Pe măsură ce copiii cresc, părinții se confruntă cu noi și noi provocări. O situație care adesea stârnește îngrijorare este dorința adolescenților de a pleca în vacanțe cu partenerii lor, fapt care ridică multe semne de întrebare pentru părinți. Diana Chiciorea, o mamă care este și psiholog, ne oferă perspectiva ei asupra acestui subiect, îmbinând experiența personală cu înțelegerea profesională.
„Fiica mea adolescentă (17 ani) vrea să plece în vacanță cu iubitul ei (18 ani) și familia acestuia. Ce ar trebui să știu?”. Aceasta este o întrebare pe care un tată îngrijorat a postat-o pe un canal de socializare, căutând sfaturi de la comunitatea online. Întrebarea sa, care reflectă o dilemă comună a multor părinți, a generat numeroase comentarii și discuții. În acest context, ne vom îndrepta atenția către perspectiva unei mame care este și psiholog, și ale cărei observații oferă o abordare echilibrată asupra acestei situații delicate. Explorăm nu doar temerile și preocupările părinților, ci și nevoile și trăirile adolescenților, oferind soluții practice și sfaturi utile pentru relația cu adolescentul.
- CITEȘTE ȘI: Ups, pubertatea! – ghid pentru părinții debusolați și speriați de pubertatea și adolescența copiilor
De ce se tem părinții?
În viața de zi cu zi, avem cu toții o rutină: ne trezim dimineața, noi mergem la serviciu, copiii merg la școală. Știm la ce oră termină cursurile, știm că se întorc acasă. Știm că vor mânca ceva, că se vor uita la TV, că vor face teme etc. Ne place să credem că deținem controlul și că știm fiecare mișcare a copilului. Însă odată cu adolescența, apar și incertitudinile, pentru că programul, interesele, activitățile copilului nu mai sunt în controlul nostru. Iar când copilul are un iubit/ o iubită, lucrurile se complică, pentru că apar fricile legate de începerea vieții sexuale.
Pentru a răspunde temerilor părinților, psihologul sugerează să ne gândim la propriile experiențe. „Îmi amintesc de primul meu prieten. Eram în clasa a XI-a. La 12:00 plecam de la școală. Treceam pe la el, unde petreceam timp doar noi doi, complet nesupravegheați. Când s-a pus problema să mă lase să plec cu el în vacanță, mama a fost de acord doar după discuția cu mama lui, care a asigurat-o că voi dormi cu ea în pat. Dar nouă numai la sex nu ne stătea gândul! Eram în vacanță la munte, împreună cu mai mulți prieteni, și ne petreceam nopțile cu diverse jocuri. Ceea ce vreau să înțelegeți este că oricât ne «păzeau» părinții, noi tot am luat aceste decizii când am considerat noi că a fost momentul oportun”, povestește psihologul.
Ne sperie ideea că fiica noastră va pleca cu prietenul ei în vacanță și că e posibil să facă sex acolo? „În realitate, ne temem pentru că avem senzația că nu mai deținem controlul, că nu mai decidem noi pentru copilul nostru”, spune psihologul. Una dintre cele mai mari temeri ale părinților: pierderea controlului. Ideea de a nu ști ce face copilul, mai ales într-un mediu nou, poate fi înfricoșătoare. Dar această teamă reflectă adesea o dificultate de a accepta că adolescenții noștri se transformă în adulți.
În vacanță cu familia iubitului. Ce ar trebui să știm, de fapt?
Potrivit psihologului, atunci când un adolescent vrea să plece în vacanță cu iubitul/iubita, este esențial să cunoaștem persoana respectivă și familia acesteia. De asemenea, locul unde se duc este important, precum și adulții care vor fi prezenți acolo. „Sunt multe lucruri de adus în discuție aici, deși cele care generează cea mai multă panică pentru părinții care se adaptează vremurilor se referă la vârstele adolescenților (ea e minoră, iar el e major) și la activitatea lor sexuală. În realitate, lucrurile pe care trebuie să le avem în vedere se referă la loc, la ceilalți adulți prezenți și la relația pe care noi o avem cu toți acești adulți”, atrage atenția psihologul.
Ea ne sfătuiește ca atunci când constatăm că relația este una serioasă, pasul doi ar fi să îi cunoaștem părinții și mediul în care locuiește. Și asta nu doar pentru că vor să plece în vacanță. Ci pentru că „este esențial să știi care sunt influențele fiului/fiicei tale, pentru că știm cât de importantă este o relație pentru un adolescent care, practic, descoperă o lume nouă față de ce a văzut acasă. Și aici e important să nu fii critic la adresa altor familii și să nu judeci lucrurile după aparențe. Dar este absolut necesar să cunoști adulții de cealaltă parte a baricadei, să știi care este poziția lor și cum văd ei lucrurile”. Când, ca părinte, îți exprimi dorința de a-l cunoaște pe partenerul adolescentului tău, acest lucru este și un semn de încredere pe care i-l acorzi, punctează psihologul.
Ce facem când iubitul și familia acestuia nu sunt persoanele potrivite?
Sunt situații când prietenul sau familia acestuia nu sunt tocmai persoane cu care ai vrea să intre adolescentul tău în contact. Ce putem face? „Eu zic să lăsăm lucrurile să își urmeze cursul. O intervenție bruscă și dură nu va fi tocmai potrivită. Monitorizează atent situația. Fii tu acel părinte care organizează vacanțele, oferă-le tu cadrul de care au nevoie să se desfășoare și observă. Vino cu mici sfaturi când e cazul și, dacă ai oferit educația potrivită la momentul potrivit, lucrurile se vor aranja de la sine”, spune psihologul.
Să nu uităm că adolescența este o vârstă a schimbărilor, experimentării, și lucrurile se pot schimba radical în câțiva ani. De multe ori, a fi rebel este doar o reacție la adresa unui stil de parenting mult prea strict, în realitate adolescentul neștiind cine este și ce vrea de la viață. Și, cine știe, poate îi poți ajuta pe amândoi să se regăsească.
Diana Chiciorea, psiholog
Te îngrijorează că adolescentul tău va face sex? Iată ce ar trebui să știi!
O altă preocupare majoră a părinților este legată de activitatea sexuală a adolescenților. Cu toate acestea, mama psiholog atrage atenția asupra unei distorsiuni în gândire: „Cum noi, ca părinți, suntem construiți să ne apărăm puii, când detectăm pericolul suntem gata să trecem la acțiune și să îl eliminăm. Dar intervenind în relațiile copiilor noștri sau încercând să decidem pentru ei, nu vom face decât să îi îndepărtam. În realitate, nu adolescenții sunt cei care nu sunt pregătiți să își înceapă viața sexuală, ci părinții nu sunt pregătiți să accepte că propriii copii sunt acum adulți”, spune psihologul. În acest context, este esențial să avem o discuție deschisă cu ei despre ce își doresc și cum se simt.
„Există și situația în care vorbim de o adolescentă/ un adolescent care nu și-a început încă viața sexuală. Cum gestionăm situația? Tot discuția cu ea/ el este cea mai importantă. Se simte pregătit/ă? Simte presiune din partea celuilalt? Își dorește să își înceapă viața sexuală sau să mai aștepte?”
Comunicarea este cheia. Mai exact, felul în care o facem
În loc să interzicem sau să ne controlăm adolescenții, trebuie să fim deschiși să îi cunoaștem, să aflăm cum se simt în relație și să încurajăm dialogul. Psihologul spune că este mai important acum să îi învățăm cum să adopte o poziție fermă, cum să își exprime punctul de vedere – chiar dacă există riscul unor animozități, cum să pună limite fără teamă. Prea puțin contează ce credem noi despre alesul lor. „În afară de faptul că adolescenții noștri pot avea gusturi diferite față de noi, ei vor dori să experimenteze. E mai bine să afle acum cum arată o relație cu un băiat «rebel», fără prea multe perspective, decât la 30 de ani când își va dori un soț”.
E posibil să nu auzim niciodată de la adolescenți, cu subiect și predicat, faptul că și-au început viața sexuală. Putem doar să bănuim. „Mă gândesc acum la fiica mea, când a avut primul prieten. Mă întreba cum ar trebui să se simtă ea în relație. Cum ar trebui să se comporte cei doi parteneri. Dacă este OK să iasă dintr-o relație când se simte în vreun fel sau în altul. Și despre protecție, despre pericole, despre accidente. Dar nu s-a întâmplat să intre pe ușă zicând, la fel de suav ca atunci când a luat 10 la mate: «Mama, azi am făcut sex!». Nu, lucrurile astea nu se întâmplă pentru că, așa cum spuneam mai sus, ei se desprind de noi și intimitatea este fix acea graniță care are grijă ca aceste lucruri să se întâmple corect”, spune psihologul Diana Chiciorea.
Cadrul de siguranță este acasă, dar trebuie format
Uși trântite, cuvinte grele, mesaje fără răspuns, apeluri multe pierdute. Acest scenariu devine o normă în unele familii, iar părinții constată că e greu de ajuns la copiii lor. Prioritatea lor ar trebui să fie setarea unui cadru de siguranță acasă, în așa fel încât adolescentul să știe că, dacă lucrurile merg prost, acasă e locul în care se poate retrage în siguranță, fără a fi criticat. Un astfel de cadru îi oferă încrederea de a lua propriile decizii, de a-și exprima punctul de vedere și de a trasa limite serioase într-o relație. „Ar fi mai potrivit ca părintele să îi crească puțin stima de sine adolescentului prin diverse încurajări, mai degrabă decât să atace direct subiectul legat de sex și să pună adolescentul într-o situație de vulnerabilitate și mai mare. Vulnerabilitatea este o armă puternică, dar cu două tăișuri: fie te poate propulsa foarte sus, fie te poate adânci și mai mult într-o stimă de sine scăzută”, spune specialistul.
SEMNAL DE ALARMĂ: „Când un prieten sau o rudă intră într-o relație nouă cu cineva, ne este prezentat noul partener, corect? Atunci este foarte natural să știm și cine este partenerul fiului sau fiicei noastre”. Dacă un adolescent își ascunde relația, acesta este un semnal că între el și părinți e ceva ce nu funcționează.
Rolul părinților se schimbă, dar părinții tot părinți rămân
În această etapă, părinții trebuie să își schimbe rolul, din cel de protector, în cel de ghid, sugerează psihologul. „Atât noi, ca adulți, cât și copiii noștri trecem prin diferite etape în viață, etape la care ne adaptăm comportamentul. Când copilul e mic, îi oferim protecție totală. Când copilul a făcut 20 de ani și vrea să meargă în club, noi tot părinții lui suntem. Însă rolul nostru nu mai e de protector, ci de ghid”. Este important să înțelegem că adolescenții au nevoie de spațiu pentru a-și forma propria identitate, dar și de un sprijin necondiționat din partea noastră. „Un părinte care nu este critic, acuzator, opresiv, intolerant va reuși să creeze un cadru de siguranță, iar copilul, chiar dacă știe că prietenul cutare nu e chiar ce trebuie, nu va ascunde asta de părinte, ci îi va cere sfatul”, spune psihologul.
Un lucru important de subliniat aici: să ne tratăm adolescenții ca pe niște viitori adulți. Cu seriozitate, pentru că asta sunt – adulți în devenire. „Îi poți spune «uite, eu te tratez ca pe un adult. Ține cont de acest lucru și încearcă să te porți și tu la fel: responsabil, atent, grijuliu». Va conta enorm acest boost de încredere”, conchide psihologul.
Dincolo de frică: o nouă perspectivă
Vacanțele adolescenților cu iubiții nu trebuie să fie un motiv de panică. Ci o oportunitate de a consolida relația cu copiii noștri. De a-i ajuta să devină adulți responsabili. Comunicarea deschisă, înțelegerea și un cadru de siguranță sunt esențiale pentru a naviga cu succes această etapă. Este important să ne adaptăm rolul ca părinți, să ascultăm activ și să oferim ghidare, nu să impunem control. În final, relația dintre părinți și adolescenți se bazează pe încredere și respect reciproc.
