Într-o seară, la câteva săptămâni după nașterea fiului său, Cristian și-a pierdut cumpătul pentru prima dată de când devenise tată. Soția lui i-a cerut să schimbe scutecul copilului, iar el, epuizat după o zi lungă la muncă, a explodat: „Nu vezi că abia mă țin pe picioare? Nu sunt singurul părinte aici!”. După câteva clipe, Cristian a realizat că s-a înfuriat și că a ridicat vocea fără un motiv clar. Rușinat, s-a retras în baie, privind în gol. Când furia s-a domolit, l-a cuprins un sentiment puternic de vinovăție. Își dădea seama că ceva nu era în regulă, că ceva în el părea să se fi schimbat odată cu venirea copilului, dar nu știa exact ce sau de ce.
Numeroși bărbați trec printr-o etapă similară imediat după ce devin tați, o etapă în care se confruntă cu emoții intense și contradictorii. Printre acestea, furia postnatală este adesea o surpriză, în special pentru cei care, înainte de nașterea copilului, nu manifestau astfel de izbucniri. Așa cum vom explora în acest articol, furia postnatală la tați este o problemă reală, care poate afecta calitatea relațiilor de familie și sănătatea mentală a tatălui. Dar, cu ajutorul câtorva strategii practice și al terapiei cognitiv-comportamentale (TCC), această problemă poate fi înțeleasă și gestionată.
Ce este furia postnatală la tați?
Așa cum a realizat Cristian (al cărui nume a fost modificat în vederea protejării identității), furia postnatală este o reacție emoțională puternică, ce apare la unii bărbați după nașterea copilului. Aceasta poate include accese de iritabilitate, frustrare și chiar izbucniri de furie aparent disproporționate. Deși majoritatea oamenilor asociază depresia și anxietatea postnatală cu mamele, tații nu sunt imuni la schimbările emoționale cauzate de venirea pe lume a unui copil. Furia este, în multe cazuri, o mască pentru alte emoții sau stări, precum oboseala extremă, frustrarea, sentimentul de neputință sau anxietatea cu privire la noua responsabilitate.
Într-un studiu publicat în 2007, intitulat „Paternal depression in the postnatal period assessed with traditional and male depression scales”, este investigat modul în care depresia postnatală la bărbați poate fi subdiagnosticată din cauza diferențelor în manifestarea emoțiilor, inclusiv furia, în comparație cu femeile. Astfel, acest studiu arată că bărbații tind să exprime depresia mai des prin comportamente agresive și iritabilitate, decât prin tristețe. Cristian, de exemplu, nu și-a dat seama că furia lui ascundea o neliniște profundă. Gânduri de tipul „Oare voi fi un tată bun?” sau „Nu mai am timp pentru mine” îl măcinau, dar aceste emoții se manifestau prin furie, deoarece nu știa cum altfel să le exprime.
Cauzele furiei postnatale la tați
Dintr-o perspectivă clinică, furia postnatală la bărbați poate fi legată de o multitudine de factori. Un studiu din 2020 publicat în „Journal of Affective Disorders” a sugerat că bărbații care experimentează depresie postnatală sunt de patru ori mai predispuși să manifeste furie intensă. În multe cazuri, furia poate fi un simptom al depresiei sau anxietății nediagnosticate. Aceasta poate să apară și din cauza schimbărilor hormonale care au loc în corpul bărbaților după nașterea unui copil. Cercetările arată că nivelul de testosteron scade, în timp ce nivelurile de oxitocină și prolactină cresc, pregătind tatăl pentru rolul de îngrijitor. Totuși, aceste schimbări hormonale pot declanșa și instabilitate emoțională și reacții mai intense la stres.
Furia bărbaților care devin tați poate avea multe alte cauze, printre care:
- Schimbări de rutină: Tații pot simți că și-au pierdut controlul asupra timpului și energiei. Trecerea bruscă de la un stil de viață independent la unul în care copilul este pe primul loc poate crea frustrare.
- Lipsa de somn: Oboseala cronică este un factor major în apariția furiei. Atunci când tații sunt privați de somn, devin mai predispuși la izbucniri emoționale.
- Roluri și așteptări sociale: Presiunea socială de a fi „sursa de stabilitate” pentru familie poate face ca tații să-și reprime emoțiile sau să se simtă rușinați că au dificultăți. Furia poate deveni un mod neconștient de a elibera această tensiune.
- Lipsa de suport emoțional: Tații, de multe ori, nu primesc același sprijin emoțional ca mamele. Ei pot simți că trebuie să fie puternici, iar acest lucru duce la acumularea de frustrări pe care nu le exprimă în mod sănătos.
Cum ajută terapia cognitiv-comportamentală (TCC)?
Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai eficiente metode pentru gestionarea furiei și a altor emoții negative. TCC se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor care contribuie la emoții negative, cum ar fi furia. În cazul taților care se confruntă cu furie postnatală, TCC îi poate ajuta să înțeleagă relația dintre gândurile lor și reacțiile emoționale. De exemplu, un tată poate avea gânduri automate (indiferent dacă acestea reflectă sau nu realitatea) de tipul „Nu sunt suficient de bun” sau „Totul este pe umerii mei”, care duc la sentimente de frustrare. Terapia îi învață să recunoască aceste tipare și să le înlocuiască cu gânduri mai realiste și mai sănătoase, cum ar fi „Nu trebuie să fac totul perfect” sau „Este în regulă să cer ajutor”.
Strategii practice pentru gestionarea furiei
Pe lângă terapia cognitiv-comportamentală, tații pot folosi câteva strategii simple pentru a-și gestiona mai bine furia și emoțiile postnatale:
Recunoașterea și acceptarea emoțiilor: Primul pas este să acceptarea faptului că furia este o emoție validă, dar care nu trebuie să le controleze comportamentul. În loc să se judeci pentru ceea ce simt, ar fi mai potrivit să încerce să afle ce emoții stau la baza furiei lor (poate e vorba de frustrare, oboseală sau nesiguranță).
Practica respirației conștiente: În momentele în care simt că furia începe să crească, o simplă tehnică de respirație poate face minuni. Instrucțiunile sunt simple: inspiră adânc pe nas, numărând până la patru, și expiră încet pe gură, numărând până la șase. Acest proces activează sistemul nervos parasimpatic, care calmează corpul și mintea.
Pot cere ajutor: Tații nu ar trebui să ezite să discute cu partenera lor, cu prietenii sau cu un specialist, despre ceea ce simt. Înțelegerea faptului că nu sunt singuri în această luptă este esențială pentru reglarea problemei.
Planificarea momentelor de relaxare: Este important ca tații să își acorde timp pentru ei înșiși, cu condiția ca acesta să fie unul rezonabil în noul context al vieții lor. Fie că este vorba de o plimbare în natură, o ședință la sală sau pur și simplu cititul unei cărți, aceste activități îi vor ajuta să își reîncarce bateriile și să reducă stresul.
Stabilirea de așteptări realiste: Furia apare adesea din cauza așteptărilor nerealiste. Așteptarea de a fi un tată „perfect” sau de a rezolva toate problemele poate fi copleșitoare. În loc să se epuizeze încercând să facă totul sau măcar foarte mult, tații se pot concentra pe pași mici și realiști.
Așa cum Cristian a descoperit în procesul său terapeutic, furia nu trebuie să fie un inamic tăcut care îți afectează relațiile cu cei dragi. Ea poate fi un semnal că există ceva mai profund care merită atenție și vindecare. Când alegi să fii un tată prezent, nu doar fizic, ci și emoțional, faci un pas uriaș spre construirea unei legături solide și sănătoase cu copilul tău. Aceasta este o alegere dificilă, dar una care îți poate transforma viața și relațiile în bine.
Adrian David este psiholog clinician, psihoterapeut în formare și profesor de mindfulness acreditat internațional. Printre domeniile în care este specializat se numără tratarea anxietății și a depresiei, dar și a dificultăților cu care se confruntă bărbații în lumea de azi. Mai multe despre cum poți să-l contactezi sau despre activitatea lui poți citi pe www.adriandavid.ro sau pe pagina lui de Facebook.
