„Toxici încă înainte de a ne naşte” –Astfel titra CNN o ştire legată de cantitatea de subtanţe chimice cu care suntem contaminaţi.
În urma unor teste făcute de Environmental Working Group, corpul uman este poluat cu aproximativ 455 de subtanţe chimice fără rol biologic, prezente în diverse concentraţii şi introduse în organism pe diverse căi, prin respiraţie, contact fizic sau pe cale orală. Mai mult, 300 dintre ele sunt deja în organismul bebeluşilor încă de la naştere. Cu toate acestea, în prezent se cunoaşte destul de puţin modul în care ne afectează aceste substanţe, în multe cazuri studiul lor încă nu este făcut în profunzime. Chiar şi fără să ştim multe, numărul impresionant al acestor substanţe este suficient să ne pună pe gânduri. O parte dintre acestea fac parte din mediul nostru natural şi ar fi nerealist să ne imaginăm ca am putea evita contactul cu ele.
Concentraţia în care se găsesc în corpul nostru şi modul în care le acumulăm în organism reprezintă factorii de risc, deoarece o parte din bolile societăţii moderne sunt direct legate de aceste aspecte. Copiii sunt o categorie vulnerabilă, nu numai pentru că organismul lor este într-un proces de creştere pe care aceste substanţe, mai ales când se acumulează în corp, au potenţialul să o perturbe, dar şi pentru că în condiţii de expunere egală împreună cu adulţii, substanţele nocive se vor afla în concentraţie mai mare per kilogram corp în cazul copiilor.
Ce putem face?
Este firesc să ne dorim ca, măcar în situaţiile în care putem să alegem pentru noi şi copiii noştri, să ne dorim scăderea concentraţiei substanţelor cu potenţial toxic din organism şi, ideal, eliminarea lor. Iată câteva exemple de substanţe deja recunoscute fie ca nocive, fie suficient de controversate încât să ni se recomande să fim precauţi sau să le evităm, dar cu care copilul nostru intră în contact fie prin atingere, fie prin inhalare, fie sunt preluate de băuturi si mâncarea gatită şi introduse în corp pe cale orală:
Bisfenol A
Este un compus ce se găseşte în mai multe tipuri de plastic şi este asociat cu modificări hormonale, cancer, diabet, boli de inimă şi alte afecţiuni. Deşi acesta se elimină repede din organism, expunerea noastră este continuă şi este posibil să avem concentraţii destul de mari în sânge.
În ultimii ani, a fost interzis să se mai folosească bisfenol A în America de Nord şi Uniunea Europeană în fabricarea plasticului din care sunt făcute biberoanele, însă majoritatea conservelor din metal şi cutiilor de băuturi din aluminiu au un strat de plastic interior protector care conţine bisfenol A.
Un studiu american recent a arătat că nivelul contaminării cu bisfenol A este de 1000 de ori mai mare faţă de nivelul normal în cazul subiecţilor care au consumat cinci zile la rând câte o porţie de supă din conservă. Aceste concentraţii însă variază foarte mult de la un tip de conservă la altul.
Dintre toate tipurile de plastic, PVC-ul şi PC-ul (policarbonat), însemnate uneori ca fiind plastic de tipul 3, respectiv 7, pot conţine bisfenol A. Bisfenolul A este folosit de multă vreme în industria plasticului, de aceea este foarte răspândit în locuinţele noastre, până şi în praful din casă. Fiţi precauţi când îi oferiţi copilului mâncare şi băutură în veselă şi căniţe din plastic sau cand gătiţi cu ingrediente păstrate în conserve de tablă.
Ftalaţi
Se găsesc în plasticul de tip PVC fiind utilizaţi la obţinerea plasticului moale, de aceea până de curând se aflau mai ales în jucăriile moi, inclusiv în cele destinate perioadei de apariţie a dinţilor, dar şi în tetine. În UE au fost interzişi în urma studiior care arătau că în cantitate mare afectează dezvoltarea aparatului reproducător şi provoacă pubertate timpurie, însă în alte părţi ale lumii încă se folosesc, deci atenţie la provenienţa jucăriilor copilului vostru.
Compuşii organici ai staniului
Se găsesc în PVC, adică în jucării de plastic tari, vopseluri, suprafeţe de vinil, dar şi în pesticide. Contaminarea se face prin respiraţie, contact cu pielea sau pe cale orală. Cercetările au arătat că produc schimbări hormonale în animale, de aceea în UE sunt deja interzişi dintr-o anumită parte de produse încă din 2009, iar până în 2015 urmează să fie complet eliminaţi. Pentru sigurantă, verificaţi etichetele produselor (în engleză îi veţi găsi sub denumirea de organotin compounds) şi fiţi precauţi când nu puteţi afla originea fabricării lor.
Teflon
Sau PTFE, adică politetrafluoretilenă. Deoarece este foarte probabil să folosiţi vase de gătit cu teflon când preparaţi mâncarea copilului, este bine să ştiţi câte ceva despre controversa legată de acest material care se află în vasele de bucătărie non-aderente.
Teflonul este denumirea comercială deţinută de firma DuPont a PTFE, un polimer al fluorului ce face parte dintr-o clasă de compuşi în general toxici, care se găsesc, de exemplu, şi în materialele impermeabile de tipul Gore-tex. Problema acestui tip de material, ce are calităţi atât de deosebite, este aceea că are în componenţă PFOA (sau acid perfluorooctanic) care este considerat un compus cancerigen.
În SUA, numai 2% din populaţie nu prezintă urme de PFOA în sânge. Deoarece este folosit în diverse industrii şi pentru că persistă în mediu, se află în din ce în ce mai multe surse la îndemâna noastră, de la praful din casă până în mâncare. În consecinţă, au apărut deja pe piaţă vase de bucătărie cu teflon cu specificaţia că nu conţin PFOA. DuPont susţine că PFOA se elimină prin încălzire şi, dacă vasele în faza de producţie au fost tratate corect, atunci ele nu conţin acest compus. Cu toate acestea, teflonul însuşi este controversat. Acesta, deoarece la temperaturi mari, cum pot fi cele la care gătim, el se descompune în substanţe care produc schimbări hormonale. De aceea, se recomandă ca vasele să fie încălzite sub acestă temperatură de descompunere (aproximativ 260 de grade Celsius este temperatura maximă, ţinând cont că 180 de grade Celsius este temperatura la care se poate găti). Pentru a realiza acest lucru, este bine să nu se gătească la foc mare, să se folosească vase grele, care se încălzesc mai greu, vasele să fie folosite cu grijă, să nu fie zgâriate şi să fie folosite numai linguri din lemn sau materiale speciale pentru acest tip de vase. Dacă aveţi încredere că vă puteţi menţine sub limita maximă de temperatură când folosiţi vasele de teflon, şi că acestea nu conţin PFOA, atunci vă puteţi simţi în siguranţă.
Aluminiu
Fiind al treilea element chimic ca răspândire, după oxigen şi siliciu, acesta, deşi are o toxicitate scăzută, pune probleme doar din cauza faptului că suntem expuşi la concentraţii mari nu numai din natură, dar şi prin obiectele pe care le folosim și care conţin aluminiu. Efectele lui la concentraţii mari sunt la nivelul sistemului nervos, osos şi poate provoca agitaţie, ameţeli, întârzierea creşterii la copii, pierderea memoriei. Contaminarea se face nu numai pe cale orală, dar şi prin respiraţie şi contact fizic. Folia de aluminiu din bucătărie sau vasele pentru gătit, cutiile din aluminiu cu băuturi sunt sursele cele mai răspândite de ingerare a aluminului de către copii, fie prin atingere, fie prin bautură sau mâncare.
Plumb
Sunt studii care spun că acumularea plumbului în corpul copiilor este o cauză semnificativă a problemelor de învăţare în rândul copiilor, a anemiei, a agresivităţii, a problemelor de creştere sau de atenţie. Sursele sunt variate, cele mai importante sunt apa şi solul, însă se găseşte şi în componenţa unor vase din ceramică sau metal. Dacă aveţi ţevile de apă din casă din plumb, se recomandă folosirea unui filtru de apă şi este poate folositor să ştiţi că în apa caldă se află mai mult plumb decât în cea rece.
Există multe surse de plumb mai puţin evidente, uneori se poate găsi în vopseaua unor jucării sau în anumite tipuri de condimente, fără să ştim acest lucru, iar intoxicaţia poate să nu aibă simptomele tipice la copii, de vomă şi ameţeală.
Câteva metode de prevenţie ar fi: spălatul pe mâini frecvent, o dietă bogată în fier şi calciu, evitarea situaţiilor în care copilul poate băga în gură obiecte si jucării vopsite, îndepărtarea obiectelor care conţin plumb pe cât este posibil. Uneori este vorba de lănţişoare si brăţări pentru copii sau diverse chei. De aceea, în SUA, unde se acordă o atenţie mare cazurile de intoxicaţie cu plumb a copiilor, se recomandă o analiză a sângelui pentru detectarea plumbului, chiar si când copilul pare sănătos.
Mercur
Faţă de substanţele de mai sus, mercurul este recunoscut pe scară largă ca fiind foarte toxic. Efectele lui sunt grave asupra sistemului nervos, respirator şi a celui reproducător. Contaminarea prin hrană se poate produce doar dacă aceasta provine dintr-un mediu contaminat la rândul său (peştii acumulează mercurul din apă, dar şi legumele dacă au fost udate cu apă contaminată). De asemenea, se află în stare metalică, în obiecte de uz casnic, cum ar fi termometrele, tuburile si becurile economice fluorescente, care sunt surse de contaminare prin inhalare în cazul în care se sparg. Camera se aeriseşte, obiectele atinse de resturile ce pot conţine mercur se aruncă. Dacă este vorba de haine, nu este recomandată spălarea lor pentru a nu contamina apa si maşina de spălat, iar bucăţile de sticlă se strâng intr-un borcan închis etanş şi, ca şi becurile de acest tip în general, nu se aruncă, ci se duc în locurile de colectare care se găsesc, de exemplu, în hypermarketuri. Mercurul poate fi determinat prin analize de sânge şi urină.
Nu uitaţi!
Chiar dacă în UE unele din substanţele toxice de mai sus, precum şi altele, au fost interzise, ele se folosesc încă în alte părţi ale lumii, şi deci, acestea se pot afla în continuare la îndemâna noastră. Unii dintre aceşti compuşi se elimină greu din natură, de exemplu, substanţe interzise în SUA în anii ’70 se găsesc încă în abundenţă în mediu, deşi nu se mai produc.
Astfel, nu este suficient să evităm aceste substanţe, ci trebuie, de asemenea, să avem grijă cum contaminăm noi înşine mediul. În acest sens, ftalatii şi bisfenolul A sunt atât de raspândiţi pentru că mediul este contaminat cu plastic. De aceea, reciclarea este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le putem face pentru sănătatea copiilor noştri.
Tu i-ai explicat copilului tău cât este de important să recicleze deşeurile?