crescut cu un devotament rar întâlnit. A fost modelul meu în viață.”
Modelul celei de-a doua mame a urmărit-o toată viața pe doamna Eugenia, pentru că a învățat de la ea că poți crește și iubi copii, chiar dacă nu le-ai dat tu viață. Nu a fost căsătorită niciodată și nici nu a avut copii naturali, dar cei 60 pe care i-a crescut i-au umplut inima de fericire.
„Colegele râdeau de mine că sunt slugă la copiii altora”
Eugenia Câmpean este un „pionier“ al asistenţei maternale de tip familial, fiind cea care în anii ’90, împreună cu doctorul Emanuela Zaharia, punea bazele primului Centru de tip familial al Asociaţiei „Iubiţi Copiii“.
„Într-o zi mă plimbam cu copiii pe stradă. Unul era în căruț, al doilea era lângă mine, mă ajuta să împing. M-am întâlnit cu o colegă care m-a privit cu dispreț și mi-a zis că altele s-au distrat, au făcut copii și eu sunt sluga lor acum”…
Cu toate că cei din jur nu-i înțelegeau alegerea, mama Eugenia a continuat să-și crească puii, să-i educe frumos și să-i ocrotească de răutățile celor din jur.
Mi-a spus că a avut de-a lungul timpului patru categorii de copii: unii au rămas aproape, în familie, cum este „Antonel”, care locuiește în Câmpina și o vizitează zilnic pe mama Eugenia; a doua categorie este formată din copii care sunt risipiți prin țară și prin Europa, urmează copiii care au fost redați familiilor lor, după ce acestea s-au redresat; și a patra categorie de copii sunt bebelușii, vreo 20 la număr care au ajuns în casa domniei sale.
„Mamă, de ce numai pe ei și pe noi nu?!”
Pe toți i-a iubit la fel de mult și, ca o mamă bună, n-a făcut niciodată diferențe între copiii săi. Fiecare caz în parte a fost emoționat și nu a uitat nicio zi în care un nou copil s-a alăturat familiei.
Unul dintre bebelușii care a ajuns la mine fusese găsit într-o pungă agățată de caloriferul unei maternități. L-a găsit femeia de serviciu și, după trei-patru zile, a ajuns la mine. M-am dus la primar să mă ajute să-i obțin un nume. Împreună cu dânsul am hotărât să-l cheme Câmpineanu, după numele orașului nostru și Victor, că l-am cunoscut în ziua de 9 mai.
mama Eugenia
Am întrebat-o de ce nu adoptat niciodată vreunul dintre copii. Uf, dacă aș fi intuit vreo clipă răspunsul, aș fi sărit peste această întrebare. Fusese tentată la primii doi copii, însă când a venit al treilea și al patrulea, unul dintre ei i-a spus: „Mamă, de ce numai pe ei și pe noi nu?!” Așa că a ales să le fie mamă tuturor, în mod egal, cum numai o mamă știe să iubească.
„Primul copil care m-a făcut mamă a fost Antonică. L-am luat direct dintr-un orfelinat comunist pe 20 februarie 1990. Nici măcar nu știa să mănânce, sorbea așa mâncarea și nu vorbea. Până într-o zi când m-a îmbrățișat și mi-a zis ma-ma, mama. Mi s-au umplut ochii de lacrimi…”
Și acum, după zeci de ani încă se mai emoționează povestindu-mi această amintire.
După ce a luat primii doi copii în plasament ca asistent maternal voluntar a continuat să-și facă meseria de profesor. Făcea naveta cu doi copii mici de la Câmpina la Cornu în fiecare zi și nu se plângea de nimic niciodată. Nici acum nu se plânge.
„La vremea aceea am cunoscut o mamă singură în Cornu care aflase că are cancer așa că m-a rugat să am grijă și de fetița ei până reușește să se mai pună pe picioare. Când m-am văzut cu 3 copii am făcut cerere de pensionare ca să am tot timpul din lume pentru ei. Cei mai mulți copii de care am avut grijă simultan au fost 11”.
mama Eugenia Câmpean
Pe toți cei 60 de copii a căutat să-i pregătească şi intelectual, dar, mai ales, pentru viaţă. Dintre copiii săi, şase au terminat o facultate, iar ceilalţi au studii liceale şi postliceale, fiind oameni cu serviciu, iar unii au deja şi propriile familii.
Și face ce face mama Eugenia că reușește aproape tot ceea ce-și pune în gând. Copiii o respectă și-o ascultă, iar de iubit…, poate, mai mult decât i-ar fi iubit pe părinții naturali.
„După ce am ieșit la pensie mi-am luat permis de conducere să îmi plimb copiii!”
Da! La 55 de ani s-a înscris la școala de șoferi, pentru că primise ca donație o mașină și a luat permisul din prima. Voia să-și ducă pruncii la grădiniță, la joacă, la prieteni în condiții optime. De fapt și acum conduce, la 80 de ani este printre cei mai vigilenți șoferi din Câmpina!
Acum are doi copiii, elevi la gimnaziu: Daria şi Nicolae. Ei sunt frați și au ajuns la mama Eugenia în urmă cu 10 ani. Nicolae a venit pe 11 ianuarie 2011 (v-am spus că nu uită nicio dată!), iar fetița, sora lui pe 1 aprilie. Sunt niște copii isteți, extraordinari.
De fapt, când m-am auzit prima dată cu mama Eugenia, studiau împreună la biologie și încerca să le „traducă” pe înțelesul lor noțiuni abstracte. Așa face în fiecare zi: verifică teme, explică termeni, lucrează în plus!
„Tare greu ne-a fost în școala online. Nu că a trebuit să cumpărăm laptopuri, ci că ne era dor de oameni, de școală, de antrenamentele la baschet, de curtea noastră mare plină de prieteni, greu ne-am obișnuit, dar cu ajutorul lui Dumnezeu le-am trecut cu bine pe toate!”
Nicolae citește mult și are deja multe teorii cu care ar putea face un loc mai bun din lumea noastră: „Știi ce-aș face eu ca să scap lumea de gunoaie? Le-aș strânge pe toate, le-aș băga într-o rachetă specială și le-aș lansa spre soare să le topească să scăpăm de ele și de poluare!”
„Puterea e de la Dumnezeu, nu e a mea!”
Mă uit la mama Eugenia și nu pot să nu mă întreb cum ar arăta țara asta plină de oameni ca domnia sa, implicați, plini de iubire, de răbdare, care se implică în toate cu o energie demnă de invidiat. Secretul dumneaei? Mi l-a spus fără să stea prea mult pe gânduri: „Puterea e de la Dumnezeu, nu e a mea!”
Mama Eugenia a încercat să fie pentru toţi şi un bun psiholog. Însă oricât de mult s-a dăruit acestor copii, nu ştie nici astăzi în ce măsură a reuşit să-i elibereze de „bagajul“ greu şi nedrept pe care l-au avut de purtat. Însă, niciodată nu a rămas indiferentă atunci când copiii săi au fost atacaţi de răutăţile celor din jur, apărându-i cu înverșunarea părintească.
Niciunul nu a uitat-o, toți o vizitează sau o sună, fiecare ajută cum poate și toți îi spun și astăzi…MAMĂ!
