Tradițiile create sau moștenite sunt atât liant între generații, cât și momente asociate de copii cu sentimentul de căldură, iubire și apartenență. Legăturile de familie care se construiesc și mențin (și) prin tradiții creează amintiri care vor fi purtate în suflet pentru tot restul vieții.
În urmă cu doar câteva zile, ajutam o prietenă la împodobirea bradului și decorarea casei. Este și ea bunică, la fel ca mine, și are doi nepoți. La un moment dat, făcând o recapitulare a treburilor pe care le mai avea de făcut până la Crăciun, își amintește brusc: „Vai, am uitat să cumpăr pentru ciocolata caldă!” Am crezut că este o urgență, că îi trebuie în chiar acea seară, și m-am oferit să îi aduc de la mine.
„Bem ciocolată caldă cu bezele și le citesc o poveste de iarnă”
„A, nuuu, că pot să cumpăr mâine. Îmi trebuie pentru seara de Ajun. Vin nepoții să ne colinde, să-și primească darurile, și avem noi o tradiție. În fiecare an, pe 24 decembrie, seara, vin cu părinții să cinăm cu toții și să ascultăm colinde. Apoi ne colindă ei și primesc aceleași pachete pe care le pregătesc pentru toți colindătorii care bat la ușă. Cu mere, portocale, covrigi, nuci, bomboane și bani, așa cum se făcea și când eram eu copil. Cadourile Moșului le primesc separat. După ce mâncăm, bem ciocolată caldă cu bezele deasupra și le citesc o poveste de iarnă. Respectăm obiceiul în fiecare an și trag nădejde să-l păstreze și când vor fi mai mari și să vină cu aceeași bucurie. Dacă îi vezi cum scotocesc cu nerăbdare în pungi și cât sunt de entuziasmați când scot ce au în ele, deși în fiecare an le pun aceleași lucruri…”
- CITEȘTE ȘI: Copiii mei, deși mari, cred încă în Moșul. De când au primit prima pisicuță de la el, nu mai au dubii
Desfacem cadourile cu mănuși groase în mâini, de bucătărie
Tare mult mi-a plăcut cum arată seara de Ajun pentru familia asta. Am stat să mă gândesc dacă avem și noi vreo tradiție, pentru că nu mă gândisem niciodată la lucrul acesta. Ei bine, pare-se că nu… Aș spune că mai degrabă avem un fel de rutină de Crăciun, decât o tradiție. Facem aceleași lucruri pe care le făceam și înainte de apariția nepoatei mele. Și nu sunt lucruri pe care să le facem special pentru ea.
La fel ca prietena mea, mâncăm împreună în seara de Ajun. De câțiva ani, suntem la masă aceiași: fiica, ginerele, prietenii lor (deveniți între timp nașii Victoriei) și eu. După aperitiv ne dăm unii altora cadourile, și asta de obicei durează mult. De ce? Pentru că fiica-mea are o plăcere pe care vrea să și-o satisfacă în fiecare an. Îi place să primească daruri mici, fără mare valoare, dar multe. Și fiecare ambalat individual.
Mi-a spus mai demult că în copilărie și-a dorit teribil de tare să sfâșie ambalajele, nu să le desfacă atent, și să descopere mici cadouri. Așa le primește acum, așa le și oferă. Și are pretenția să le desfacem cu mănuși de bucătărie în mâini, din acelea groase, cu un deget. Vă dați seama… Victoria e deocamdată prea mică pentru a fi inclusă în jocul nostru mai degrabă stupid și enervant decât amuzant. Așa că ori așteptăm să mai crească, ori inventăm ceva special pentru ea, de anul ăsta. Cred că o să mă gândesc serios la asta, să născocesc ceva special pentru ea.
Chiar dacă nu mai sunt practicate, tradițiile din copilărie nu se uită
În special tradițiile legate de sărbătoarea Crăciunului sau a Paștelui au o valoare aparte în viețile copiilor. Toți am așteptat, în copilărie, de Crăciun, împodobirea bradului, am mers la colindat sau am primit colindători. Toți știm, pentru că s-a transmis din generație în generație, că de Paște copiii se îmbracă în haine noi. Și chiar dacă, azi, unii poate nu mai respectă aceste tradiții, cu siguranță le știu. Ori și le amintesc foarte bine din propria copilărie.
Tradițiile în familie joacă un rol esențial în dezvoltarea emoțională și socială a copiilor, oferindu-le un sentiment de apartenență, identitate și stabilitate. Atât tradițiile legate de sărbători religioase sau naționale, cât și cele create în familie, contribuie la formarea unor legături puternice și la cultivarea unor valori durabile. De exemplu, un copil care participă la decorarea bradului de Crăciun în fiecare an va asocia această activitate cu un sentiment de căldură și iubire familială.
Tradițiile de familie au un rol protector împotriva anxietății la adolescenți
Într-un studiu care a implicat aproximativ 250 de adolescenți cu vârste între 15 și 20 de ani, cercetătorii au descoperit un lucru interesant. Că practicarea ritualurilor și tradițiilor familiale a avut un rol protector semnificativ și important în creșterea conexiunii sociale pentru adolescenți și pentru reducerea experiențelor lor de anxietate.
Cei care au participat la ritualuri de familie au experimentat, de asemenea, mai puțină depresie. Se pare că simțul tradiției și al ritualului de conectare cu familia formează rădăcini adânci în care stima de sine și bunăstarea copiilor pot crește. De asemenea, îi protejează de stresul pe care atât de mulți adolescenți il experimentează.
Activități tradiționale pentru evenimente speciale
Tradițiile legate de sărbătorile religioase au o valoare aparte în viețile copiilor, pentru că reprezintă un prilej de a le transmite copiilor credințele, valorile și obiceiurile specifice culturii sau religiei familiei. La fel se poate vorbi și despre tradiții de familie care au legătură cu alte sărbători, cum ar fi Ziua Națională, Ziua Mamei sau Ziua Copilului, de exemplu. Participarea la parada militară, confecționarea unei felicitări pentru mama sau o zi întreagă într-un parc de distracții, sunt activități care cu timpul devin emblematice pentru acele zile speciale.
Repetarea unor obiceiuri familiale oferă copiilor un sentiment de siguranță și predictibilitate, esențiale pentru dezvoltarea lor emoțională, pentru că ei iubesc consecvența. Tradițiile încurajează comunicarea și apropierea dintre membrii familiei, copiii învațând despre respect, generozitate, recunoștință și alte valori importante. Crearea și respectarea acestor obiceiuri sunt investiții valoroase în viitorul copiilor, cultivându-le nu doar amintiri frumoase, ci și o bază solidă pentru relațiile lor viitoare.
Creați-vă propriile tradiții și respectați-le
Tradițiile de familie nu trebuie să fie nici formale, nici fanteziste. Și nici nu trebuie să coste bani. Nici măcar nu trebuie să fie legate de sărbători. O tradiție de familie poate avea loc în orice zi sau perioadă a anului. Efectul asupra copilului va fi același: conexiune și sentiment de apartenență. De exemplu, în fiecare vineri seara puteți să vedeți împreună un film. Sau puteți prepara micul dejun, sâmbăta, cu cel mic. Puteți merge în fiecare an într-o excursie cu cortul sau să aveți propriul concurs anual (de talente, sportiv etc.)
Meciul de fotbal din a doua zi de Paște
Tocmai mi-am amintit de o familie, foarte numeroasă de altfel, care de câțiva zeci de ani se reunește în a doua zi de Paște, se împarte în două echipe și joacă un meci de fotbal pe terenul din comună. Joacă atât bărbații cât și femeile, atât băieții cât și fetele. Jucătorii sunt de la bunici până la nepoți, la care se adaugă și familia extinsă, unchi, mătuși și o grămadă de veri.
Este o ocazie în care se râde pe săturate, dar care arată și solidaritatea dintre membrii ei, când se întâmplă ca unul dintre jucători, mai pătimaș sau mai nepriceput, să se accidenteze. Formula echipei s-a tot schimbat cu timpul, veteranii rămânând uneori doar să facă galerie, pentru a lăsa locul noilor jucători, copiii ajunși la vârsta la care pot juca și ei. Dar sunt acolo, prezenți, niciunuia netrecându-i prin cap să lipsească.
De tradiția de familie trebuie să se bucure absolut toți membrii ei
Indiferent care este tradiția pe care o familie alege să o creeze, important este ca toți membrii, și în special copiii, să o aștepte și să fie pentru ei un eveniment important. Dacă amintirea tradiției de familie rămâne vie și la vârsta maturității, sau, mai mult, dacă vor alege să o ducă mai departe ori să creeze tradițiile propriei familii, pentru copiii lor, scopul a fost atins.
Este, însă, necesară o precizare foarte importantă. A forța un copil să participe la tradițiile familiei sau a-i cere să facă ceva care nu îi place, nu poate să facă sau este împotriva convingerilor sale, nu va crea acea conexiune. Și nici nu îi va aduce vreun beneficiu. Lasă-i timp să se adapteze. Schimbă ceva dacă este necesar. Sau efectiv concentrează-te să creezi o altă tradiție, de care să vă puteți bucura absolut toți, fără nicio excepție. Tradițiile sunt despre recunoașterea unicității familiei și ar trebui să aducă tuturor bucurie.
