De ce este important atașamentul securizant la copii. „Aceasta e baza pentru relațiile sănătoase de mai târziu”

Georgiana Mihalcea, redactor
atasament securizant mama isi imbrățișează copilul
Copiii cu atașament securizant își reglează mai ușor emoțiile, dezvoltă încredere în sine, se adaptează mai ușor la schimbări și dezvoltă relații pozitive. FOTO: Shutterstock

Noi, părinții din ziua de azi, suntem mereu în căutare de noi informații care să ne ajute să ne creștem cât mai bine copiii. Citim cărți de parenting, urmăm recomandările psihologilor, jonglăm cu tot felul de noțiuni și concepte în speranța că vom reuși să găsim soluțiia pentru situațiile provocatoare cu care ne confruntăm zi de zi. Psihologii spun că, inevitabil, vom face greșeli în încercarea de a fi buni părinți. Dar acestea contează mai puțin atâta timp cât copiii au parte de atașament securizant. Iată ce este acesta și de ce e important pentru dezvoltarea pe termen lung a copiilor!

Atașamentul securizant este unul dintre cele patru stiluri de atașament identificate de psihologi, fiind considerat fundamentul relațiilor sănătoase pe întreg parcursul vieții. Acest concept (care presupune protecție, iubire și încredere) a fost definit în cadrul teoriei atașamentului, dezvoltată de John Bowlby, un psihiatru și psihanalist britanic, care a explorat legăturile emoționale dintre copii și părinți. Oana Sidorencu Ștefăniță, psiholog cognitiv comportamental ne-a explicat că atașamentul securizant are implicații profunde asupra sănătății mentale, relațiilor interpersonale și dezvoltării sociale, făcându-l un subiect central în psihologie. Un copil care beneficiază de atașament securizant crește într-un mediu în care se simte valorizat, înțeles și protejat. Această fundație solidă îi oferă instrumentele necesare pentru a face față provocărilor vieții, și pentru a-și atinge potențialul maxim. Cultivarea unui astfel de atașament este unul dintre cele mai valoroase daruri pe care un părinte îl poate oferi copilului său.

Ce este atașamentul securizant?

Atașamentul securizant reprezintă capacitatea unei persoane de a dezvolta relații bazate pe încredere, siguranță emoțională și disponibilitate. Copiii crescuți cu acest tip de atașament au învățat, de la o vârstă fragedă, că își pot exprima emoțiile și nevoile fără teama de respingere sau abandon. Acesta este rezultatul unei relații constante, afectuoase și receptive între copil și părinte. Potrivit lui Bowlby, copiii atașați securizant își văd părinții ca pe o „bază de siguranță”, de la care pot explora lumea în mod liber, știind că pot reveni pentru sprijin. Această bază le oferă sentimentul de confort emoțional necesar pentru a dezvolta încrederea în sine și în ceilalți.

„Conform teoriei elaborate de John Bowlby, pionierul cercetării în domeniul atașamentului, tipul securizant reprezintă legătura profundă și stabilă dintre copil și părinte, bazată pe protecție, iubire și încredere. Această conexiune se formează când părinții răspund într-un mod cald și consecvent nevoilor celui mic, oferindu-i sentimentul de siguranță. În acest mediu, copilul descoperă și explorează lumea cu mai multă încredere și își dezvoltă relații sănătoase pe termen lung”, spune Oana Sidorencu Ștefăniță, psiholog.

Modul în care abordezi relațiile ca adult are foarte mult de-a face cu  relația ta din copilărie cu părinții tăi sau cu îngrijitorii tăi. Cum funcționează? În bebelușie sau copilăria fragedă suntem dependenți de părinții noștri sau de îngrijitorii noștri principali (bunici, bone etc). Avem nevoie de ei pentru supraviețuire, prin urmare, singura opțiune este să ne atașăm de aceștia și să avem încredere că vor avea grijă de noi. În cele mai multe cazuri, părinții vor face tot posibilul pentru a ne satisface nevoile și pentru a ne oferi un mediu cald și încurajator. Dacă sunt disponibili (fizic și emoțional) și răspund nevoilor noastre, suntem capabili să construim o relație sigură și stabilă cu ei și vom beneficia, în consecință, de un stil de atașament securizant.

Există patru tipuri diferite de stiluri de atașament, cel mai sănătos fiind atașamentul securizant. Dacă părinții nu reușesc să fie disponibili sau dacă percepem că nevoile noastre nu sunt satisfăcute, este posibil să dezvoltăm unul dintre celelalte stiluri de atașament catalogate drept „nesigure”: atașamemntul anxios, evitant sau dezorganizat.

Cum se formează atașamentul securizant la copii?

Atașamentul securizant se formează în primii ani de viață, în special prin interacțiunea copilului cu îngrijitorul principal. Mary Ainsworth, colaboratoarea lui Bowlby, a aprofundat teoria atașamentului și a dezvoltat o metodă, denumită „Situația străină”, pentru a studia stilurile de atașament la copii. Studiul său a relevat faptul că stilul de atașament al unui copil este influențat de răspunsul îngrijitorului la nevoile emoționale și fizice ale copilului.

Factori determinanți ai atașamentului securizant

  • Receptivitatea părintelui: Atunci când părintele răspunde în mod consecvent și sensibil la nevoile copilului, acesta învață că poate avea încredere în ceilalți.
  • Disponibilitatea emoțională: Părinții care sunt prezenți din punct de vedere emoțional creează un mediu în care copilul se simte văzut și acceptat.
  • Stabilitatea mediului: Un mediu familial previzibil și stabil contribuie la dezvoltarea unui atașament securizant.

„Atașamentul securizant apare prin interacțiuni bazate pe empatie și disponibilitate emoțională: reacții prompte la plâns, atingere blândă, contact vizual și sprijin constant. Este firesc să mai existe și momente în care părinții nu pot răspunde imediat, însă consecvența în oferirea de siguranță emoțională contează cel mai mult. Totodată, chiar dacă părinții au avut parte, la rândul lor, de un atașament nesigur, pot învăța și practica un stil mai cald și receptiv, consolidând astfel conexiunea cu copilul. Fiecare experiență de apropiere repetată transmite copilului ideea că este iubit și în siguranță”, explică psihologul Oana Sidorencu Ștefăniță.

De exemplu, un copil care plânge pentru că îi este foame și primește imediat atenția și alinarea părintelui va învăța că poate conta pe acesta. În schimb, lipsa unui răspuns adecvat poate conduce la stiluri de atașament nesecurizant, cum ar fi cel anxios sau evitant.

Pentru dezvoltarea unui atașament securizant, fii un părinte previzibil

O mică greșeală, ici și colo, nu va determina copilul să nu se atașeze de tine. Există, totuși, câteva lucruri de care ai putea dori să ții cont. Incoerența (la părinți) este unul dintre factorii cheie de risc pentru dezvoltarea stilurilor de atașament nesigur (la copii). Nu vă schimbați strategia prea des! Când știe la ce să se aștepte, copilul simte că este crescut într-un mediu calm, guvernat de stabilitate.

Un alt factor de risc ce poate submina construirea unui atașament sigur este necunoașterea propriilor nevoi. Ca părinte, nu poți oferi siguranță emoțională daca nu ești conștient de propriile emoții. Dacă ai un stil de atașament nesigur, probabil că îl vei transmite generației următoare. Așadar, dacă bănuiți că ați putea avea probleme de atașament, poate fi o idee bună să le înțelegeți cu ajutorul unui terapeut sau studiul cărților de dezvoltare personală sau al cursurilor online. O mențiune importantă: păstrați-vă calmul. Nu trebuie să vă stresați pentru fiecare detaliu al rolului de părinte sau al relației cu copilul. Atașamentul sigur se referă la încrederea copilului în tine (voi) și iubirea ta (voastră).

Oana Sidorencu Ștefăniță, psiholog cognitiv comportamental. FOTO: Arhiva personală

De ce e bine ca un copil să aibă atașament securizant

Ideal ar fi ca orice copil să crească având parte de atașamentul securizant. Acest tip de relație oferă baza pentru o dezvoltare sănătoasă emoțională, socială și cognitivă. Atașamentul securizant aduce numeroase avantaje pe parcursul vieții, influențând sănătatea emoțională, relațiile interpersonale și chiar succesul profesional. Iată principalele motive pentru care atașamentul securizant este esențial:

Stabilitatea emoțională

Copiii cu atașament securizant învață să-și gestioneze emoțiile într-un mod sănătos, deoarece simt că nevoile lor sunt ascultate și satisfăcute. Ei capătă încredere că își pot exprima emoțiile fără teama de a fi respinși sau judecați.
Exemplu: Un copil care primește sprijin emoțional atunci când este speriat va învăța cum să se liniștească în viitor.

Dezvoltarea încrederii în sine

Un copil care se simte acceptat și sprijinit dezvoltă o imagine de sine pozitivă. Încrederea în sine formată printr-un atașament securizant îi ajută pe copii să exploreze lumea, să încerce lucruri noi și să accepte provocările.
Exemplu: Dacă un copil este încurajat să se joace singur știind că părintele este aproape, va dobândi curaj și autonomie.

Abilități de relaționare

Copiii cu atașament securizant dezvoltă relații sănătoase cu ceilalți, fiind capabili să ofere și să primească sprijin emoțional. Învață să comunice deschis, să empatizeze și să respecte granițele celorlalți.
Exemplu: În relațiile cu colegii, copiii securizați tind să fie mai cooperanți și să rezolve conflictele într-un mod constructiv.

Rezistența la stres

Sentimentul de siguranță oferit de atașamentul securizant îi ajută pe copii să facă față mai bine situațiilor stresante sau dificile. Ei dezvoltă reziliență, adică capacitatea de a se adapta și de a se recupera după experiențe negative.
Exemplu: Un copil care știe că poate discuta despre dificultăți cu părintele va trece mai ușor peste o notă slabă sau o ceartă cu un prieten.

Succesul școlar și profesional

Încrederea în sine și capacitatea de a gestiona emoțiile îi ajută pe copii să se concentreze mai bine în procesul de învățare. Atașamentul securizant contribuie la dezvoltarea abilităților sociale necesare pentru colaborare și rezolvarea problemelor în medii diverse.
Exemplu: Studiile arată că elevii cu atașament securizant au performanțe mai bune la școală datorită unei atitudini pozitive și a unei bune gestionări a stresului.

Prevenirea problemelor de sănătate mentală

Copiii cu atașament securizant sunt mai puțin predispuși să dezvolte anxietate, depresie sau alte probleme de sănătate mentală. Sentimentul de siguranță emoțională format în copilărie reduce riscul de comportamente autodistructive sau de izolare socială. Meta-analiza lui Mikulincer și Shaver (2007) a evidențiat că persoanele cu atașament securizant au niveluri mai scăzute de anxietate și depresie, precum și o satisfacție mai mare în relațiile de cuplu.
Exemplu: Adolescenții cu atașament securizant au o probabilitate mai mică de a dezvolta tulburări de anxietate.

„Copiii cu atașament securizant își reglează mai ușor emoțiile, dezvoltă încredere în sine, se adaptează mai ușor la schimbări și dezvoltă relații pozitive. La maturitate, aceste abilități îi sprijină să facă față stresului, să construiască legături stabile și să mențină o sănătate mentală echilibrată, având o mai bună reziliență emoțională. Pentru părinți, investiția în apropiere și consecvență nu doar pune bazele unui viitor echilibrat pentru copil, ci le consolidează și propriul stil de parenting, oferindu-le satisfacție și încredere în rolul lor”, precizează psihologul Oana Sidorencu Ștefăniță.

Explorarea și curiozitatea

Atașamentul securizant îi oferă copilului curajul de a explora lumea din jur, având certitudinea că se poate întoarce la o „bază sigură”. Această explorare contribuie la dezvoltarea cognitivă și la acumularea de noi cunoștințe.
Exemplu: Un copil care se simte sprijinit va interacționa mai activ cu mediul înconjurător, învățând mai rapid.

Bază pentru relații de durată

Relația de atașament securizant din copilărie influențează relațiile pe care copilul le va avea ca adult. Cei cu atașament securizant sunt mai predispuși să dezvolte relații romantice stabile, să fie părinți empatici și să aibă prietenii durabile. Într-un studiu longitudinal efectuat de Hazan și Shaver (1987), s-a constatat că adulții cu atașament securizant sunt mai predispuși să aibă relații romantice stabile și satisfăcătoare.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa