De ce nu mai fac un copil

Ramona Dinescu
copii

    Un copil este bucuria cea mai mare a unei familii, este împlinirea supremă și merită să faci toate eforturile pentru a-l vedea crescând într-un mediu sănătos și armonios. Oare câți copii ar trebui să facem și cum ar arăta familia perfectă?

    ”Un copil reprezinta o responsabilitate foarte mare si vei înțelege acest lucru abia după ce vei deveni mamă”, spunea mama mea. Sunt mamă a doi copii și mereu m-am uitat cu admirație și respect la familiile cu mulți copii. Întotdeuna am visat să am trei, patru copii, însă totul a rămas la stadiul de vis după primul copil. Abia după ce am născut am înțeles vorbele mamei mele. Cu toate acestea, mi-am asumat responsabilitatea și am pus-o în practică și cu cel de-al doilea.

    Deunăzi, o bună prietenă spunea că acesta este momentul ideal în care ar trebui să facem copii. ”Serios? De ce?”, am întrebat eu fără să fac nici cel mai mic efort să mă gândesc la ce a vrut să spună cu asta (fie vorba între noi, nu mai fac eforturi de gândire decât atunci când e vital, căci sunt mult prea obosită ca să-mi pun mintea la treabă în timpul discuțiilor cu prietenele. Asta înseamnă să fii mamă de doi copii mici). ”Pentru că statul a dat noua lege ce le protejează pe mame și le oferă acestora o mulțime de avantaje.”

    ”Statule, nu am încredere în tine!”

    Menționez că prietena mea nu are copii, dar își dorește foarte mult să devină mamă. La răspunsul ei am dat din cap și am aprobat-o tacit, timp în care în mintea mea au apărut tot felul de gânduri, nu foarte pozitive la adresa statului. Mi-am dat seama că orice ar promite noua lege, nu mă va determina să mai fac un copil, deși cândva îmi doream foarte mult asta.

    Îmi pare rău, ”statule”, dar nu pot să am încredere în tine și în bunele tale intenții. De fiecare dată m-ai dezamăgit, iar faptul că acum ți-ai îndreptat puțin atenția către mame, mă face foarte sceptică și cred că și legea aceasta e o minune ce nu va dura mult (poate până la alegeri). Când am rămas prima dată însărcinată, tocmai s-a modificat legea mamelor și s-a redus concediul de creștere copil la un an, de femeile care avea termen să nască în ianuarie 2011 se rugau de medici cu cerul și cu pământul să le facă cezariană mai devreme, până la sfârșitul lui 2010, ca să prindă indemnizația după vechea lege. La ambii copii, mi-a cerut statul un ditamai dosarul de a trebuit să umblu cu nou-născuții după mine din instituție în instituție și să mă milogesc de toată lumea să terminam mai repede ca să plec acasă. Eram gata să renunț la drepturile mele bănești deoarece simțeam că nu sunt pregătită pentru acest sistem și că nu voi reuși niciodată să-l dobor. Am primit primii bani când copiii aveau cinci sau șase luni. Grozavă treabă din partea statului!

    Un copil cu 84 de lei pe lună

    Apoi, chiar dacă statul ne susține acum primii doi ani de viață ai copilului, e ca și cum ne-ar da pe ușă afară. După ce copilul împlinește doi ani, hai trei, după noua lege, statul îi oferă copilului o alocație de 84 de lei.

    Inițial, am vrut să-i explic prietenei mele că, de fapt, statul își bate joc de copiii lui, dar apoi mi-am dat seama că unele lucruri mai bine rămân nespuse. Într-adevăr, în primii ani cheltuielile pentru copil sunt destul de mari, dar cred eu că nu se compară cu cele care urmează. Statul nu s-a gândit niciodată că pe lângă mâncare, haine și un acoperiș, unui copil trebuie să-i oferi și o educație. Chiar și la o grădiniță de stat trebuie să plătești hrana, care înseamnă minimum 250 de lei pe lună. Din punctul meu de vedere, după 3-4 ani copilul trebuie să mai meargă și la un curs de înot sau de limbă străină și să mai facă și alte activități menite să-l ajute în dezvoltarea sa personală. Cu 84 de lei pe lună, poate cel mult să meargă la zoo și la un muzeu.

    Din această cauză nu mai fac încă un copil. Mi-am asumat că îi voi crește și îi voi educa pe cei doi și le voi oferi tot ce am eu mai bun, fără să mă bazez nici măcar o secundă pe statul român. Dar, un al treilea, cel puțin acum, în condițiile minunatei noastre țări, nu aș mai putea, oricât de mult mi-aș dori.

    Dacă ți-a plăcut acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa