Suntem generația de părinți care se laudă cu propriii copii publicându-le reușitele, încercările, ambițiile online. O fotografie de la serbare, un video cu cel mic în scutec făcând primii pași, o criză „amuzantă” la raftul de jucării în mall sau un episod cu multe lacrimi de când i-a căzut primul dinte. Amintirile din copilărie (chiar și cele stânjenitoare) sunt acum publice. Și nu rămân fără consecințe. Copilul crește, dă un search pe Google și – de data asta – are un cuvânt de spus. O generație întreagă de copii născuți și crescuți în epoca social media a ajuns la maturitatea digitală. Ei spun acum „ajunge!”. Își cer dreptul la viață privată și, atunci când părinții nu le respectă intimitatea, îi dau în judecată.
Unii dintre copiii născuți imediat după apariția rețelelor sociale sunt adulți în toată firea astăzi. Alții ajung la vârsta majoratului – și cel din buletin, și cel digital. Au tot tot dreptul să conteste identitatea digitală pe care familia lor le-a creat-o. Indiferent dacă părinții au vrut doar să se laude pe internet cu copiii lor sau dacă și-au propus să monetizeze drăgălășenia lor, publicând clipuri virale pe TikTok, din ce în ce mai mulți tineri își iau în serios identitatea digitală și imaginea publică. Și întreabă pe un ton aspru: „Mamă, la ce te-ai gândit când ai umplut netul de poze și clipuri cu mine?!”
„Nu aveau pic de rușine și nicio limită”
În 2016, un caz din Austria a făcut înconjurul presei internaționale: o tânără de 18 ani și-a dat părinții în judecată după ce aceștia publicaseră online, ani de-a rândul, fotografii fără acordul ei. În timpul procesului s-a dovedit că aceștia postaseră aproximativ 500 de imagini – inclusiv momente intime din copilărie, pe care ea nu le-ar fi vrut niciodată publice.
„Nu aveau pic de rușine și nici vreo limită. Nu le păsa dacă era o fotografie cu mine în timp ce eram la toaletă sau dacă eram dezbrăcată, la mine în pătuț. Fiecare etapă a vieții mele a fost fotografiată și apoi făcută publică”, a declarat tânăra presei la acea vreme. Chiar dacă sunt voci că acest caz a fost unul mai degrabă „inflamat” de titlurile ziarelor și nici nu a produs un precedent juridic clar, acesta este unul dintre momentele în care se poate spune că tinerii au început să-și dorească o schimbare de paradigmă. Pentru prima dată, cineva spunea public că acele imagini nu sunt „amintiri”, ci o încălcare a vieții private și a dreptului la propria imagine.
Un an mai târziu, în Italia de data aceasta, un alt tânăr reușea să obțină victoria în instanță – tot într-un caz de revoltă față de părinții vinovați de sharenting (fenomen al cărui nume vine de la „share” și „parenting”, care descrie obiceiul de a documenta și distribui online copilăria celor mici).
Așa cum precizau și jurnaliștii de la The Independent, adolescentul italian, în vârstă de numai 16 ani, și-a dat mama în judecată pentru că îi posta constant fotografii pe Facebook fără acordul lui. Părinții erau în plin divorț, iar expunerea online devenise parte din conflictul între adulți. Tribunalul din Roma i-a dat dreptate tânărului și a obligat-o pe aceasta să șteargă tot conținutul online și să nu mai publice nimic despre el în viitor, sub sancțiunea unei amenzi de până la 10.000 de euro. Pentru prima dată, părinții erau „admonestați” și amendați public pentru pentru purtarea (online) față de copii lor.
- CITEȘTE ȘI: De ce nu e ok să pui poze cu copilul pe net și cum îl afectează acest sharenting (parenting în văzul lumii)?
Olanda: când instanța spune „șterge tot”
Un caz relevant din Olanda a dat startul reglementărilor în cazul părinților care fac din viața copiilor lor o afacere online. În 2018, un tribunal din Haga a obligat o mamă influencer să șteargă definitiv toate fotografiile cu copiii ei (în vârstă de 2 și 4 ani) de pe rețelele sociale și să nu mai publice nimic despre aceștia în viitor. Procesul a fost intentat de tatăl copiilor, care a susținut că expunerea lor online le încalcă dreptul la viață privată și le poate face rău pe termen lung. Decizia tribunalului a venit cu o sancțiune clară: 500 de euro pentru fiecare zi de întârziere, până la un maxim de 25.000 de euro.
Instanța a fost foarte clară în motivarea sa: publicarea imaginilor copiilor este o decizie care ar trebui luată de ambii părinți, iar în lipsa unui acord, interesul superior al copilului primează. În acest caz, judecătorii au considerat că simpla prezență a copiilor online reprezenta un risc, mai ales pentru că, la vârste atât de mici, „nu pot înțelege consecințele” expunerii. Totuși, instanța i-a lăsat mamei permisiunea de continua să posteze imagini cu copiii săi, însă doar în conturi private, cu maximum 250 de urmăritori.
Conștientizarea digitală: „Mamă, la ce te-ai gândit?”
Deși părinții postează din iubire, pentru „validare” din partea comunității, sau din motive care țin de conexiune și apartenență, rezultatul poate fi exact opusul. La un moment dat, copilul crește suficient cât să înțeleagă cum funcționează online-ul. Și chiar dacă nu pricepe algoritmii, își dă seama că există deja o versiune a lui pe internet.
În articolul The Atlantic „The First Social-Media Babies Are Growing Up—And They’re Horrified” (Primii copii social media au crescut- Și sunt îngroziți), Stephen Balkam, CEO-ul organizației non-profit Family Online Safety Institute, spune că cei mici ajung la un fel de „maturizare digitală” și resimt disconfortul care vine odată cu ea. „Am văzut copii de 10, 11, 12 ani, foarte maturi, care se așază cu părinții lor și îi întreabă: «Mamă, la ce te-ai gândit?»”, mărturisește acesta.
Pentru generația crescută în epoca social media, căutarea propriului nume pe Google devine un fel de „botez online”. Copiii ai căror părinți au publicat ani de-a rândul imagini și clipuri cu ei se întâlnesc „virtual” cu o identitate pe care nu ei au construit-o. Nici nu și-o amintesc, nici nu și-o doresc acolo, în văzul lumii.
Deși a crescut în epoca postărilor publice, această generație pare mai prudentă decât cea care a crescut-o. Adolescenții de azi își construiesc identitățile online cu mai multă grijă, își filtrează conținutul și sunt conștienți de urmele digitale pe care le lasă. În același timp, se tem de ceea ce nu pot controla: imaginile din copilărie, conturile vechi ale părinților, lucrurile care rămân în măruntaiele internetului. Acești tineri glumesc pe TikTok despre teama că ai lor prieteni vor descoperi contul de Facebook al părinților lor. Și nu e doar umor – unii se declară de-a dreptul „îngroziți”.
Se întâmplă și la case mai mari
În 2019, Gwyneth Paltrow posta pe Instagram o fotografie cu Apple Martin (fiica sa și a cântărețului Chris Martin, care avea atunci 14 ani) undeva la munte. Fața adolescentei era aproape complet acoperită de ochelarii de schi. Reacția tinerei, un comentariu public la postarea inițială, a fost cât se poate de tranșantă: „Mamă, am discutat despre asta. Nu ai voie să postezi nimic fără consimțământul meu.” Gwyneth Paltrow a replicat: „Nici măcar nu ți se vede fața!”, însă asta nu a făcut decât să agraveze lucrurile. Deși comentariul fetei a fost ulterior șters, episodul acesta a devenit viral și a aprins o dezbatere în spațiul public: cât din viața copilului îți mai aparține, ca părinte, odată ce ajunge online?
Pentru Joanne Orlando, cercetător în tehnologie și educație la Western Sydney University, citată de The Guardian, reacția nu a fost deloc surprinzătoare. Aceasta spune că astfel de momente vor deveni tot mai frecvente, pe măsură ce copiii „crescuți online” ajung să își formuleze propriile limite: „Cred că vom vedea tot mai des o reacție de respingere”. Pentru acești copii, prima apariție pe social media este adesea chiar fotografia ecografiei, iar prezența lor online începe din prima zi de viață. Nu au niciun control asupra a ceea ce postează părinții sau asupra comentariilor care însoțesc acele imagini. Și, tocmai de aceea, vor să recâștige acest control atunci când pot, spune cercetătoarea.
Aceeași idee este susținută în același articol și de Sun Sun Lim, profesor de comunicare și tehnologie la Singapore University of Technology and Design. Aceasta spune că miza nu este doar „o poză în plus pe internet”, ci felul în care copiii sunt văzuți și evaluați într-un spațiu social profund vizual. „Este important ca părinții să înțeleagă că distribuirea imaginilor copiilor ar trebui să fie o decizie luată de comun acord”, explică ea, adăugând că, deși tuturor ne plac fotografiile drăguțe cu bebeluși, copiii s-ar putea să nu se mai simtă confortabil cu acestea, odată ce cresc și încep să-și construiască propria identitate online.
Lupta pentru dreptul la propria imagine
Toate cazurile de mai sus ne demonstrează că până nu demult, sharenting-ul era o decizie unilaterală. Părinții postau, iar copilul nu avea nici vârsta, nici capacitatea de a reacționa. Astăzi, tinerii nu se mai tem să folosească uneori chiar și mijloace legale pentru a recăpăta controlul asupra identității lor din spațiul virtual.
Este și cazul lui Caymi Barrett, o tânără din SUA, care are astăzi 26 de ani și care a crescut alături de o mamă care i-a făcut publice pe Facebook momente extrem de personale (fotografii în baie, informații despre infecția cu stafilococ auriu, faptul că a fost adoptată sau accidentul de mașină), fără acordul ei. Când a devenit suficient de mare să înțeleagă ce înseamnă această expunere, reacția sa a fost una de revoltă. De-a lungul anilor, a fost ținta bullying-ului, s-a confruntat cu anxietate și a trăit cu teama constantă că orice informație publică ar putea fi folosită împotriva ei. Între timp, Caymi a rupt legăturile cu mama sa, după cum povestește și în podcast-ul intitulat sugestiv Children Of The Vlog.
Acum, alături de alți tineri influenceri, Caymi Barrett militează pentru legi mai stricte privind expunerea copiilor online. În 2023, aceasta a vorbit în fața legislativului din statul Washington în sprijinul unui proiect de lege care își propune să „protejeze interesele copiilor minori care apar în vloguri de familie cu scop comercial”. Proiectul prevede ca acești copii să poată primi o parte din veniturile generate și să aibă dreptul de a cere ștergerea conținutului după împlinirea vârstei de 18 ani.
Când expunerea online devine „violență digitală”
În luna februarie a acestui an, într-un caz fără precedent din Argentina, o adolescentă a mers în instanță pentru a-și opri propria mamă să mai posteze imagini cu ea pe rețelele sociale. Fata a cerut ștergerea tuturor fotografiilor și interzicerea publicării oricărui conținut cu ea în viitor. Iar tribunalul din Mendoza (localitatea în care a avut loc procesul) i-a dat dreptate.
Așa cum relatează și presa argentiniană, decizia a fost una fermă: mama a fost obligată să șteargă imediat toate imaginile și să nu mai distribuie nicio fotografie, niciun clip în care apare fiica sa. Judecătoarea a invocat „urgența și riscul de întârziere”, subliniind că, odată ajunse online, imaginile pot deveni imposibil de controlat. În acest caz, consecințele erau deja reale: adolescenta fusese ținta bullying-ului la școală, după ce fotografiile ei ajunseseră pe platforme de dating pentru adulți, precum Tinder sau Happen.
Însă decizia judecătoarei constituie un precedent important în această epocă a sharenting-ului exagerat. Formularea juridică folosită nu lasă loc de echivoc. Instanța spune explicit că sharenting-ul „constituie o formă de violență digitală și simbolică”, pentru că încalcă dreptul la viață privată, identitate, imagine și demnitate și creează o urmă digitală „imposibil de controlat ulterior”. Este pentru prima dată când o instituție recunoaște în mod clar faptul că expunerea online poate produce un rău real copiilor, și că acesta poate (de acum) să fie încadrat juridic.
Adio sharenting! Legislativele încearcă o reglementare
Pe măsură ce cazurile de acest gen se tot adună, legislația începe (lent, dar vizibil) să recupereze terenul pierdut. În Statele Unite, statul Illinois a adoptat în 2023 o lege care schimbă regulile jocului pentru familiile care monetizează viața copiilor: minorii incluși în conținut de tip „family vlog” au dreptul la o parte din veniturile generate și pot acționa în instanță dacă acest drept nu le este respectat. De data asta nu se mai vorbește doar în termeni de „expunere online”, ci despre muncă și bani, și despre cine are dreptul de a revendica aceste venituri.
În paralel, în Europa, lucrurile se mișcă pe mai multe fronturi. Pe de o parte, instanțele (așa cum s-a văzut mai sus, în cazurile din Italia sau Olanda) încep să intervină direct, obligând părinții să șteargă conținutul și sancționându-i financiar (cu amenzi de până la 10.000 de euro sau penalități de 500 de euro pe zi). Pe de altă parte, cadrul legal există deja, chiar dacă nu a fost gândit inițial pentru sharenting.
Regulamentul GDPR tratează imaginea ca fiind „dată personală”, iar autorități precum CNIL (autoritatea franceză pentru protecția datelor) avertizează explicit că părinții pot răspunde legal dacă încalcă dreptul la viață privată al copiilor. Franța merge chiar mai departe și introduce sancțiuni clare: părinții care publică imagini ce afectează intimitatea copilului pot primi amenzi de până la 45.000 de euro și chiar pedepse cu închisoarea, în cazuri grave. Este, poate, primul semnal că obiceiul de a tot posta imagini cu copiii online nu mai este văzut doar ca o alegere personală discutabilă, ci ca un potențial abuz asupra drepturilor copilului.
Deși nu există încă un cadru unitar și nici o legislație dedicată exclusiv acestui fenomen, direcția devine din ce în ce mai clară: copilul nu mai este doar „subiectul” conținutului, ci devine titular de drepturi –inclusiv asupra imaginii sau a identității sale online, precum și asupra veniturilor generate de acestea. În zilele noastre, ceea ce până de curând părea „o meteahnă” a parenting-ului modern începe să fie tratat ca o responsabilitate legală, cu consecințe concrete.
