Azi noapte s-a încheiat „Beach, Please”, cel mai mare festival pentru adolescenți și tineri din România, eveniment care i-a ținut ca pe ace pe mulți dintre părinții de acasă. (Despre părinții prezenți la festival puteți citi AICI). Au avut acces minori începând cu 14 ani – cei de 14 ani doar însoțiți de un adult, iar cei de 15 ani și peste, cu acordul scris al părinților. Pentru multe familii, „Beach, Please!” este primul mare exercițiu de încredere: prima plecare de câteva zile a copilului fără părinți, primul test al independenței și al responsabilității într-un loc în care regulile de acasă sunt înlocuite de propriile alegeri, de influența prietenilor și de tentațiile specifice unui eveniment de această amploare.
„Tu ți-ai lăsa copilul de 15 ani singur la festival?”, l-am întrebat pe Selly, organizatorul „Beach, Please!”. „L-aș lăsa”, a răspuns fără să stea pe gânduri, dar și-a nuanțat răspunsul. Spune că nici cele mai stricte măsuri de siguranță și nici cea mai rigidă pază nu poate ține loc de ceea ce părintele și copilul au construit, în timp, acasă.
Totul Despre Mame: Dacă ai avea un copil de 15 ani, l-ai lăsat singur la „Beach, Please”?
Selly (Andrei Șelaru): Da, cu siguranță l-aș lăsa. Asta presupune că eu cred despre mine că aș fi un părinte foarte bun și că m-aș ocupa foarte mult de copil în primii ani de viață. Nu știu dacă așa ar fi în realitate, dar așa mi-aș dori să se întâmple. Cred că fiecare părinte trebuie să decidă pentru copilul lui luând în calcul cât de bine își cunoaște copilul, cât de bine cunoaște anturajul lui, pe cei cu care merge la festival și așa mai departe. Eu, la 15 ani, fiindcă făceam deja conținut video, Youtube, mergeam singur în multe locuri din țară, călătoream singur cu trenul, și ai mei aveau încredere să mă lase. Dar depinde de la caz la caz, de la copil la copil.
Am văzut mulți părinți la festival. Crezi că au venit pentru distracție sau ca să-și supravegheze copiii?
E un mix, cu siguranță. Dar eu am primit extrem de multe reacții de apreciere din partea părinților, care chiar s-au distrat, s-au simțit bine și nu s-au lăsat prea greu de convins de către copii să vină aici. Oricum ar fi, într-adevăr, genul muzical de la „Beach, please” se adresează preponderent tinerilor. Generația părinților mei sau generația ta pur și simplu nu au prins acest gen de muzică, n-au de unde să o știe, să cunoască vers cu vers, așa cum cunosc tinerii. În schimb, la Nibiru, care va rămâne deschisă toată vara, părinții vor avea parte de formații cunoscute de ei, din generația lor. Acolo, se va regăsi tot ce a fost mai bun la Beach Please (organizare, curățenie, siguranță) și muzică pe gustul lor. E incredibil ce trăiesc zilele acestea, e un vis imens ce devine realitate.
Ai spus că tu, la 15 ani, erai foarte independent, călătoreai singur…Când ai gândit acest festival, „Beach, please!”, l-ai avut în minte și pe adolescentul Selly?
Eu eram foarte mare ascultător de hip-hop românesc când am făcut prima ediție de „Beach, Please!”, și, la momentul acela, era cel mai mare gen muzical pentru tineri ascultat în România, dar nu exista un festival doar pentru asta. Hip-hop-ul era cumva trecut pe scena secundară la festivalurile care erau atunci mari, gen Untold, Neversea, Electric Castle.
Și atunci, m-am gândit că dacă am avea un festival special dedicat tinerilor, ar avea succes. Dar nu m-am gândit niciodată că vom ajunge aici. Am făcut prima ediție cu 25.000 de persoane, dar noi ne așteptam la 10.000. Pentru noi, a fost incredibil că am ajuns la 25.000. Iar de acolo, am tot construit, pas cu pas.
Se vorbește mult despre siguranța copiilor și a tinerilor care vin aici. Care e măsura de siguranță de care ești cel mai mulțumit?
Cel mai mult mă bucur că reușim să colaborăm foarte bine cu autoritățile și că în ultimii ani autoritățile au luat în serios mărimea și amploarea festivalului. Se vede că se implică foarte mult. De la polițiști rutieri care dirijează traficul, pentru că și asta este o măsură de siguranță extrem de importantă, la oameni care merg prin festival, fie că sunt în uniformă, fie că sunt în civil. Toate structurile iau acest festival ca atare, adică un eveniment extrem de mare, la care sunt extrem de mulți oameni și unde oricând se pot întâmpla tot felul de lucruri.
Noi am implementat, încă de acum doi ani, următoarea măsură: dacă eu am o brățară de minor, cipul de pe brățară nu permite o tranzacție de produse din categoria energizante, tutun sau alcool. A fost o măsură tehnică dificil de implementat, pentru că asta înseamnă ca terminalul de plată să cunoască bonul efectiv, și a trebuit să facem o legătură acolo. Sunt mândru de asta, pentru că, practic, e imbatabil. Dar, transparent vorbim, și aici e important anturajul. Pentru că nimeni nu poate controla sau opri efcient următoarea situație: eu, care am 16 ani, pot să am un prieten de 18 ani, care se duce la bar, cumpără alcool și îmi dă și mie. Sigur, un astfel de tânăr poate fi văzut de un agent de pază, pentru că ei mai legitimează tineri din când în când dacă îi văd consumând alcool și par mici. Dar, până la urmă, tot oameni suntem, și de aceea zic că depinde de fiecare părinte, de cum cunoști anturajul copilului, de cum e relația ta cu copilul, cât de des vorbiți, cât de deschis e față de tine.
- CITEȘTE ȘI: Experiența unei mame la Beach Please. „A fost frumos, mulțumesc, nu mai vin! Nici eu, nici fiica mea”
După 5 ani de festival, ce părere ai despre generația aceasta?
Bombă nucleară! (râde) E extrem de cuminte, foarte respectoasă. Eu mă simt bine mergând printre ei. Două seri la rând am plecat pe jos după festival, până unde stau eu în Costinești. Nu are sens să merg cu mașina, fac o oră cu mașina și 10 minute pe jos. Și am mers pe jos, printre ei. Super, super mișto, super vibe, super atitudine, respectoși, la locul lor. Foarte, foarte ok. Nu știu dacă știi, dar, apropo de excese, generația mea consumă mult mai puțin alcool decât generația ta. E o generație mai cuminte, cu siguranță. (Citește AICI despre ce au făcut adolescenții în afara festivalului și AICI despre părinții prezenți la „Beach, Please!”)
