Uneori, drumul corect e cel pe care ai puterea să-l reconfigurezi. Acesta este povestea Dariei, o tânără de 20 de ani din Oradea, care a visat să studieze la Universitatea din Amsterdam și să aibă apoi o carieră în media. Când viața a provocat-o cu o boală greu de gestionat, Daria a fost nevoită să scoată din mâneca un plan B de studii. „Deși Olanda sună minunat, nu strică niciodată să ai un plan de rezervă”, spune ea, iar experiența ei poate fi o lecție pentru orice tânăr care visează la facultatea perfectă din străinătate.
Daria a fost genul de elevă care a știut mereu ce vrea. A învățat la unul dintre cele mai bune licee din Oradea – Colegiul Național „Emanuil Gojdu”, profilul sociologie, și avea mai multe pasiuni, toate legate de latura ei artistică. Pentru ea, alegerea facultății din Olanda a venit după o căutare minuțioasă. „Am ajuns să aleg programul Media and Culture din cadrul Universității din Olanda căci ceea ce m-a atras a fost flexibilitatea programului și faptul că simțeam că îmi poate hrăni atât nevoile creative, cât și pe cele practice”. A plecat hotărâtă să se descurce singură, să exploreze lumea și să-și clădească drumul profesional.
Primul contact cu Olanda, primele șocuri
Tot mai mulți adolescenți români își leagă viitorul de universitățile olandeze. Sistemul e prietenos, procesul academic transparent, iar viața de student e un exercițiu de independență. Dar, ca în orice poveste de maturizare, realitatea se dovedește uneori nuanțată. În Olanda, Daria a descoperit ritmul intens al vieții de student, diferențele culturale, presiunea de a performa și fragilitatea echilibrului personal.
Primul șoc a fost școala. „Modul în care învățam a fost total schimbat. În România, suntem obișnuiți cu 9 și 10, dar în Olanda notele sunt mai severe. Acolo, un 7 înseamnă foarte bine. Iar simplul fapt că ești student acolo și ții pasul cu ritmul cursurilor arată că ești valoros”, spune ea. Pe lângă mutarea într-o altă țară, Daria a simțit și trecerea firească de la liceu la facultate – o transformare care, în sine, i-a cerut adaptare și echilibru. Nu era doar o schimbare de adresă, ci și una de ritm și de mentalitate. „La început eram încrezătoare că mă voi adapta ușor, dar mi-am dat seama că oamenii de acolo nu sunt la fel de deschiși și spontani ca mine. Au un alt mod de a lega prietenii și de a construi relații, mai distant și mai puțin emoțional”.
Când viața te obligă să schimbi ritmul
Chiar înainte de plecare, Daria a primit o mare lovitură din partea vieții: diagnosticul de miastenie gravis oculară, o afecțiune neurologică care slăbește mușchii oculari. Primele simptome i-au apărut chiar înainte de simulările pentru Bacalaureat: „Am observat că unul dintre ochi începea să se deplaseze necontrolat, iar la scurt timp celălalt s-a închis complet”, povestește ea. În timp ce colegii ei se pregăteau pentru admitere, ea învăța să gestioneze tratamentul. „Pentru a-mi putea ține ochiul deschis am luat medicamente care mă făceau să simt că pierd controlul asupra corpului meu, mă afectau hormonal și emoțional. Fața mi-era umflată, iar nivelul de cortizol erau dat peste cap”, spune Daria.
Tratamentul i-a schimbat complet viața de zi cu zi. „Faptul că trebuia să mă țin de un program strict în raport cu medicamentele și de o dietă strictă făcea ca totul să devină o povară, o muncă anevoioasă”. Medicamentele puternice, printre care Prednisonul, îi cereau disciplină și atenție constantă. „Am luat Prednison în doză mare din aprilie până în noiembrie și trebuia să văd dacă o să rezist în Amsterdam”, povestește ea.
Tratamentul venea la pachet și cu numeroase restricții alimentare, iar gătitul devenise o corvoadă. „Nu mi-a făcut mare plăcere să-mi gătesc. Să merg cu cutiuța după mine pur și simplu mi se părea oribil”, mărturisește Daria. Regimul, combinat cu tratamentul și viața de studentă într-un oraș străin au transformat viața la Amsterdam într-o adevărată probă de rezistență.
Reconfigurarea traselui
Decizia de a se întoarce din Olanda după doar două luni de școală a fost una una foarte grea, însă se simțea în burnout din cauza problemelor de sănătate și a celor de adaptare la statutul de studentă în altă țară. „Ce am relatat până acum creează, poate, o imagine sumbră a experienței mele în Olanda, dar nu a fost doar așa. Am avut parte de prieteni – oameni cu care încă mai țin legătura și pe care îi vizitez periodic – și de momente frumoase, mici victorii și multă sete de cunoaștere. Ce am făcut, de fapt, a fost să pun în balanță sănătatea mea fizică și mentală în raport cu dorințele mele academice. Mi-am dat seama că mă aflam deja în burnout, pe lângă toate problemele de sănătate pe care le experimentam. Am ajuns la concluzia că aveam nevoie de sistemul meu de suport, doar că nu eram pregătită să iau o pauză de un an. Nu doream să rămân în urmă, nu doream să stagnez. Așa că, după multe nopți nedormite și un conflict interior complex, am decis să reconfigurez traseul”, spune Daria.
Întoarcerea acasă și redescoperirea sensului
Revenirea în România nu a fost pentru ea un pas înapoi, ci o schimbare de perspectivă. După luni de frământări, a ales să studieze sociologia – domeniu care o atrăgea de ani de zile și în care își regăsea acum sensul – la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj. „Tot timpul m-a atras domeniul sociologiei. Am fost implicată în mișcări de tip strike-uri sau proteste. Tot timpul am avut componenta asta de social awareness, de social justice”, povestește ea.
La început, îi era teamă că reîntoarcerea o va face să se simtă „rămasă în urmă”, dar realitatea a fost alta. Odată revenită acasă, și-a redescoperit ritmul și încrederea, a învățat să se bucure de lucrurile mărunte, de stabilitatea și, mai ales, de libertatea de a alege un nou drum. „O concluzie la care am ajuns în urma acestei experiențe este că să alegi o a doua opțiune nu este un semn de eșec, ci doar o redirecționare”, spune ea. Iar studenților care simt că nu și-au găsit încă drumul, indiferent unde studiază, le recomandă să se responsabilizeze treptat, în afara școlii, pentru a putea balansa mai ușor grija față de sine și responsabilitățile academice. „E normal să te simți derutat, dar asta nu te face un student slab. E doar un proces de învățare și de creștere. Nu totul îți va ieși din prima, nu te autoflagela pentru fiecare mică greșeală”, e sfatul ei.
