G de la GAY

Ruxandra Rusan
toleranta-gay-totul-despre-mame

Care sunt, de fapt, adevăratele subiecte dificile și pentru cine?

Mi-a luat ceva timp să-mi revin dupa atacul vehement al Mihaelei Rădulescu la adresa persoanelor gay. Mi s-a părut surprinzător și trist în special motivul în numele căruia a sărit la beregata lor, și anume copilul ei.

Mihaela Rădulescu, pe când lucram în presa mondenă, era preferata mea. Un personaj în adevăratul sens al cuvântului, cu replica la ea, cu umor, cu un pic de nebunie, cu spirit de aventură și deșteaptă. Am intervievat-o, am mâncat zacuscă făcută de mama ei, am râs împreună. Doar că acum parcă nu o mai recunosc.

Copiii învață toleranța de la noi

Având în cercul de amici și persoane gay, am trecut deja prin momentul în care copilul a întrebat ce înseamnă. Singurul răspuns potrivit mi s-a părut adevărul. “Un gay e un băiat care iubește un alt băiat sau o fată care iubește altă fată.” “În sens de nevastă?” “Da.” “Hmmm… ce chestie!” Nu mi-au fost solicitate detalii intime, așa cum nu-mi sunt nici dacă află că se mărită vreo prietenă de-a mea. Nu mă întreabă ce și cum vor face mirii în dormitor, iar dacă m-ar întreba i-aș spune că nu-i nici treaba mea, nici a lui. Ci a lor. Exclusiv. Deja aud în rândurile puștimii cuvinte cu referire la homosexualitate, rostite, evident, cu titlu de jignire. Pentru că asta li s-a insuflat. Sunt convinsă că habar n-au ce înseamnă, tehnic vorbind. Al meu copil cunoaște un bărbat gay, prieten de-al nostru de familie. Îi e simpatic pentru că îl pasionează tableta și e amuzant. Și poate un pic antipatic când mai vrea să-l lași în pace să stea de vorbă liniștit. E un om mare ca toți oamenii mari.

Vai, și dacă…!

După raționamentul Mihaelei Rădulescu, un copil care vede gay în jurul lui ar putea deveni la rândul său, gay. Nu prea cred. O simplă incursiune în trăirile și confesiunile lor te lămurește. Procesul de conștientizare a stării de a fi gay începe de la vârste fragede, dar e unul intrinsec, nedeterminat de a vedea sau nu alți gay. Însă un adolescent gay care vede în jur că a fi gay nu este o boală rușinoasă sau un stigmat are șanse să se împace cu propria identitate infinit mai lin decât un altul care simte că va fi respins sau renegat de propria familie, de propriii părinți. Vai, și dacă al meu, tocmai al meu ar putea fi gay? Îl voi iubi mai puțin, îl voi pune la zid, îl voi face să se simtă rușinat de el însuși pentru că nu e-n grafic? Dimpotrivă, îl voi sprijini mai abitir pentru că știu că va avea de îndurat judecata superficială și limitată a unora ca Mihaela Rădulescu.

Adevăratele subiecte dificile

Întrebările care mă lasă fără răspuns sunt altele. “De ce mor copiii, de ce unii sunt bolnavi și nu se mai fac bine?” “De ce în povești mamele mor, de ce mor și în realitate?” “De ce omul ăla nu mai are picioare, cum adică le-a pierdut în război? De ce se luptă de-adevăratelea, cu gloanțe reale sau cu bombe?” “De ce au murit ziariștii de la Hebdo?” “De ce i-au bătut lui Isus cuie-n mâini, de ce l-au urcat pe cruce, de ce i-a curs sînge pe frunte?” “Cine era Hitler și de ce otrăvea oameni cu gaz?” “Cine e bătrâna de la semafor care cerșește și de ce n-are pantofi?”

Cu inima deschisă

Cred că ăsta e secretul. Să-ți ții inima deschisă și să vezi mai departe de propriile limite sau definiții ale firescului. Firescul e doar o convenție socială, iar convențiile evoluează. Sau involuează. După cum vrem, alegem sau putem noi. Risc cu inima deschisă să nu cresc un copil homofob, chiar dacă asta îl va face să fie perceput ca un ciudat. Va fi un ciudat deștept, deschis la minte și mult mai relaxat cu el însuși. Așa cum era și Mihaela Rădulescu pe vremuri, când abia așteptam să scriu un material cu ea, despre ea pentru că mă fascina libertatea ei interioară. Pe care, dacă a pierdut-o undeva, prin Monaco, sper să i-o returneze cel care a găsit-o degrabă. Îi stătea bine.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa