În luna în care sărbătorim femeile, Franța ridică mingea la fileu introducând dreptul la avort în Constituție. Decizia din 2022 a Curții Supreme a SUA de anulare a drepturilor la avort a fost catalizatorul votului copleșitor al parlamentului francez pentru adăugarea unui amendament constituțional care proclamă libertatea femeilor de a recurge la avort. În Europa, avortul este legal aproape peste tot, în anumite condiții. În România, conform unui raport recent, realizat de Asociația Moașelor Independente, peste 80% din spitalele publice nu oferă servicii de avort, iar în clinicile private costurile pot depăși 4.000 de lei.
Legislatorii francezi au votat luni, 4 martie 2024, pentru dreptul la avort al femeilor, introducând acest drept în Constituție. Franța devine, astfel, prima țară din lume care face acest lucru. Vaticanul și-a repetat luni opoziția față de proiectul de lege, insistând că „în era drepturilor universale ale omului, nu poate exista «dreptul» de a lua o viață umană”. Avortul în Franța a fost dezincriminat în 1975. Putea fi efectuat la cerere până în săptămâna 14 de la concepție. Mai târziu de săptămâna 14 de sarcină, avortul era permis doar cu recomandare medicală pentru a preveni vătămarea sănătății fizice sau psihice a gravidei ori dacă sarcina prezenta un risc pentru viața femeii.
În 2022, în Franța, au fost înregistrate 234.300 de avorturi, o rată ridicată care se păstrează de zeci de ani. Cu toate acestea, multe femei franceze se confruntă cu bariere în calea avortului, deoarece accesul la întreruperea sarcinii depinde de statutul social, de factori geografici dar și de alți factori, relatează LeMonde. „Principala explicație pentru accesul dificil și inegal la avort este, în esență, rezultatul lipsei de interes pentru un act medical care nu este apreciat, fiind considerat a nu fi foarte satisfăcător. Povara menținerii efective a acestui drept revine unei mâini de practicieni activiști, dintre care mulți se vor pensiona în curând”, scriau autorii unui raport parlamentar în 2020. Conform cifrelor din raportul lor, un număr foarte mic de medici cu specializare de ginecologi și moașe cu competențe în avorturi operează, de fapt, în Franța.
În România, avortul este legal, dar anevoios
Și în România, avortul este legal, dar accesul la el devine din ce în ce mai anevoios. O cercetare realizată de Asociația Moașelor Independente din România arată o situație îngrijorătoare: mai mult de 80% dintre spitalele publice nu oferă servicii de avort. Doar 7 unități (4%) dintre ele furnizează unul dintre cele două tipuri de avort până la termenul de 9 săptămâni (avort medicamentos) sau 14 săptămâni (avort chirurgical). Clauza de conștiință nu reprezintă principalul motiv pentru refuzul de a furniza avorturi, pentru că unele dintre spitalele publice au declarat că medicii din acele spitale oferă acest serviciu medical, dar în mediul privat, se mai arată în raport. Mai grav este că medicii care refuză procedura nici nu trimit în altă parte femeile care solicită întreruperea sarcinii, deși Codul deontologic al medicilor și recomandările Organizației Națiunilor Unite pentru România precizează necesitatea îndrumării pacientelor spre un alt coleg sau unitate medicală.
În spitalele publice nu se fac avorturi, iar la privat poate depăși 4.000 de lei avortul chirurgical
Unele dintre argumentele primite se referă la lipsa dotărilor din spitale. Unitățile medicale în care se asistă în prezent nașteri prin cezariană corespund, de regulă, atât din punct de vedere al dotărilor, cât și al resursei umane, pentru furnizarea de avort chirurgical în siguranță, dar totuși refuză să furnizeze acest serviciu. Avortul medicamentos ar putea fi furnizat de către orice clinică sau spital cu profil de obstetrică-ginecologie din România.
Astfel, accesul la avort poate fi facil pentru unele dintre persoanele care au nevoie de el. Acest lucru este datorat privilegiilor pe care unele persoane le au, cum ar fi: acces fără a fi discriminate pe baza etniei, veniturilor, statului social sau educațional, faptului că au o colaborare cu un anumit medic de mai mulți ani, abonamente în clinici private, acces la informații și cunoștințele necesare filtrării informațiilor despre cum și unde pot găsi servicii sigure pentru avort, un statut financiar care le permite să plătească sume de 2.000, 3.000 sau de peste 4.000 lei pentru o întrerupere de sarcină.
Raportul Asociației Moașelor Independente a fost realizat în urma colectării telefonice a datelor în perioada noiembrie 2023 – februarie 2024, dintr-un număr de 959 de unități medicale, se arată în raport.
Avortul, interzis prima dată de Ceaușescu
Accesul la întreruperile de sarcină în sistemul public de la noi din țară scade de la an la an. Iar poveștile dramatice ale femeilor obligate să recurgă la întreruperi de sarcină empirice în vremea comunismului sunt încă dureros de vii în amintirile acestora și ale medicilor de atunci. Dovadă stau mărturiile din acest articol.
În România, un punct de cotitură a fost în octombrie 1966, când decretul 770, propus de Ceaușescu, a fost promulgat în numele Consiliului de Stat. Pentru a crește numărul locuitorilor țării, decretul interzicea toate întreruperile de sarcină. Existau doar 4 excepții: se putea avorta dacă fătul avea probleme de sănătate, dacă sarcinile proveneau în urma unui viol sau incest, dacă femeia avea peste 45 de ani sau dacă avea deja patru copii. Ulterior, numărul copiilor a crescut la cinci.
Ceaușescu își dorea cu acest decret să atingă 20 de nașteri la mia de locuitori anual. În anul promulgării decretului, natalitatea era de 14 la mia de locuitori pe an, iar în 1989, anul în care s-a abrogat, ajunsese la 16 la mie. Sărăcia, privațiunile de toate feluri – alimente, căldură, lumină –, teroarea Securității au fost motivele pentru care femeile refuzau să aducă pe lume copii. Confruntate cu lipsuri de neimaginat azi, femeile recurgeau la metode periculoase de întrerupere a sarcinii. În perioada în care decretul a fost în vigoare, nici metodele contracepționale nu erau legale.
Proceduri începute acasă și finalizate la spital. Mărturii
„Avorturile se făceau rareori în spitale, cel mai adesea acasă, aproape niciodată până la capăt. De obicei, erau asistente care puneau sonda (furtunul de perfuzie), atunci când sarcina era prea mare – adică peste 8 săptămâni. Alteori, medici care făceau chiuretajul incomplet: desprindeau fătul și lăsau să fie expulzat natural. Expulzarea avea loc acasă. Hemoragia și chiuretarea propriu-zisă se petreceau la spital“, povestește A.M, azi în vârstă de 60 de ani.
„Dacă aveai un medic cunoscut, foarte cunoscut, te chema la el, îți rupea apa, după care plecai acasă. Acasă, normal, ți se făcea rău, chemai ambulanța. Așa ajungeai la spital și aveai parte de asistență medicală. Numai că asta se întâmpla foarte rar. Medicii erau foarte speriați. Se făcea pușcăriei pentru avort, riscai să-ți pierzi cariera, viața…“, își amintește L.P. din București.
„Durea îngrozitor! Nu existau anestezice!”
„Când am avut nevoie, o prietenă m-a trimis la o adresă, un apartament într-o casă veche. Acolo venea un doctor care ajuta femeile să facă întreruperi de sarcină. Am ajuns și eu în locul acela. Îți rupea placenta și te trimitea acasă. Când începeai să faci febră sau să te simți rău – că pierdeai mult sânge – sunai la ambulanță și doar așa ajungeai la spital. Acolo, medicul nu avea voie să-ți facă nimic până nu venea miliția. Ei te întrebau ce s-a întâmplat și îi dădeau voie medicului să ducă treaba la capăt. Mureau femeile pe capete! Am avut o vecină care a murit la 29 de ani de septicemie. Avea trei copii și nu și-l mai dorea pe al patrulea…“, spune I.P., o buzoiancă în vârstă de 53 de ani.
„Ca să avortez, a trebuit să merg într-un sat de pe lângă orașul unde locuiam. Era acolo o femeie care te ajuta. Te duceai acasă la ea și știa ea cum să te apese ca să scoată copilul. Fără niciun instrument medical. Totul se făcea cu mâna goală! Te masa până când ajungea copilul mai jos, și pe urmă, cu două degete, efectiv îl rupea din uter. Durea îngrozitor! Nu existau anestezice și nici doctorul, la spital, nu îți făcea un anestezic puternic ca să-și dea seama, după urletele tale, cum evolua procedura. Ei bine, la femeia asta care îl rupea cu mâna goală trebuia să te duci de două, trei ori, până când ieșea copilul. De cele mai multe ori, rămânea placenta sau bucăți din ea și făceai infecției“, ne povestește O.G. din Sibiu.
„Trusa cu instrumente pentru avort era sigilată”
„Când ajungeai la spital pentru a finaliza avortul, medicul era obligat să anunțe miliția. Trusa cu instrumente pentru avort era sigilată și, pentru a o deschide, trebuia să ai aprobarea miliției. Dacă o deschidea fără să anunțe, medicul făcea pușcărie. La spital ți se spunea «nu-ți facem nimic, până nu spui ce ai făcut!» De frică, spuneai: am fost la Florica și am făcut avort. Unii medici erau omenoși și te învățau să spui că ai ridicat ceva greu sau ai căzut și asta a provocat hemoragia“, ne povestește o bihoreancă de 57 de ani.
- CITEȘTE ȘI: Avorturi acasă, în comunism. „Pe niciunul dintre copiii mei nu i-am vrut. Am aflat că un copil poate fi o bucurie doar când a rămas nora mea însărcinată“
Medicul era obligat să anunțe Procuratura
Aproape toate femeile fertile din acei ani au trăit, cel puțin o dată, experiențe similare. Metodele empirice de avort cuprindeau și proceduri care implicau fierturile de leandru ori din cozi de mușcată, pana de gâscă sau fusul. Multe femei au murit otrăvite sau din cauza hemoragiilor ori a infecțiilor.
Beau fiertură de leandru, ori își băgau înăuntru spițe de la bicicletă. Existau femei care le introduceau câte o sondă să le provoace avortul. Ca să le chiuretăm, se făcea o comisie din trei doctori care, înainte de procedură, era obligatoriu să anunțe Procuratura. Dacă procurorului i se părea ceva ciudat, venea la spital să vadă. Femeile aveau nevoie de trei teste de sarcină negative… dădeau urina alteia… era un dezastru! Cel puțin una dintre asistentele de la Camera de Gardă era turnătoare. Maternitatea Polizu avea un pavilion întreg numai cu avorturi septice. La parter, la Terapie Intensivă, se stătea cu masca de septicemie pe față… mirosea înfiorător!
Alexandra Crișan, medic primar obstetrică și ginecologie, Spitalul Filantropia, București
Anii 2000 și așa numita criză de sarcină
În primul an după abrogarea decretului lui Ceaușescu s-a înregistrat un număr record de avorturi – 992.265, conform Institutului Național de Statistică. Apoi a început să scadă, înregistrându-se doar 47.167 de avorturi în anul 2019.
Eu am prins eliberarea avorturilor la Maternitatea Polizu, unde eram rezidentă și lucram chiar în secția de avorturi. Eram vreo cinci rezidenți care chiuretam zilnic, cu doi doctori care ne supravegheau. Făceam câte 10 chiuretaje pe zi. Așa a fost în ’90. Acum nu știu dacă la mine la spital se mai fac 3, 4 chiuretaje pe săptămână. Și asta este mult!
Alexandra Crișan, medic primar obstetrică și ginecologie, Spitalul Filantropia
După cincizeci de ani de restricții și o mulțime de răni sufletești și fizice, chestiunea avortului s-a vrut a fi regândită. Respingerea propunerii legislative de interzicere a avortului în 1997 a adus o altă propunere legislativă, în 2003, privind consilierea obligatorie în cazul întreruperii de sarcină. Nu a fost aprobată.
În 2012, România a făcut cunoștință cu misionarii care au adus discursul pro-viață din SUA. Criza de sarcină, care presupunea acordarea de ajutor psihologic și financiar pentru mamele care treceau prin sarcini nedorite, era pe cale să devină text de lege. O propunere legislativă care apăruse atunci cerea înființarea, funcționarea și organizarea unor cabinete de consiliere pentru criza de sarcină. Cu alte cuvinte, orice femeie care își dorea avortul ar fi trebuit mai întâi consiliată de către preot și psiholog. În urma consilierii, dacă își dorea în continuare avortul, ar fi semnat un document care o incrimina. Proiectul de lege a primit avizul Parlamentului, dar a fost respins de Senat.
Avortul. Cât de (im)posibil e azi
În 2020, în plină pandemie, după ce mai multe spitale au devenit focare COVID-19, secretarul de stat Raed Arafat a semnat un Ordin prin care au fost suspendate internările în toate unitățile sanitare, publice și private care nu reprezentau urgență. Și întreruperile de sarcină au fost trecute pe lista celor neurgente. Ulterior, numărul cazurilor de avort în spitalele de stat a tot scăzut. 13 județe au raportat zero avorturi la cerere în sistemul public de sănătate, în prima jumătate a anului 2022. Două din trei avorturi la cerere se fac în sistemul privat. În anul 2021 au fost efectuate, la nivel național, 6.728 de avorturi la cerere, dintre care doar 2.597 în spitale publice, celelalte 4.131 fiind efectuate în clinici și cabinete private, unde prețul unui avort depășește 4.000 de lei, scria Hotnews.
Dreptul la avort în Europa
Avortul este, în general, legal în toată Europa, iar guvernele au extins treptat drepturile la avort, cu unele excepții. Femeile pot avea acces la avort în peste 40 de națiuni europene, de la Portugalia până în Rusia, cu reguli diferite cu privire la cât de înaintată este sarcina. Avortul este interzis în Polonia (din 2020). Aici, unde Biserica Catolică are o influență majoră, femeile au dreptul să recurgă la avort doar dacă sarcina este rezultatul unui viol sau al unui incest, ori dacă viața lor este în pericol. În Germania, de peste 150 de ani, întreruperea de sarcină este pedepsită de Codul Penal în anumite condiții. Avortul este permis fără a fi pedepsit dacă are recomandare medicală, dacă sarcina este rezultatul unui viol sau dacă femeia acceptă consilierea înainte de intervenție. Iată o privire asupra evoluțiilor recente privind drepturile la avort în unele țări europene:
Polonia – predominant catolică – interzice avortul în aproape toate cazurile
Excepție fac doar acele cazuri când viața sau sănătatea unei femei este pusă în pericol ori dacă sarcina este rezultatul unui viol sau incest. Ani de zile, avortul a fost permis în cazul fetușilor cu defecte congenitale. Acesta a fost anulat în 2020. Restricțiile au dus la decese, multe femei ajung la sepsis. Avortul este un subiect fierbinte pentru noul guvern. Mulți dintre cei care au ales guvernul lui Donald Tusk își doresc o relaxare a legii, deși există rezistență din partea conservatorilor din coaliție. Politicienii dezbat dacă ar trebui soluționat printr-un referendum.
În Marea Britanie, pentru efectuarea unui avort după 24 de săptămâni riști închisoarea
Avortul este parțial legalizat prin Legea acordului din 1967. Aceasta permite avorturile până în 24 de săptămâni dacă doi medici își dau acordul. Și după 24 de săptămâni de sarcină poți recurge la avort, dar doar în anumite circumstanțe, inclusiv dacă viața mamei este în pericol. Însă femeile care au recurs la avort după 24 de săptămâni pot fi urmărite penal în temeiul unei legi privind infracțiunile împotriva persoanei, din 1961. Este cazul unei femei de 45 de ani din Anglia, care a fost condamnată la 28 de luni de închisoare pentru că a comandat online pastile pentru un avort medicamentos fiind însărcinată în 32-34 de săptămâni.
Fostele republici iugoslave: medicii refuză să facă întreruperi de sarcină
Fosta Iugoslavie condusă de comuniști a început să extindă drepturile la avort încă din anii 1950, introducându-le în Constituția din 1974. După ce s-a dezintegrat ca urmare a războaielor iugoslave, fostele republici au păstrat vechile legi privitoare la avort, dar mulți medici refuză să facă întreruperi de sarcină, forțând femeile să călătorească în țări vecine pentru procedură. În 2022, în Croația, zeci de femei au ieșit în stradă în semn de solidaritate cu o femeie căreia i s-a refuzat avortul deși fătul avea grave probleme de sănătate.
Malta pedepsește femeia care avortează și medicul care o ajută cu închisoare
Malta interzice avortul care se pedepsește cu până la trei ani de închisoare pentru femeile care fac avort și până la patru ani închisoare pentru cei care ajută o femeie să avorteze.
În Italia, medicii au dreptul să refuze
Italia a rezistat presiunii Vaticanului și a garantat accesul la avort încă din 1978. Legea permite aici întreruperile de sarcină în primele 12 săptămâni sau chiar mai târziu dacă există riscuri pentru sănătate. Aceeași lege, însă, permite personalului medical din țară, în majoritate romano-catolic, să refuze pe motive de conștiință, ceea ce, în practică, reduce adesea foarte mult accesul femeilor la procedură sau le obligă să parcurgă distanțe lungi pentru a obține un avort. Legea privind interzicerea avortului s-a schimbat în 2022 și în San Marino. Țara care interzicea în totalitate avortul, a legalizat procedura în primele 12 săptămâni de sarcină.
Războiul din Ucraina a schimbat datele problemei în Rusia
Deși avortul în Rusia este legal și disponibil pe scară largă, președintele Putin s-a pronunțat recent împotriva interzicerii avortului, dar a făcut un apel la femei să nu recurgă la această procedură. Asta, desigur, și în contextul războiului cu Ucraina. Într-o serie de regiuni și în Crimeea ocupată de ruși, clinicile private au refuzat să efectueze avorturi, împingând în schimb femeile să se adreseze instituțiilor de sănătate de stat, unde este nevoie de mai mult timp pentru a face o programare, iar medicii presează adesea femeile să-și păstreze sarcinile.
Decese în Polonia după interzicerea avortului
La scurtă vreme de la interzicerea avortului în Polonia, Izabela, o femeie de 30 de ani a murit într-un spital din Pszcyna pentru că medicii s-au lovit de noua lege antiavort. Femeia a fost internată în a 22-a săptămână de sarcină din cauza pierderii lichidului amniotic. Doctorii au refuzat să-i întrerupă sarcina pentru a-i salva viața, pentru că noile legi antiavort interzic întreruperea de sarcină dacă inima fătului încă bate. Când fătul a decedat, femeia a făcut septicemie și nu a mai putut fi salvată. O altă femeie, Agnieszka, a decedat în 24 ianuarie 2022 din cauza legilor antiavort. Însărcinată cu gemeni, femeia a fost lăsată să moară după ce inima unuia dintre feți s-a oprit. Medicii au refuzat să întrerupă sarcina de teama represaliilor legii. Femeia mai avea trei copii.
„Interzicerea avortului ucide. Încă un om a murit pentru că o procedură medicală necesară nu a fost făcută la timp“, a declarat pentru presa poloneză Marta Lempart, organizatoarea protestelor din orașul Czestochowa, unde locuia Agnieszka.
Politica chinezească a copilului unic. Constrângerea la polul opus
În 1979, în China s-a instaurat politica unicului copil. Aceasta obliga cuplurile căsătorite să se oprească din procreare după nașterea primului copil. Cei care nu se supuneau plăteau amenzi anuale de trei până la 6 ori mai mari decât veniturile. Existau și niște derogări de la această lege, dar erau diferite de la o provincie la alta. Peste 30 de ani a funcționat această politică. În urma acestui decret s-au născut copiii-fantomă. Ilegali, nerecunoscuți de stat, fără educație, fără viață.
În 2016, China a mărit numărul copiilor pe care îi poate avea o familie la 2, iar apoi, în 2021, la 3 copii. Motivul – declinul dramatic al ratei natalității și dorința conducătorilor de a atenua afectarea economiei din cauza populației îmbătrânite. Era prea târziu. Costul mare al creșterii unui copil, mai ales în orașele mari, a dus la autocenzurarea părinților, aflați acum în imposibilitatea de a crește mai mulți copii, în ciuda măsurilor sociale de ajutorare care au fost luate. Apoi mentalitățile s-au schimbat. Oamenii au devenit mai egoiști, mai independenți decât generațiile anterioare. Construirea unei cariere a luat locul dorinței de a întemeia o familie. Sociologii au găsit și un nume pentru aceste transformări. I-au spus „sindromul micului împărat“.
„Decizia unui avort la cerere ar trebui să-i aparțină doar femeii”
De-o parte a baricadei sunt cei care cred că avortul este o crimă și că ar trebui interzis. De partea cealaltă se află cei care cred că femeile ar trebui să fie singurele care să decidă asupra propriului corp.
Ramona Ivan este psihoterapeut. Ea este de părere că nu există situații identice și că dinamica unui cuplu este continuă. Putem crede, spune ea, că vrem un copil, că putem să-l facem, dar ce se întâmplă când unul dintre parteneri cedează?
Să începi cu interzicerea avortului într-o țară în care sexul este încă tabu în familie și în școli este o „crimă“ asupra adolescenței, femeii tinere, chiar și femeii adulte, cel puțin egală cu „crima“ avortului. Decizia unui avort la cerere (fără implicații medicale) ar trebui să-i aparțină doar femeii.
Ramona Ivan, psihoterapeut
„Ceea ce s-a zămislit în femeie este ființă omenească, nu produs de concepție“
Punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române este pe larg exprimat pe site-ul Patriarhiei Române. Mai jos, un fragment:
Revelația (consemnată în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție) ne oferă suficiente dovezi că ceea ce s-a zămislit în femeie este ființă omenească (nu simplu „produs de concepție”), care nu exclude grija lui Dumnezeu și care trebuie să se bucure de respectul datorat demnității umane.
Poziția integrală a Bisericii Ortodoxe Române despre avort, aici.
„Dacă avortul ar redeveni ilegal, se va repeta istoria“
Alexandra Crișan este medic obstetrică și ginecologie la Spitalul Filantropia din București. Doctorul își amintește și acum numărul mare de decese din timpul comunismului și practicile barbare la care erau obligate femeile să recurgă pentru a scăpa de sarcinile nedorite.
„Eu am prins un an și jumătate înainte de Revoluție ca ginecolog și era dezastru. Mureau femeile pe rupte! Își provocau singure, erau tot felul de femei care se pricepeau la asta. Stăteau acasă până când intrau în septicemie. Și veneau când nu le mai puteai face nimic. Ajunsesem să numărăm câți copii rămân fără mame, nu câte femei mor! Nu exista nicio metodă contraceptivă. Numai pentru ororile acestea, și Ceaușescu n-ar mai fi trebuit să existe! Dacă avortul ar redeveni ilegal, eu cred că se va repeta istoria.”
CITEȘTE ȘI:
- „24 de avorturi ilegale a făcut bunica în comunism. Aveam 12 ani când mi-a povestit prima oară, dar n-am mai uitat niciodată…“
- Ungaria schimbă legea privind avortul. Femeile sunt obligate să asculte bătăile inimii fetale înainte de procedură
- Avort medicamentos sau avort chirurgical. Alege cele mai mici riscuri!
