Când am luat decizia de a veni împreună cu fiica mea de 17 ani la Beach Please 2025 nu prea știam la ce mă înham. Aveam o idee despre ce ar putea presupune cinci nopți de festival, dar realitatea de la fața locului nu prea are legătură cu ceea ce mi-am imaginat. Un lucru este cert, nu regret decizia de a veni, deși cu un an în urmă spuneam că eu niciodată nu am să îmi las copiii la festivaluri pentru adolescenți. Este dovada că ceea ce vedem cu ochii noștri e mai corect decât ceea ce ne povestesc alții.
”Proiectul” Beach Please a început în urmă cu mai multe luni și a inclus toată familia, inclusiv pe cea extinsă. Nu este chiar simplu să îți pui toată viața pe pauză și să dispari șase zile. Când ai 17 ani poate fi. La 43, cu job, soț, doi copii de vârste diferite și două pisici, situația devine destul de complicată. Eu mi-am luat concediu pentru toate zilele, plus una după festival pentru recuperare. Soțul și-a luat concediu pentru o zi, iar copilul cel mic a mers la bunici pentru trei zile. În ultimele trei zile vor veni și ei la mare, pentru a se distra și a ne duce pe noi acasă. Am alocat și aproape 1000 de euro din bugetul familiei pentru tot ce înseamnă Beach Please. Cu toate puse la punct, am plecat miercuri, 9 iulie, la 4 dimineața, către Eforie Nord, unde aveam cazare. Strigați „ura”, să înceapă aventura!
Primele șocuri
Odată ajunse la cazare, ne-am aranjat lucrurile și am pornit către centrul stațiunii pentru a o explora. De când am copii, nu am fost niciodată în concediu la mare în România. Cele două ore de plimbare m-au făcut să nu regret decizia luată și banii cheltuiți pe alte meleaguri. Nu vă imaginați că am petrecut atât de mult timp vizitând ceva. Nu! Doar am căutat un loc decent pentru a mânca de prânz și am stat la coadă la singurul supermarket din stațiune.
Pentru că nu am vrut să ne așezăm la o terasă goală, cum erau majoritatea, am ales una unde erau câteva mese ocupate. Dintr-un meniu extrem de stufos, nu am putut să alegem decât câte o ciorbă. Mai aveau (printre altele) șnițel (în dreptul căruia era specificat ”din produs congelat”) la 54 de lei, salata Caesar 49 de lei, paste între 45 și 60 de lei, toate sortimentele de pizza peste 50 de lei. Nu prețurile similare cu cele din Grecia, Croația sau Italia m-au șocat, cât faptul că totul din jur te ducea înapoi în anii 80, de la veselă la mobilier. Nu poți să ceri bani ca în 2025 și tu să rămâi în urmă cu 20-30 de ani.
Apoi, ne-am decis să ne facem rezervare la tren, pentru a putea ajunge în Costinești, la festival. Nu mai era niciun bilet, pentru nicio zi, așa că ne-am văzut nevoite să apelăm la transportul pus la dispoziție de organizatori. Acest ”pus la dispoziție” e doar un fel de a spune, pentru că, de fapt, costă 25 de lei un bilet de persoană/sens și călătorești ca în India. Probabil că dacă ar fi putut să ne urce și sus pe mașină, ar fi făcut-o. La un moment dat, unul dintre reprezentații firmei de transport, a urlat la noi: ”Stați și voi cum trebuie, că ne luăm NOI amendă!”
Următoarele șocuri
Dar am ajuns la festival. După ce am citit o mulțime de păreri, marea lor majoritate prevestind apocalipsa, mă așteptam să găsesc pe-acolo tineri dacă nu drogați, măcar în comă alcoolică. Și, totuși, lucrurile nu sunt chiar așa. Dacă în afara festivalului șocurile au fost negative, în interiorul lui, am fost mai mult decât plăcut surprinsă.
În primul rând, sunt peste tot oameni care se ocupă de pază, jandarmi, polițiști cu câini antidrog, ambulanțe. Ieri seară unui tânăr i s-a făcut rău. Imediat a fost scos din mulțime, luat de medici și dus la punctul de prim ajutor. Minorii nu au cum să cumpere alcool, pentru că au brățări diferite de cele ale adulților. Controlul corporal de la intrare poate fi considerat chiar exagerat. Dovadă este masa plină cu tot felul de obiecte confiscate, aflată chiar lângă poartă.
Forțele de ordine patrulează peste tot și sunt infiltrate chiar și prin mulțime. Imediat ce observă ceva în neregulă intervin și extrag persoana din zonă. În plus, există și un ”safe zone”, un loc discret unde tinerii se pot duce dacă au băut prea mult sau au consumat substanțe ilegale. Acolo li se acordă primul ajutor și consiliere. Trebuie să ținem cont că pot face lucruri periculoase în afara festivalului și că este mai bine să fie îngrijiți, decât lăsați de izbeliște.
În interiorul festivalului, oferta de mâncare este mult mai variată decât în stațiuni. Deși unii comercianți practică prețuri prea mari raportat la tot ce oferă, poți găsi ceva bun, indiferent de buget. De la brutărie, la burgeri gourmet, există orice. Pentru apă există și cișmele, dacă nu vrei să dai 13 lei pe o sticlă de 500 ml.
Practic, festivalul este ca un oraș, în care găsești de la supermarket la frizerie și saloane de tatuaj, restaurante, cafenea, tot felul de zone în care să distrezi dacă nu mai vrei să asculți concertele, o roată uriașă de unde să vezi totul de sus.
Ce face un părinte la festival
La fel ca mine, prin festival mișună în fiecare seară zeci de părinți veniți cu copiii lor. Unii au intrat în joc total, fiind îmbrăcați cu ținute îndrăznețe și dansând cot la cot cu adolescenții. Par că își retrăiesc tinerețea. Am văzut atât de multe cupluri de adulți ținându-se de mână, sărutându-se și bucurându-se cu adevărat de atmosfera de petrecere, încât cred că nu au venit doar pentru copii, ci și pentru ei. Alții, mai ales cei care au venit fără partener(ă), stau cu ochii în telefon și așteaptă să treacă timpul. Mai sunt și câte unii care aruncă priviri disprețuitoare în dreapta și în stânga, dar sunt și de apreciat că au ales siguranța copilului, chiar dacă nu e tocmai locul în care ar vrea să fie.
Alții au ales să vină doar până la poarta festivalului. Se întorc atunci când copiii au decis că s-au distrat suficient, ca să îi ia la cazare. Cert este că fiecare a venit pentru că vrea să își știe copilul în siguranță.
Cât timp fiică-mea și prietenii ei sunt în fața scenei, eu împreună cu grupul meu de părinți ne plimbăm prin festival, urmărim și show-ul, dar și programul. Înainte de pauze mergem să le luăm apă și, atunci când copiii cer, mâncare. În felul acesta, nu mai stau ei la cozile interminabile și ne asigurăm că sunt hidratați și hrăniți. Când pierzi nopțile, este important să îi oferi organismului ce are nevoie.
De ce este cool să mergi cu adolescentul la festival
Am o relație cu fiica mea mult mai bună decât aș fi visat vreodată. Dar am lucrat la asta. Nu de ieri. Nici de alartăieri. De când s-a născut. Era previzibil că dacă și-ar dori vreodată o astfel de experiență, voi participa, indiferent cât de incomod îmi este. Doar se poartă acum ”să ieși din zona de confort”. Și am făcut-o cu vârf și îndesat, însă fără să regret nimic.
Zilele acestea petrecute împreună singure, fără tatăl și fratele ei mult mai mic, ne-au apropiat și mai tare. Am vorbit câte în lună și în stele, ne-am împărtășit temerile și bucuriile. Am avut timp să ajungem cu discuțiile în zone în care altfel poate nu am fi făcut-o. Dincolo de asta, ea știe încă o dată în plus, că părinții ei vor fi acolo pentru ea indiferent de ce se întâmplă. Iar eu știu că este recunoscătoare peste măsură. Ieri seară, când restul părinților din gașcă a hotărât să meargă la culcare, pentru ca eu să nu rămân singură, ea a decis să plecăm și noi. Le-a spus prietenilor ei ”Nu vă supărați pe mine, dar nu mă simt bine dacă mama stă aici fără nimeni. O să mă uit pe YouTube la restul concertului!”.
Aș lăsa copilul singur la festival?
După ce am văzut cu ochii mei ce se întâmplă de fapt la un astfel de eveniment, aș lăsa-o să meargă singură, cu câteva mici amendamente. Ca să fiu total împăcată cu ideea, ar trebui să fie însoțită de o gașcă de copii cu aceleași valori ca ale ei, care au mai fost plecați fără părinți măcar într-o tabără. Apoi, trebuie neapărat să fie cazați în localitatea în care are loc festivalul, pe o stradă principală, luminată. Noi acum avem de mers 17 minute de la stația de autobuz la cazare, pe niște străduțe lăturalnice. Deși, nu ni s-a întâmplat nimic, mergem cu numărul de la 112 format pe telefon pentru a-l putea apela imediat.
Aș lăsa-o pentru că știu că este cu picioarele pe pământ, pentru că știu că prețuiește cuvântul nostru. Știu că tot ceea ce vrea este să fie și ea acolo unde sunt și prietenii ei. Nu își dorește să participe la astfel de evenimente ca să scape de-acasă. Are în general atâta libertate cât îți dorește, iar atunci când primește interdicții sunt bine explicate și argumentate.
Totuși, deși am decis că aș lăsa-o și singură, ea nu mai vrea să vină și la ediția viitoare. I se pare mult prea mult pentru ea: prea multă lume, prea obositor, prea multă agitație. Dar știu că acum nu mai trăiește cu impresia că acolo se întâmplă ceva extraordinar și ea pierde. Și a văzut asta, cu mine în umbra ei, în siguranță.
Ce trebuie să faci înainte de a-i cumpăra adolescentului bilet la festival
Festivalurile pentru adolescenți nu sunt iadul pe pământ. Am văzut lucruri cu adevărat periculoase la majoratele făcute în apartamente când eram eu de vârsta ei. Am văzut situații despre care ar fi vuit presa cu săptămânile în cluburile în care mergem în facultate. În festival, organizatorii încearcă să țină totul sub control pentru că, până la urmă, să gândim pragmatic, este vorba despre bani. Odată ce s-ar întâmpla ceva rău, nu ar mai avea public și, deci, nici încasări.
Înainte de a decide dacă îți lași sau nu copilul la orice festival, documentează-te foarte bine. Află cu cine merge și fă rost de numerele de telefon ale celor din gașcă și, eventual, și alte unora dintre părinți. Informează-te cu privire la amplasamentul cazării, la cât de ușor ajunge la festival. Nu uita nici de buget. Nu este cea mai ieftină experiență, așa că ai grijă să aibă la el/ea bani suficienți.
Nu în ultimul rând, vorbește cu copilul sincer, fără să te ascunzi după cireș. Și tu ai fost adolescent. Probabil (cel puțin odată) ai mers la petreceri, ai băut poate mai mult decât era cazul, ai ascultat muzică ale căror versuri le-a ridicat părul în cap părinților tăi. Suntem generația de părinți care asculta Paraziții și BUG Mafia, manele și/sau rock. Să nu fim ipocriți și să pozăm în Sfântul Petru, când poate zâmbim din senin amintindu-ne de bairamurile din adolescență. Noi am avut doar avantajul de a nu exista social media. Nu ne știau decât eventual gașca și câțiva vecini. .
Festivalul, așa cum l-am văzut eu acum, este locul unde indiferent dacă ai tricou de 1000 de lei sau de 10 lei, dacă ești scund sau atletic, gras sau slab, dacă ai buget 500 de lei/zi sau 50 de lei, te poți distra cu cei de aceeași vârstă cu tine. Cânți, dansezi și te bucuri de amintiri care îți rămân o viață.
