„Decizia unui avort ar trebui să îi aparțină femeii” vs „Ceea ce s-a zămislit în femeie este ființă omenească”

În Polonia, avortul este interzis de doi ani. În Germania este permis doar în anumite condiții. În România, mulți medici refuză să mai facă avorturi, iar pandemia a amplificat fenomenul. În SUA, femeile au restricții în anumite state, în urma deciziei Curții Supreme.

Laura Udrea, redactor
scris pe

    Conservatoarea Curte Supremă a Statelor Unite a anulat vineri, 24 iunie, o hotărâre care, timp de aproape jumătate de secol, a garantat dreptul femeilor americane la avort. Ca urmare, clinicile au început să se închidă în unele state din America. Avortul este legal în cea mai mare parte a Europei. Cu toate acestea, în unele țări din Europa este obligatorie consilierea femeii înainte, iar în altele medicii refuză să efectueze avorturi. Și în România mulți medici au început să refuze să facă întreruperi de sarcină, deși avem o lege care permite avortul la cerere.

    Decizia Curții Supreme a SUA nu face ca întrerupările de sarcină să fie ilegale, ci readuce Statele Unite la situația în vigoare înainte de emblematica hotărâre „Roe v. Wade” din 1973, când fiecare stat era liber să le autorizeze sau nu. Potrivit unee analize New York Times, după anularea hotărârii „Roe v, Wade”, avortul va fi interzis în aproximativ jumătate dintre statele americane.

    Și în alte țări din lume se vorbește din nou despre interzicerea avortului. În Germania, de peste 150 de ani, întreruperea de sarcină este pedepsită de Codul Penal în anumite condiții. Dacă avortul are recomandare medicală, dacă sarcina este rezultatul unui viol sau dacă femeia acceptă consilierea înainte de intervenție, atunci avortul este permis fără a fi pedepsit. În Polonia, unde Biserica Catolică are o influență majoră, femeile au dreptul să recurgă la avort doar dacă sarcina este rezultatul unui viol sau incest, ori dacă viața lor este în pericol.

    Dreptul la avort în Europa

    Conform datelor Centrului pentru Drepturi Reproductive și Organizației Mondiale a Sănătății, avortul la cerere (decizia este luată numai de către femeie) este legal în Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Suedia. Malta, Adorra și San Marino interzic avortul.

    • În 12 țări europene, inclusiv Ungaria și Germania, femeile trebuie să beneficieze de consiliere sau să primească obligatoriu informații de la medicii lor înainte de avort. În Irlanda de Nord, după ce Parlamentul a aprobat legalizarea avortului în 2019, femeile se confruntă în continuare cu provocări, unele din ele fiind obligate să se deplaseze în Anglia sau Irlanda.
    • Medicilor li se permite să refuze să asiste la efectuarea avorturilor în Croația unde aproximativ 85% dintre oameni se declară catolici.
    • Monaco și Liechtenstein permit avortul numai când sănătatea sau viața femeii este în pericol, în caz de viol sau din cauza unor anomalii fetale. Legislația din 15 țări europene, inclusiv Italia și Spania, stabilește o perioadă obligatorie de când se solicită avortul și până când acesta este efectuat.
    • Avortul este legal în Italia în primele 90 de zile de sarcină, dar nu este întotdeauna ușor de obținut. Potrivit datelor Ministerului Sănătății din Italia, 69% dintre ginecologi și 46% dintre anesteziști au refuzat să efectueze avorturi din motive de conștiință. Acest lucru a forțat unele femei să parcurgă distanțe considerabile pentru a găsi un loc unde să poată opri sarcina, potrivit Reuters.
    Harta politicilor legate de avort în fiecare țară din lume. În SUA situația este diferită începând de vineri, 24 iunie 2022
    Harta actualizată: The World’s Abortion Laws – Center for Reproductive Rights

    Pandemia COVID-19 a fost încă un motiv care a restricționat dreptul femeii la avort, considerând avorturile proceduri care nu sunt urgente, ori închizând granițele.

    Avortul și traumele lui în România

    Octombrie 1966. Decretul 770, propus de Ceaușescu, este promulgat în numele Consiliului de Stat. În numele creșterii accelerate a populației în România, decretul interzicea toate întreruperile de sarcină, cu excepția sarcinilor care puneau în pericol fătul (boală a acestuia), ale celor care proveneau în urma unui viol sau incest, în cazul în care femeia avea peste 45 de ani sau avea deja patru copii. Ulterior, numărul copiilor a crescut la cinci.

    Ceaușescu își dorea cu acest decret să atingă 20 de nașteri la mia de locuitori anual. Însă lucrurile au arătat alte cifre. În anul în care decretul a fost promulgat, natalitatea era de 14 la mia de locuitori pe an, iar în 1989, anul în care s-a abrogat, ajunsese la 16 la mie. Sărăcia, privațiunile de toate feluri – alimente, căldură, lumină, teroarea Securității au fost motivele pentru care femeile refuzau să aducă pe lume copii. Confruntate cu lipsuri de neimaginat azi, femeile recurgeau la metode periculoase de întrerupere a sarcinii. În perioada în care decretul a fost în vigoare, nici metodele contracepționale nu erau legale.

    Proceduri începute acasă și finalizate la spital

    „Avorturile se făceau arareori în spitale, cel mai adesea acasă, aproape niciodată până la capăt. De obicei, erau asistente care puneau sonda (furtunul de perfuzie), atunci când sarcina era prea mare – adică peste 8 săptămâni. Alteori, medici care făceau chiuretajul incomplet: desprindeau fătul și lăsau să fie expulzat natural. Expulzarea avea loc acasă, hemoragia și chiuretarea propriu-zisă se petreceau la spital“, povestește A.M, azi în vârstă de 60 de ani.

    „Dacă aveai un medic cunoscut, foarte cunoscut, te chema la el, îți rupea apa, după care plecai acasă. Acasă, normal, ți se făcea rău, chemai ambulanța. Așa ajungeai la spital și aveai parte de asistență medicală. Numai că asta se întâmpla foarte rar. Medicii erau foarte speriați. Se făcea pușcăriei pentru avort, riscai să-ți pierzi cariera, viața…“, își amintește L.P. din București.

    „Când am avut nevoie, o prietenă m-a trimis la o adresă, un apartament într-o casă veche. Acolo venea un doctor care ajuta femeile să facă întreruperi de sarcină. Am ajuns și eu în locul acela. Îți rupea placenta și te trimitea acasă. Când începeai să faci febră sau să te simți rău – că pierdeai mult sânge – sunai la ambulanță și doar așa ajungeai la spital. Acolo, medicul nu avea voie să-ți facă nimic până nu venea miliția. Ei te întrebau ce s-a întâmplat și îi dădeau voie medicului să ducă treaba la capăt. Mureau femeile pe capete! Am avut o vecină care a murit la 29 de ani de septicemie. Avea trei copii și nu și-l mai dorea pe al patrulea…“, spune I.P., o buzoiancă în vârstă de 53 de ani.

    Medicul era obligat să anunțe miliția

    „Ca să avortez, a trebuit să merg într-un sat de pe lângă orașul unde locuiam. Era acolo o femeie care te ajuta. Te duceai acasă la ea și știa ea cum să te apese ca să scoată copilul. Fără niciun instrument medical. Totul se făcea cu mâna goală! Te masa până când ajungea copilul mai jos, și pe urmă, cu două degete, efectiv îl rupea din uter. Durea îngrozitor! Nu existau anestezice și nici doctorul, la spital, nu îți făcea un anestezic puternic ca să-și dea seama, după urletele tale, cum evolua procedura. Ei bine, la femeia asta care îl rupea cu mâna goală trebuia să te duci de două, trei ori, până când ieșea copilul. De cele mai multe ori, rămânea placenta sau bucăți din ea și făceai infecției“, ne povestește O.G. din Sibiu.

    „Când ajungeai la spital pentru a finaliza avortul, medicul era obligat să anunțe miliția. Trusa cu instrumente pentru avort era sigilată și pentru a o deschide trebuia să ai aprobarea miliției. Dacă o deschidea fără să anunțe, medicul făcea pușcărie. La spital ți se spunea «nu-ți facem nimic, până nu spui ce ai făcut!» De frică, spuneai: am fost la Florica și am făcut avort. Unii medici erau omenoși și te învățau să spui că ai ridicat ceva greu sau ai căzut și asta a provocat hemoragia“, ne povestește o bihoreancă acum la vârsta de 57 de ani.

    Aproape toate femeile fertile din acei ani au trăit, cel puțin o dată, experiențe similare. Metodele empirice de avort cuprindeau și proceduri care implicau fierturile de leandru, ori din cozi de mușcată, pana de gâscă sau fusul. Multe femei au murit otrăvite sau din cauza hemoragiilor ori a infecțiilor.

    Beau fiertură de leandru, ori își băgau înăuntru spițe de la bicicletă. Existau femei care le introduceau câte o sondă să le provoace avortul. Ca să le chiuretăm, se făcea o comisie din trei doctori care, înainte de procedură, era obligatoriu să anunțe Procuratura. Dacă procurorului i se părea ceva ciudat, venea la spital să vadă. Femeile aveau nevoie de trei teste de sarcină negative… dădeau urina alteia… era un dezastru! Cel puțin una dintre asistentele de la Camera de Gardă era turnătoare. Maternitatea Polizu avea un pavilion întreg numai cu avorturi septice. La parter, la Terapie Intensivă, se stătea cu masca de septicemie pe față… mirosea înfiorător!

    Alexandra Crișan, medic primar obstetrică și ginecologie, Spitalul Filantropia, București

    Anii 2000. Așa-numita criză de sarcină

    În primul an după abrogarea decretului lui Ceaușescu s-a înregistrat un număr record de avorturi – 992.265, conform Institutului Național de Statistică. Apoi a început să scadă, înregistrându-se doar 47.167 de avorturi în anul 2019. Statisticile arată că începând cu anii 2000, numărul de avorturi este în scădere constantă, în condițiile în care întreruperea de sarcină este complet legală și fără restricții. Accesul la contracepție este facil, dar nici până azi nu s-a făcut nimic în privința educației sexuale.

    Eu am prins eliberarea avorturilor la Maternitatea Polizu, unde eram rezidentă și lucram chiar în secția de avorturi. Eram vreo cinci rezidenți care chiuretam zilnic, cu doi doctori care ne supravegheau. Făceam câte 10 chiuretaje pe zi. Așa a fost în ’90. Acum nu știu dacă la mine la spital se mai fac 3, 4 chiuretaje pe săptămână. Și asta este mult!

    Alexandra Crișan, medic primar obstetrică și ginecologie, Spitalul Filantropia
    În România, rata sarcinilor neintenționate a scăzut cu 79% între 1990–1994 și 2015–2019. În aceeași perioadă, rata avorturilor a scăzut cu 83%. Ponderea sarcinilor nedorite care se încheie cu avort a scăzut de la 83% la 71%. Sursa: https://www.guttmacher.org/

    După cincizeci de ani de restricții și o mulțime de răni sufletești și fizice, chestiunea avortului trebuia apucată altfel. Respingerea propunerii legislative de interzicere a avortului în 1997 a adus o altă propunere legislativă, în 2003, privind consilierea obligatorie în cazul întreruperii de sarcină. Nu a fost aprobată.

    În 2012, România a făcut cunoștință cu misionarii care au adus discursul pro-viață din SUA. Criza de sarcină, care presupunea acordarea de ajutor psihologic și financiar pentru mamele care treceau prin sarcini nedorite, era pe cale să devină text de lege. O propunere legislativă care apăruse atunci cerea înființarea, funcționarea și organizarea unor cabinete de consiliere pentru criza de sarcină. Cu alte cuvinte, orice femeie care își dorea avortul ar fi trebuit mai întâi consiliată de către preot și psiholog. În urma consilierii, dacă își dorea în continuare avortul, ar fi semnat un document care o incrimina. Proiectul de lege a primit avizul Parlamentului, dar a fost respinsă de Senat. Pe hârtie.

    În timp ce rememorăm cicatricile încercând să înțelegem trecutul, există semne clare ale unui viitor conservator ce poate aduce drepturi limitate, constrângeri, teama de a nu fi pârât dacă gândești altfel, sancțiuni, pedepse. Adică o întoarcere abruptă cu 50 de ani în urmă.

    Decese în Polonia după interzicerea avortului

    La un an de la interzicerea avortului în Polonia, Izabela, o femeie de 30 de ani a murit într-un spital din Pszcyna pentru că medicii s-au lovit de noua lege antiavort. Femeia a fost internată în a 22-a săptămână de sarcină din cauza pierderii lichidului amniotic. Doctorii au refuzat să-i întrerupă sarcina pentru a-i salva viața, pentru că noile legi antiavort interzic întreruperea de sarcină dacă inima fătului încă bate. Când fătul a decedat, femeia a făcut septicemie și nu a mai putut fi salvată.

    O altă femeie, Agnieszka, a decedat anul acesta, pe 24 ianuarie, din cauza legilor antiavort. Însărcinată cu gemeni, femeia a fost lăsată să moară după ce inima unuia dintre feți s-a oprit. Medicii au refuzat să întrerupă sarcina de teama represaliilor legii. Femeia mai avea trei copii.

    „Interzicerea avortului ucide. Încă un om a murit pentru că o procedură medicală necesară nu a fost făcută la timp“, a declarat pentru presa poloneză Marta Lempart, organizatoarea protestelor din orașul Czestochowa, unde locuia Agnieszka.

    Politica chinezească a copilului unic. Constrângerea la polul opus

    În 1979, în China s-a instaurat politica unicului copil. Aceasta obliga cuplurile căsătorite să se oprească din procreare după nașterea primului copil. Cei care nu se supuneau plăteau amenzi anuale de trei până la 6 ori mai mari decât veniturile. Existau și niște derogări de la această lege, dar erau diferite de la o provincie la alta. Peste 30 de ani a funcționat această politică. În urma acestui decret s-au născut copiii-fantomă. Ilegali, nerecunoscuți de stat, fără educație, fără viață.

    În 2016, China a mărit numărul copiilor pe care îi poate avea o familie la 2, iar apoi, în 2021, la 3 copii. Motivul – declinul dramatic al ratei natalității și dorința conducătorilor de a atenua afectarea economiei din cauza populației îmbătrânite. Era prea târziu. Costul mare al creșterii unui copil, mai ales în orașele mari, a dus la autocenzurarea părinților, aflați acum în imposibilitatea de a crește mai mulți copii, în ciuda măsurilor sociale de ajutorare care au fost luate. Apoi mentalitățile s-au schimbat. Oamenii au devenit mai egoiști, mai independenți decât generațiile anterioare. Construirea unei cariere a luat locul dorinței de a întemeia o familie. Sociologii au găsit și un nume pentru aceste transformări. I-au spus „sindromul micului împărat“.

    „Decizia unui avort la cerere ar trebui să-i aparțină doar femeii”

    De-o parte a baricadei sunt cei care cred că avortul este o crimă și că ar trebui interzis. De partea cealaltă se află cei care cred că femeile ar trebui să fie singurele care să decidă asupra propriului corp.

    Ramona Ivan este psihoterapeut. Ea este de părere că nu există situații identice și că dinamica unui cuplu este continuă. Putem crede, spune ea, că vrem un copil, că putem să-l facem, dar ce se întâmplă când unul dintre parteneri cedează?

    Să începi cu interzicerea avortului într-o țară în care sexul este încă tabu în familie și în școli, este o „crimă“ asupra adolescenței, femeii tinere, chiar și femeii adulte, cel puțin egală cu „crima“ avortului. Decizia unui avort la cerere (fără implicații medicale) ar trebui să-i aparțină doar femeii.

    Ramona Ivan, psihoterapeut
    Imagini de la protestele din SUA în urma limitării avorturilor. Foto: Shutterstock

    „Accesul la avorturi în siguranță salvează vieți“

    Directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a lansat recent un apel în favoarea dreptului la avort.

    Restrângerea accesului la avort nu reduce numărul de proceduri. Accesul la avorturi în siguranță salvează vieți. Când vine vorba despre corpul și sănătatea lor, femeile ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de a alege.

    Tedros Adhanom Ghebreyesus, director general Organizația Mondială a Sănătății

    „Ceea ce s-a zămislit în femeie este ființă omenească, nu produs de concepție“

    Punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române este pe larg exprimat pe site-ul Patriarhiei Române. Mai jos, un fragment:

    Revelația (consemnată în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție) ne oferă suficiente dovezi că ceea ce s-a zămislit în femeie este ființă omenească (nu simplu „produs de concepție”), care nu exclude grija lui Dumnezeu și care trebuie să se bucure de respectul datorat demnității umane.

    Poziția integrală a Bisericii Ortodoxe Române despre avort, aici.

    „Dacă avortul ar redeveni ilegal, se va repeta istoria“

    Alexandra Crișan este medic obstetrică și ginecologie la Spitalul Filantropia din București. Doctorul își amintește și acum numărul mare de decese din timpul comunismului și practicile barbare la care erau obligate femeile să recurgă pentru a scăpa de sarcinile nedorite.

    Dr. Alexandra Crișan FOTO: adevarul.ro

    „Eu am prins un an și jumătate înainte de Revoluție ca ginecolog și era dezastru. Mureau femeile pe rupte! Își provocau singure, erau tot felul de femei care se pricepeau la asta. Stăteau acasă până când intrau în septicemie. Și veneau când nu le mai puteai face nimic. Ajunsesem să numărăm câți copii rămân fără mame, nu câte femei mor! Nu exista nicio metodă contraceptivă. Numai pentru ororile acestea și Ceaușescu n-ar mai fi trebuit să existe! Dacă avortul ar redeveni ilegal, eu cred că se va repeta istoria. Acum numărul avorturilor a scăzut foarte mult și al chiuretajelor, la fel. Există și avortul medicamentos, există contracepție, femeile au unde să se informeze, recomandă medicul.

    CITEȘTE ȘI: 24 de avorturi ilegale a făcut bunica în comunism. Aveam 12 ani când mi-a povestit prima oară, dar n-am mai uitat niciodată…“

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa