La 24 de ani, Paul Mocanu are un traseu profesional bine conturat, pe care și l-a gândit din timp, pas cu pas, ca pe o tablă de șah. A plecat din București la Anvers (Belgia), imediat după terminarea liceului. Avea 18 ani atunci și bani cât să îi ajungă pentru o lună și jumătate. Dar a muncit ca să se poată întreține și, după cum spune cu mândrie, a terminat facultatea fără nicio datorie. A studiat la Karel de Grote Hogeschool (KdG), o facultate de studii aplicate în domeniul IT, iar acum urmează un master în Data Science la Dublin (Irlanda). În paralel este „inginer de fiabilitate” în cadrul companiei TikTok, unde s-a angajat din 2024. Munca sa este legată de infrastructura din spatele platformei: „practic, mă asigur că nu cade TiK-Tok-ul”, spune el.
În spatele acestui parcurs, stau ani de căutări și încercări, decizii luate din timp și multă muncă. În locul traseului clasic spre Politehnică, Paul a ales KdG, o facultate tehnică de tip „hogeschool” (științe aplicate), acolo unde experiența practică de la programul de Applied Computer Science i s-a potrivit mănușă. Este convins că studiile în străinătate i-au oferit baza pentru piața muncii de astăzi. În plus, a învățat să comunice cu oameni din culturi diferite și să lucreze într-un mediu internațional, exact contextul în care lucrează astăzi, într-o companie globală precum TikTok.
„Programa de la Politehnică mi se părea învechită. La fel și materialele”
Paul a făcut liceul la Colegiul Național „Ion Creangă” din București, profil mate-info, într-un mediu care i-a oferit, pe lângă educația clasică, și șansa de a fi expus la evenimente și activități în afara programei. „A fost un liceu destul de strict, dar totodată deschis către activități extracurriculare. Am avut parte de foarte multe evenimente și festivaluri la care făceam voluntariat”, povestește el.
În mod firesc pentru profilul pe care și-l alesese în liceu, prima opțiune a fost Politehnica – Automatică și Calculatoare. A început însă să caute informații și să compare, iar concluziile nu au fost suficiente cât să rămână pe această direcție. „Oricine merge la mate-info se gândește la Politehnică, dar am cercetat subiectul nu prea mi-a plăcut ce am aflat. Programa era destul de învechită, materialele erau destul de învechite”, explică el.
Nu alegi din prima. Întâi înveți să elimini
Momentul care a schimbat direcția a venit în clasa a X-a, când în liceu au ajuns reprezentanții IUF, un târg educațional dedicat liceenilor aflați în ultimii ani de liceu. A mers la târg fără o direcție clară, dar a profitat de ocazie să se documenteze foarte bine, astfel încât să înțeleagă diferențele dintre opțiuni și să înceapă să elimine. Belgia nu era pe listă și a apărut aproape întâmplător, la finalul zilei. „A fost efectiv ultimul stand la care m-am dus”, spune el. Tânărul de 24 de ani își amintește și acum foarte clar momentul: „Reprezentantul Karel de Grote Hogeschool era un tip foarte înalt și impunător. Eu aveam 16 ani, eram timid, nu știam cum să intru în vorbă cu oamenii. El m-a chemat la stand și am zis că trebuie să mă duc, nu pot să fiu nepoliticos. Am vorbit cu el, mi-a prezentat programul de la această facultate și mi-a plăcut ce am auzit”, spune el. „Nu am luat decizia chiar de atunci, dar după ce am mai cântărit opțiunile m-am decis 100% că vreau în Belgia”.
Intri ușor. Rămâi doar dacă muncești
Admiterea la programul de Applied Computer Science de la KdG nu a presupus examene complicate. „A trebuit doar să depun un dosar, o scrisoare de intenție și să demonstrez că am nivel B1 sau B2 la engleză”, spune Paul. Modelul acesta este specific facultăților de tip hogeschool, unde accesul este facil, dar mai apoi trebuie să ai capacitatea de a ține pasul. „În principiu, cei înscriși sunt admiși, pentru că acolo te duci dacă vrei să înveți o chestie practică”, explică Paul. „Presiunea nu este la admitere, ci pe parcurs”.
Un alt criteriu important în alegerea sa fost costul studiilor. Taxele școlare erau mult mai accesibile decât în alte țări populare printre tinerii români. „Când m-am înscris eu, primul an a costat 970 de euro, al doilea 1.020 și al treilea tot cam așa”, spune el. „În Olanda sunt mult mai scumpe facultățile. De obicei, studenții fac împrumut la bancă să poată plăti. În Belgia ieși mult mai ieftin. Eu am și lucrat, ce-i drept, dar am terminat facultatea fără niciun fel de datorii”.
Ce înseamnă „hogeschool”
Facultatea pe care a ales-o Paul în Belgia nu funcționează după modelul universităților clasice din România. „În Belgia sunt două tipuri de facultăți: universități academice și hogeschool. La hogeschool te duci dacă vrei să înveți ceva aplicat, nu doar teorie”, explică el. Unul dintre motivele pentru care a mers în direcția aceasta a fost și filtrul personal prin care a trecut programele de studiu. „Nu aveam cursuri pe care eu le-aș fi considerat inutile, cum ar fi istoria calculatoarelor sau alte chestii pe care facultățile din România le au”, spune el. Pentru el, diferența nu era dacă acele materii au sau nu valoare în general, ci dacă îl ajutau direct în direcția în care voia să meargă.
Applied Computer Science era un program înființat abia de un an în momentul în care Paul intra la facultate în Belgia. Și era ceva nou, care i-a plăcut ca structură. A fost gândit ca o pregătire direct legată de ceea ce urmează să facă un tânăr după facultate, un program cu sarcini clare și rezultate măsurabile.
„Era prima dată când plecam singur de acasă”
Imediat după terminarea liceului, în toamna lui 2021, Paul a plecat la Anvers. Era prima dată când pleca singur de acasă. „Eu mi-am dorit schimbarea asta foarte, foarte mult. După clasa a X-a, mi-am zis «gata, vreau să plec!»”. Și n-a fost singurul din generația sa care luase această decizie. „Am avut câțiva prieteni care au plecat prin Franța, Anglia, în Olanda… Practic nu eram singur, eram în țări separate, dar cumva tot împreună”.
Încă din prima sa zi pe cont propriu și-a dat seama că independența presupune și multă atenție la detalii. Paul își amintește amuzat faptul că înainte să plece din România a uitat să-și activeze roamingul. Așa că a aterizat într-un oraș complet nou fără posibilitatea de a da telefoane, fără internet și fără Google Maps. „A trebuit să mă plimb prin oraș vreo trei ore ca să găsesc locul unde trebuia să mă cazez”.
O cameră de 14 metri pătrați
Cazarea nu a fost o problemă, așa cum auzise că li s-a întâmplat colegilor săi care aleseseră alte orașe universitare din Europa. Deși nu primea cameră de cămin din partea universității, facultatea îi sfătuise să caute cazare pe o platformă cu chirii ieftine, pentru studenți. A căutat timp de o lună, cât era încă în România, ceva potrivit. Singurul inconvenient a fost distanța: „N-ai cum să vizionezi apartamentul la 3.000 de kilometri distanță. Așa că am avut un apel video pe WhatsApp și asta a fost tot! Era o cameră 14 m² care m-a costat 450 de euro pe lună în primul an. Poate părea mult pentru un spațiu așa de mic, dar e mult mai puțin decât în Olanda!”
Primele zile în campus au venit la pachet cu emoțiile oricărui început. „Inițial am avut o anxietate pe care presupun că toată lumea o are când ajunge la o facultate în străinătate”, spune Paul. Însă foarte curând și-a dat seama că și ceilalți se simt la fel: „Erau studenți de peste tot din lume, așa că eram la același nivel. Mi-am găsit prieteni efectiv din prima zi. Grupul pe care mi l-am făcut atunci este grupul cu care țin legătura și în ziua de azi”, povestește Paul.
„Nu cred că am folosit tabla de 10 ori în trei ani”
Pentru cei care nu au legătură cu domeniul IT, Applied Computer Science poate suna un pic ambiguu. Sub această umbrelă, facultatea KdG propune cursuri de programare, AI, data science și infrastructură, care se bazează pe implicarea studenților în proiecte reale. Așa cum spune și Paul Mocanu, asta înseamnă că primești baza teoretică, iar apoi construiești singur soluțiile.
Tânărul spune că facultatea pe care a urmat-o te pregătește pentru o multitudine de direcții în domeniul IT. De exemplu, deși el s-a specializat în data science, jobul lui de azi la TikTok este în infrastructură. Paul spune că o parte dintre profesorii facultății provin din industrie, nu din zona academică. „Erau oameni cu zeci de ani de experiență în domeniu. Unul dintre profesori avea 20 de ani de experiență în infrastructură IT și lucra chiar pe sistemele facultății, altul avea peste 40 de ani de expertiză în data science”.
Iar asta, din punctul său de vedere, schimba complet dinamica cursurilor. „Nu cred că am folosit tabla de 10 ori în trei ani”, spune Paul. În loc de explicații lungi, studenții erau puși să lucreze. „Primeai baza teoretică și apoi trebuia să te descurci. Aveam, de exemplu, o listă de cerințe, 20 de puncte pe care trebuia să le facem. Și le luam pe rând. Dacă nu știai ceva, căutai pe internet sau mergeai la profesor și întrebai concret: «am făcut asta, cum ajung mai departe?»”. Nu era un parcurs ghidat pas cu pas, ci unul în care trebuia să găsești singur soluțiile.
„Fiecare student ajunge să lucreze în portul din Anvers”
Paul a început să lucreze imediat după ce a ajuns în Belgia. „Aveam bani să supraviețuiesc aproximativ o lună și jumătate și, dacă nu îmi găseam loc de muncă până atunci, trebuia să mă întorc în țară”, spune el. Mai întâi, s-a angajat într-un restaurant, apoi a lucrat în serviciile de food delivery, unde programul era mai flexibil. Acestea au fost variantele care l-au ținut pe linia de plutire până când a găsit ceva mai stabil.
Mai târziu avea să se angajeze la un depozit din portul belgian. „E o vorbă în Anvers: fiecare student ajunge măcar o dată să lucreze în port”. Programul nu era deloc ușor, dar în timp a reușit să-și negocieze turele. „Am reușit să prind tura de weekend: 12 ore sâmbătă, 12 ore duminică. Am făcut asta aproape doi ani”, mărturisește Paul Mocanu. Iar eforturile sale erau răsplătite pe măsură. Câștiga aproape 2.000 de euro pe lună, suficient cât să-și plătească chiria și facultatea. „Aveam bani să trăiesc, să mănânc ce vreau… timp să-i cheltuiesc nu prea aveam”, povestește râzând.
Faptul că putea să jongleze între muncă și cursuri l-a ajutat enorm în acea perioadă. „În principiu, prezența nu este obligatorie, dar eu preferam să mă duc la cursuri”, spune el. „Ai liberul arbitru: ai venit să înveți, tu plătești facultatea, tu știi ce ai de făcut”. Și atitudinea profesorilor era una directă, fără presiune inutilă: „Eu sunt aici, te învăț, îți răspund la întrebări, te ajut cu ce pot, dar nu o să te forțez să vii la ore, că nu e treaba mea”, explică Paul abordarea.
Master la Dublin
După facultate, Paul a vrut să continue studiile cu un master, însă, în Belgia, dacă termini un hogeschool și vrei să faci masterul la o universitate academică, trebuie să mai faci „un an de legătură”. Abia apoi poți aplica la masterul dorit. A căutat alternative în alte țări și a găsit câteva opțiuni în Franța, Italia, Irlanda. Dar a decis să aleagă (și a fost acceptat) la masterul Data Science de la Technological University of Dublin, un program care costă 3.500 euro pe an și se desfășoară parcursul a doi ani. A ales varianta aceasta tocmai ca să poată lucra în timpul studiilor.
Acum, Paul este în ultimul an de master și lucrează la disertație. „Am încercat să fac cât mai puțini ani de școală și să am cea mai mare diplomă”, explică tânărul alegerile pe care le-a făcut în parcursul său universitar.
Angajarea la TikTok
După ce a știut că va ajunge la Dublin pentru master, Paul și-a căutat un job în acest oraș, însă procesul nu a fost unul simplu: „Am aplicat pentru 300 de posturi, însă am fost chemat doar la două interviuri”, spune el. Unul era la compania TikTok. „Am avut patru interviuri tehnice și un interviu final. Au un proces foarte rapid de angajare, comparativ cu alte firme, durează maxim o lună.
Paul s-a angajat la TikTok în vara lui 2024, iar pentru mutarea în Irlanda a avut parte de susținere din partea companiei, prin programul de relocare pentru angajați. Altfel, i-ar fi fost mult mai greu să găsească locuință. Piața imobiliară din Dublin este una dificilă: „În Irlanda este și mai rău decât în Olanda. Chiria mea în momentul de față e în jur de 2.000 euro pe lună pentru un apartament de aproximativ 40 m²”.
Primul său rol în cadrul companiei a fost unul de începător sau „new graduate” – pentru cei abia ieșiți de pe băncile facultății. „Poziția new grad înseamnă zero ani de experiență”, spune Paul. „Ești în faza «nu știu nimic, dați-mi două-trei luni să mă obișnuiesc»”, povestește acesta.
„Mă asigur că TikTok-ul nu cade”
Astăzi, el lucrează ca „site reliability engineer” – „adică mă asigur că TikTok-ul nu cade”, spune Paul râzând. Mai concret, se ocupă de infrastructura care ține platforma în funcțiune: „serverele, conexiunile dintre ele, comunicarea cu bazele de date… chestiile foarte tehnice”. Rolul lui combină partea operațională cu cea decizională, având responsabilitate pe bucăți clare din proiect. „Sunt foarte fericit. E exact ce voiam să fac”. Paul spune că acesta este un domeniu în care lucrează mulți români – și nu întâmplător. „E un job bine plătit, e complicat, dar și foarte rewarding”.
Privind în urmă, Paul este convins că studiile din Belgia i-au oferit baza pentru piața muncii de astăzi. „Facultatea nu te pregătește 100% pentru muncă, dar îți pune fundația foarte bine. Sunt documente și linii cod din facultate pe care le folosesc și în ziua de azi”. Pe lângă skill-urile tehnice pe care le-a dobândit în facultate, Paul crede că studiile într-o țară străină l-au ajutat și în plan social. A învățat să comunice cu oameni din culturi diferite și să lucreze într-un mediu internațional, exact contextul în care lucrează astăzi. „Sunt într-o echipă cu 30 de persoane și 25 de naționalități”, spune Paul.
Viața, plănuită atent înainte
Deși are doar 24 de ani, Paul pare să aibă tot parcursul său profesional foarte bine gândit dinainte. Pe termen scurt, rămâne la Dublin: „Sunt foarte fericit la TikTok cu ceea ce fac!”, mărturisește el. După ce finalizează lucrarea de disertație în Data Science, se va înscrie la încă unul – de Project Management.
Pe termen lung, își vede cariera undeva la intersecția dintre tehnologie și business. Învață limba chineză și se gândește să lucreze o perioadă în China, pentru a înțelege mai bine piața. Își dorește să ajungă – la un moment dat – să lucreze cu acele companii asiatice care vor să intre pe piața europeană. Deocamdată, nu se gândește să revină în România, dar i-ar plăcea „să se pensioneze” pe la 35-40 de ani, și să locuiască într-o căsuță din Bucovina.
„Mai bine să nu-ți placă, decât să regreți că n-ai încercat”
Dacă ar avea din nou vârsta admiterii la facultate, Paul ar lua fără ezitare aceleași decizii. Este de părere că liceenii nu ar trebui să lase decizia facultății pe ultima sută de metri. „În clasa a XII-a decizia ar trebui să fie de mult luată”. Îi sfătuiește pe tinerii care își doresc să plece la studii în străinătate să fie deschiși oportunităților: „În clasa a IX-a să fie deschiși la tot — să facă voluntariat, să meargă la evenimente, să facă orice. Așa descoperi ce îți place și ce nu”. Tânărul le recomandă adolescenților să plece din țară – măcar temporar. „Dacă nu o faci, ai doar de pierdut”, spune acesta. Nu pentru că trebuie, ci pentru că experiența în sine contează. „E mai bine să vezi și să nu-ți placă decât să regreți că n-ai încercat”.
