Educatoarea din Craiova care îi învață pe copii ce să facă dacă sunt atinși în zonele intime. „E responsabilitatea părinților să vorbească despre asta, dar nu mulți o fac”

Educatoarea nu îi învață pe copii doar despre protecție împotriva atingerilor nepotrivite, ci le dă putere să spună NU. Lecțiile ei vorbesc micuților și despre bullying, dar și despre încrederea de sine.

Laura Udrea, redactor
educatoarea Alisa
Alisa, „educatoarea de ursuleți”, la catedră în grupa mare. La 23 de ani, din Generația Z, folosește clipuri scurte și lecții cântate pentru a-i învăța pe preșcolari siguranța corporală. Până se pun de acord miniștrii, niște copilași din Craiova știu deja să spună «NU» la atingeri nepotrivite. FOTO: arhiva personală

    Alisa (23 de ani) este educatoarea din Craiova care a tradus și adaptat un cântec despre părțile intime pe care îl cântă cu copiii la clasă, micuți de grupa mare (5-6 ani). Videoclipul a devenit viral, adunând, în doar 5 zile, 6 milioane de vizualizări pe TikTok și 1,9 milioane pe Instagram. A stârnit atât aplauze, cât și critici. „Am dorit, prin acest cântec, să-i ajut pe copii să conștientizeze, în limitele nivelului lor de înțelegere, că unele părți ale corpului lor sunt interzise la vedere, la atingere. Nu le-am oferit copiilor detalii”, spune ea. În lipsa unei educații consecvente care să-i protejeze pe copii de abuzuri, cadrul didactic a ales un instrument simplu – un cântecel. În felul acesta, le spune, pe limba lor, ce e potrivit și ce nu pentru corpul lor, să spună „NU” la nevoie și să ceară imediat ajutorul unui adult de încredere.

    De unde vine cântecelul și cum îl predă la grupa mare

    Cântecelul a fost adaptat după ideea Geldei Waterboer, o profesoară din Namibia, a cărei melodie despre siguranță corporală – „These are my private parts… No one should touch them” –, a devenit virală în 2025. Mesajul e simplu: părțile private sunt private, copilul poate spune „NU” și poate cere ajutorul unui adult de încredere dacă e atins în mod nepotrivit. Postarea profesoarei a adunat nu mai puțin de 92 de milioane de vizualizări în puțin peste o săptămână, scrie New York Post.

    Alisa a tradus și adaptat cântecelul, iar versurile pe care le învață acum copiii sunt: „Acestea-s părțile intime, intime, intime/ Și nimeni n-are voie/ Să le vadă, să le simtă, să le atingă!/ Dacă mi-atingi părțile intime, intime, intime/ O să îi spun mamei!/ O să îi spun tatei!/ O să îi spun Doamnei!”

    „Cu acest cântecel, am dorit să-i ajut pe copii să conștientizeze, în limitele vârstei lor, că unele părți ale corpului sunt private și nu trebuie văzute sau atinse”, spune Alisa, într-un interviu acordat Totul Despre Mame.

    Reacțiile on-line au fost puternice: „Felicităriii!!! De mult mă chinui să găsesc o linie melodică potrivită pentru versurile în română!❤️❤️”; „Femeia asta face mai mult pentru siguranța copiilor decât au făcut toți politicienii, profesorii, preoții și moraliștii de tastatură la un loc. Le cântă copiilor și le dă voce. Le dă puterea să spună NU. Asta înseamnă protecție, asta înseamnă educație reală!”

    Majoritatea comentariilor primite au fost de apreciere, spune educatoarea. FOTO: Instagram

    Au existat însă și critici, de la persoană care cred că tema ar fi „prea mult” pentru grădiniță. În fața criticilor, educatoarea a explicat public: intenția este prevenția și protecția, prin reguli scurte, pe înțelesul copiilor, repetate muzical. „E responsabilitatea părinților să vorbească despre aceste lucruri, dar nu mulți sunt cei care se achită de ea. De aceea intervenim și noi, cu tact, la grădiniță”, spune Alisa.

    Cine este Alisa, „educatoarea de ursuleți”

    Alisa în clasă, alături de micuții ei. FOTO: arhiva personală

    Pe rețelele sociale, Alisa este „educatoarea de ursuleți” – nume luat de la grupa pe care o are acum. Se descrie drept „o educatoare pasionată” și spune că a moștenit meseria „pe linie maternă”: „Mi-am ales meseria de educatoare încă din copilărie. Mama mea este învățătoare și cred că asta a contat foarte mult. Mi-a plantat dorința în suflet. Pentru mine e meseria cea mai potrivită. Vin cu drag la grădiniță”.

    Rutina zilnică nu e mereu ușoară, dar sensul rămâne clar pentru ea: „Este o meserie căreia nu-i găsesc prea multe dezavantaje. Într-adevăr, sunt zile și zile. Zile în care plec epuizată, extenuată, însă îmi fac cu drag meseria, iubesc copiii și iubesc ceea ce fac”. Acesta este al 5-lea an în care predă în învățământul preșcolar, iar „ursuleții” de azi nu sunt prima „familie” de la grădiniță: „Am fost, să știți, și educatoare de albinuțe, și educatoare de prietenii naturii, și educatoare de ștrumfi, și nu o să uit niciodată aceste lucruri”.

    Alisa vorbește cu naturalețe despre felul în care lucrează cu copiii: multă claritate, blândețe și repere scurte, pentru ca micuții să le poată învăța. De aici și opțiunea pentru formatele muzicale sau pentru rutinele cu propoziții scurte, ușor de memorat. „Foarte importante au fost și inițiativele pe teme de anti-bullying, tot așa, raportate la nivelul lor de înțelegere, prin discuții simple, cântecele interactive”, povestește Alisa.

    În aceeași logică intră și afirmațiile pentru încrederea în sine pe care le folosește la întâlnirea de dimineață: mesaje scurte care îi ajută pe copii să pună în cuvinte ce simt.

    Lecțiile cântate la clasă dau micuților voce

    Pe conturile ei, „educatoarea de ursuleți” le arată părinților (și nu doar lor) cum predă, pas cu pas: fragmente din lecții (cu identitatea copiilor protejată), explicații scurte despre obiective și materialele folosite, cum adaptează totul pentru vârstele micuților. În clasă, „ursuleții” învață reguli de siguranță, respect și curajul de a spune NU, în fața unui adult care îi ascultă și le dă voce.

    La copiii mici, învățarea e mai eficientă atunci când regulile sunt rostite chiar de ei. În cazul preșcolarilor, ritmul și gestica fixează natural mesajul; melodia creează un „scut” comportamental: replicile devin reflex („Nu!”, „Oprește-te!”, „Spun imediat mamei/doamnei”).

    De altfel, o serie de ghiduri despre limite, folosite pe scară largă, recomandă aceeași abordare: reguli scurte, fără detalii explicite, exerciții de raportare și un adult de încredere. Talk PANTS, o campanie cu resurse educaționale pentru cadre didactice, oferă planuri de lecție pentru mediile preșcolare, iar Consiliul Europei recomandă materiale precum „Aici nu se pune mâna” care definesc clar care sunt atingerile potrivite și care sunt cele nepotrivite.

    Lecțiile „cântate” la clasă au aceeași rețetă: ritm, combinat cu gestică și reguli scurte, repetabile, ușor de memorat de preșcolari. Nu e vorba de „show”, ci de responsabilitatea de a documenta și de a împărtăși practici care funcționează cu preșcolarii. În cazul Alisei, lecțiile de la clasă se transformă într-o joacă, în care regulile de siguranță, anti-bullyingul și afirmațiile de încredere devin parte din rutina de dimineață.

    Alte resurse utile pentru părinţi și educatori:

    • Microsoft Word – Carte bullying.docx. Ce găsiți aici: ce este bullyingul (și cum se deosebește de un conflict) – repetiție, intenție, dezechilibru de putere; formele offline/online, cu exemple clare; semne că un copil poate fi victimă/agresor/martor – indicii emoționale, școlare și sociale; pașii părintelui când află – ascultare fără judecată, notarea faptelor, păstrarea probelor (printscreen), cui raportați în școală și ce solicitați; cum lucrați cu școala (diriginte/învățător, consilier, director; plan de intervenție, monitorizare și protejarea copilului); cum facem prevenție acasă – reguli pentru device-uri, confidențialitate, acord părinte-copil, antrenarea „spectatorilor activi”.
    • Ghid de lucru cu familia și comunitatea pentru profesioniștii locali.pdf. Ce găsiți aici: cum ascultați fără a judeca, ce întrebați, cum documentați (capturi de ecran, jurnal al incidentelor) și pe cine anunțați în școală; definiții clare pentru bullying/cyberbullying (repetiție, intenție, dezechilibru de putere) și exemple concrete (excludere, porecle, zvonuri, umilire online); Cum cooperați cu școala (canale de raportare, rolul dirigintelui/consilierului, planul de intervenție și monitorizare).
    • Kiko și mâna. Ce găsiți aici: o regulă simplă pe care părinții și educatorii o pot folosi pentru a explica copiilor unde nu trebuie să fie atinși (părțile acoperite de lenjeria intimă); exemple concrete despre „atingeri bune” vs „atingeri rele”, despre „secrete bune/secrete rele”, despre cum să spunem „Nu!”, cum să ceri ajutor și cui; sfaturi pentru adulți despre cum să inițieze discuția cu copilul, cum să reacționeze dacă suspectează un abuz și cum să creeze un climat de încredere și transparență.

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa