Toți părinții ajung într-un moment în care cred că copilul lor îi urăște. Pentru majoritatea, acest moment se întâmplă atunci când copilul lor ajunge la adolescență – adolescenții au o tendință naturală de a se îndepărta de părinți și de a căuta autonomie. Indiferent că ești un părinte bun și ți-ai dat toată silința, la un moment dat, adolescentul se va îndepărta de tine. Vestea bună este că acest lucru este complet natural și nu durează foarte mult, în cele mai bune cazuri. Dar dacă te întrebi de ce se îndepărtează copiii de părinți și cum să treci prin asta cât mai ușor, iată câteva răspunsuri și explicații.
- CITEȘTE ȘI: Cele mai frecvente greșeli ale părinților în relația cu copiii lor. Drumul sigur spre eşec
Primele semne care apar când copilul se îndepărtează de tine
Pe măsură ce copiii cresc și trec prin diverse etape de dezvoltare, relația lor cu părinții poate suferi schimbări semnificative. Distanțarea este adesea o parte normală a procesului de maturizare, însă ea poate fi dureroasă pentru părinți. Iată care sunt primele semne care apar atunci când adolescentul tău se îndepărtează de tine:
- Se retrage în camera lui – Unul dintre primele semne care arată că copilul tău începe să se distanțeze este dorința tot mai frecventă de a petrece timp singur, în camera lui. Dacă observi că își petrece majoritatea timpului închis în camera sa și evită să petreacă timp cu familia, acesta poate fi un indiciu că simte nevoia de independență sau că trece printr-o perioadă dificilă pe care nu știe cum să o abordeze.
- Nu îți mai povestește ce se întâmplă la școală sau în viața lui –
Dacă înainte copilul tău obișnuia să împărtășească cu tine întâmplările de la școală sau din viața lui socială, acum devine tot mai rezervat și nu mai vorbește despre aceste lucruri. Lipsa comunicării poate fi un semnal că simte că nu mai are nevoie să-ți împărtășească fiecare detaliu sau că preferă să păstreze anumite aspecte ale vieții sale private. - Își ascunde telefonul când ești în preajmă – Un alt semn evident că relația dintre voi se schimbă este atunci când copilul tău începe să își ascundă telefonul sau să devină extrem de posesiv cu privire la dispozitivele sale electronice. Dacă observi că oprește ecranul telefonului atunci când te apropii sau refuză să îți spună cu cine vorbește, acesta este un semn că încearcă să își protejeze intimitatea sau că își ascunde anumite activități.
- Devine mai tăcut – Copilul tău, care altădată era plin de energie și vorbăreț, poate deveni brusc tăcut și introspectiv. Această schimbare de comportament poate indica faptul că trece printr-o perioadă de confuzie sau anxietate, iar distanțarea poate fi modul lui de a procesa emoțiile.
- Reacționează defensiv la întrebările tale – Atunci când încerci să afli mai multe despre ceea ce se întâmplă în viața copilului tău și observi că reacționează defensiv sau chiar iritat la întrebările tale, acest comportament poate reflecta o dorință de a-și păstra spațiul personal și de a evita discuțiile care îi par intruzive.
Aceste semne nu trebuie să fie privite ca un eșec al relației voastre, ci ca o oportunitate de a înțelege mai bine nevoile și sentimentele copilului tău. Oferindu-i sprijinul tău necondiționat, chiar și atunci când pare să se îndepărteze, vei crea un mediu în care să se simtă în siguranță și iubit, chiar și în perioadele mai dificile ale adolescenței.
CITEȘTE ȘI: „Mama știe doar să îmi dea ordine!” 9 tehnici ca să vă înțelegeți cu copiii adolescenți
De ce se îndepartează copiii de părinți, de fapt
Îndepărtarea de părinți face parte dintr-un proces de maturizare care îi ajută pe copii să determine cine și cum vor fi ca indivizi și adulți. În această etapă, prietenii și colegii devin mai importanți, iar părerile și sfaturile părinților încep să conteze mai puțin. Pentru părinți, acest lucru poate fi greu de acceptat, dar ceea ce vor descoperi este că, la fel ca multe alte aspecte ale parentigului, acest lucru nu are legătură cu ei; are legătură cu copiii.
Psihologul Carl E. Pickhardt explică faptul că în momentul în care un copil devine adolescent, există câteva semne, printre care și faptul că acesta nu va mai dori să petreacă atât de mult timp cu familia și nu îi va mai păsa la fel de mult de „obediența socială”. În plus, aceștia nu vor să mai fie tratați sau definiți drept copii. Această trecere de la copil la adolescent este dureroasă pentru părinți și dificilă pentru tinerii în devenire. Odată cu această transformare, se creează și distanța dintre copil și părinte, o pierdere a relației care a existat și începutul unei noi relații, cu mult mai dificile și sensibile.
În această etapă, mulți părinți au tendința de a vedea copiii ca pe o reflecție a lor și le creează presiuni suplimentare, pentru a face mai bine decât au făcut ei sau pentru a nu greși. Ca părinți, le faci un deserviciu copiilor dacă nu reușești să separari experiența ta de a lor. Cu cât îi poți vedea și respecta mai mult ca indivizi autonomi, cu atât poți fi mai disponibil pentru ei în moduri unice, care să corespundă nevoilor lor, nu nevoilor tale. Deși este o provocare reală atunci când copiii, care încă depind de părinți din multe puncte de vedere se distanțează emoțional, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a echilibra această tranziție este să te pui în locul lor.
Distanțarea psihologică e, de fapt, o veste bună
Ar trebui să încerci întotdeauna să le respecți opiniile, ideile și limitele, cu scopul de a înțelege prin ce trec. Schimbările în dezvoltarea fizică și mentală a adolescenților aduc cu ele schimbări mari în relațiile acestora cu familia și prietenii. Relațiile familiale sunt adesea reorganizate în timpul pubertății. Adolescenții își doresc mai multă independență și mai multă distanță emoțională față de părinți, iar focusul unui adolescent se îndreaptă spre interacțiunile sociale și prieteni. Acestea includ prietenii de același sex, grupuri de prieteni de același sex și grupuri de prieteni de sex opus. Maturitatea sexuală declanșează interesul pentru întâlniri și relații sexuale.
Faptul că se simt mai înțeleși și acceptați de către copiii de aceeași vârstă îi face să dezvolte prietenii strânse. Dacă prieteniile din copilărie s-au bazat pe activități comune, cele din adolescență se construiesc pe baza atitudinilor, valorilor și intereselor comune.
În perioada adolescenței, apare o nouă înțelegere a propriei persoane. Pe măsură ce adolescenții își dezvoltă mai multe abilități de raționament și intuiție, încep să se confrunte cu noi responsabilități. Ei încep să se bucure de propriile gânduri și acțiuni. Adolescenții încep, de asemenea, să aibă gânduri și fantezii despre viitorul lor și viața adultă (de exemplu, facultatea sau formarea profesională, munca și căsătoria). Distanțarea psihologică de familie este o veste bună, așa cum o confirmă studiile și duce la adulți sănătoși și mai puțin predispuși la anxietate.
- CITEȘTE ȘI: Nu există adolescent care să spună tot timpul adevărul! Cum îi pot ajuta părinții să facă față tentațiilor
De ce se îndepărtează copiii adulți de părinții lor
A fi părinte aduce atât bucurii, cât și dureri emoționale pe parcursul călătoriei. Ceea ce mulți părinți descoperă cu surprindere este că etapele adulte ale vieții copiilor pot veni și ele cu provocări, în special în gestionarea relației dintre părinți și copii adulți. Înstrăinarea totală a copiilor adulți de către părinți nu este un lucru nou, ci dimpotrivă: este din ce în ce mai răspândită, iar cauzele și conflictele sunt diverse. Iată câteva dintre principalele conflicte între părinți și copiii adulți:
Opinii diferite
Cu toții avem propria noastră perspectivă, și acest lucru este cu atât mai nuanțat în explicarea tensiunilor dintre copii adulți și părinții lor. Mamele și tații pot simți că nu le sunt recunoscute toate modurile în care și-au arătat dragostea și angajamentul și sunt acuzați de lucruri pe care nu pot înțelege cum le-au făcut vreodată. Copiii, acum adulți, reflectează asupra unor experiențe care ar fi considerate acum traumatice, chiar abuzive—și cu siguranță nu propice pentru crearea unei identități sănătoase și autentice, conform Dr. Rachel Glik, consilier profesional licențiat, cu un doctorat în consiliere și un masterat în psihologie organizațională.
Critica și iubirea
Mulți adolescenți spun că primesc mesaje conform cărora nu sunt suficienți așa cum sunt. Li se transmite că dacă nu urmează drumul pe care părinții lor îl consideră corect și nu îndeplinesc cerințele părinților, nu vor primi dragostea, încurajarea și sprijinul pe care și le doresc. Fie că este vorba despre partenerul pe care îl aleg, identitatea lor sexuală sau modul în care își cresc copiii sau își trăiesc viața, copiii adulți vor dori, în mod natural, să se distanțeze dacă nu simt că părinții nu au încredere în ei pentru a face alegeri care le par potrivite. De fapt, interferarea în alegerile copiilor adulți poate duce la o îndepărtare definitivă. Presiunea pe care părinții o pun pe copii chiar și când aceștia ajung la maturitate este un motiv întemeiat pentru care legăturile de familie se rup.
Limite neclare
Adulții în vârsta de 20-40 de ani știu ce înseamnă pentru ei o relație sănătoasă, însă părinții lor percep lucrurile diferit. Conflictele apar când copiii adulți stabilesc limite cu privire la modul în care părinții interacționează cu ei (și cu nepoții lor), precum și cu privire la implicarea părinților în viața lor de zi cu zi. Este vorba despre vizite neanunțate, păreri nesolicitate despre partenerul copilului adult sau despre felul în care își cresc copiii, comentarii despre felul în care copiii adulți arată/se poartă/se îmbracă și intervenții inoportune în viața lor personală.
Să fii părinte este o provocare, indiferent de vârsta copilului. Fiecare etapă vine cu propriile provocări și uneori, oricât de bine te-ai descurca în postura de părinte, copilul îți va întoarce spatele – aceste etape sunt normale și fac parte din dezvoltarea copilului. Adolescentul este un adult în devenire, care descoperă lumea și care trebuie încurajat și susținut să o facă pe cont propriu. Ca părinte, ai datoria de a fi mereu alături de el prin toate stadiile vieții, să îi respecți intimitatea și limitele, dar să îl îndrumi și supraveghezi pe acest drum provocator. La vârsta adultă, cunoaște-ți copilul, respectă-i interesele, opiniile și felul în care vede viața. Doar în felul acesta ai șansa menținerii unei relații apropiate.
CITEȘTE ȘI: Educația sexuală la adolescenți – cum să vorbim deschis despre acest subiect
