Pe măsură ce copiii cresc, le cer părinților din ce în ce mai multe momente în care să rămână singuri, iar acest lucru este absolut firesc. Pentru părinți e greu să facă un pas în spate și să renunțe la controlul asupra vieții copiilor, însă acordarea treptată de libertate este esențială pentru dobândirea independenței și maturizare.
De ce își doresc adolescenții atât de mult să se distanțeze de părinți și de își cer atât de abitir dreptul la intimitate în condițiile în care majoritatea nu au nicio problemă să-și posteze online gândurile, sentimentele, ținutele, corpurile, activitățile? În mintea lor, mai multă intimitate și distanțare față de părinți înseamnă, de fapt, mai multă libertate. În esență, dacă obțin mai multă intimitate, înseamnă că au mai multă libertate de a face ceea ce vor. Nu mai sunt supuși unor ochi curioși și critici, care îi fac să se simtă prost sau judecă la ce se uită, cu cine vorbesc sau cum își petrec timpul. Așadar, nu își doresc neapărat momente de singurătate, ci distanțare față de cei care nu îi înțeleg sau care le spun că ceea ce fac este greșit sau nesănătos.
Cum simt părinții respingerea
„Cu fiecare an care trece, copilul se transformă, își caută o identitate proprie, diferită de a părintelui, parcurge drumul sănătos de la dependența totală de acesta până la independența asumată a adultului. Desprinderea, trecerea controlului de la părinte la copil poate însă să fie pentru părinte un moment delicat, să trăiască autonomizarea copilului ca pe o formă de abandon sau de respingere din partea lui.”, spune psihoterapeutul Corina Dobre. Adultul trebuie însă să înțeleagă transformările prin care trece copilul și faptul că această desprindere este perfect normală. „La trecerea spre adolescență, copiii au nevoie să știe că sunt necondiționat iubiți, că se pot desprinde părinți, și că noi, părinții, putem face față acestei desprinderi. Ba mai mult, că îi sprijinim, că acasă se pot întoarce oricând și sunt în siguranță.”
- CITEȘTE ȘI: Nu există adolescent care să spună tot timpul adevărul! Cum îi pot ajuta părinții să facă față tentațiilor
Legătura dintre intimitate și încredere
Este firesc din punct de vedere al dezvoltării ca adolescenții să își dorească mai multă responsabilitate și independență și este normal ca aceștia să vrea să fie tratați cu mai multă încredere și să li se permită mai multe lucruri decât atunci când erau mici. De asemenea, își doresc să fie percepuți ca fiind maturi și să știe că opiniile și dorințele lor sunt respectate de către părinți, scrie parents.com.
Cu toate acestea, baza încrederii trebuie construită mult înainte de această perioadă, prin crearea, în timp, a unei legături puternice părinte-copil, spune, conform sursei citate, Angela Lamson, terapeut de familie și profesor la Universitatea East Carolina. Dacă ai cultivat un dialog deschis și o legătură bazată pe încredere, vei putea să îi acorzi copilului tău din ce în ce mai multe libertăți pe măsură ce crește — și intimitatea care vine odată cu această independență în formare. Oferirea de spațiu și confidențialitate adolescenților le permite să se simtă demni de încredere, capabili, independenți și încrezători în sine. Acordându-le încredere, le dovedești că te bazezi pe judecata lor și capacitatea de a lua decizii.
- CITEȘTE ȘI: Copiii nu ne vor perfecți, ne vor doar buni!
Cum să îi oferi încredere și intimitate adolescentului tău
Pe măsură ce copilul tău se apropie de anii adolescenței, este important să găsești echilibrul între respectarea nevoii lor de intimitate și oferirea supravegherii și îndrumării de care are nevoie. Deși acest echilibru poate fi greu de atins, nu este imposibil, dacă stabilești limite și reguli și folosești instrumentele de parenting potrivite.
Stabilirea limitelor
Când vine vorba de utilizarea telefonului, este esențial să stabilești repere clare de la început. Discută despre importanța echilibrării timpului petrecut pe ecran cu alte activități și desemnează zone din casă unde dispozitivele nu sunt permise, cum ar fi bucătoria și dormitorul pe timp de noapte. Prin stabilirea unor limite de timp pentru utilizarea telefonului, îi asiguri copilului și un echilibru sănătos între interacțiunile virtuale și cele din lumea reală.
Independența treptată
Pe măsură ce copiii cresc, este important să le permiți o libertate mai mare în privința utilizării telefoanelor. Discutați despre confidențialitatea online și amprenta digitală, subliniind comportamentul responsabil pe internet și consecințele acțiunilor nepotrivite. Introdu aplicații de control parental sau instrumente de monitorizare.
Televizorul în dormitor
Prezența unui televizor în camera unui adolescent poate fi un subiect de discuție în multe familii. În adolescența timpurie, este recomandat să existe un televizor în sufragerie sau alt spațiu comun, însă pe măsură ce copilul crește poți lua în considerare permisiunea de a avea un televizor în dormitor, cu limite clare privind timpul de utilizare și restricții de conținut.
Jocuri video în dormitor
La fel ca și în cazul televizoarelor, sistemele de jocuri în dormitor necesită o analiză atentă. În adolescența timpurie, încurajează jocurile video în spații comune, pentru că în felul acesta copiii interacționează mai ușor cu părinții, iar conținutul jocurilor poate fi monitorizat mai ușor. Ulterior, poți permite consolele de jocuri în dormitor, cu restricții de timp și o înțelegere a ratingurilor jocurilor. Vorbește despre echilibrarea responsabilităților și stabilirea priorităților. În adolescența târzie, ai încredere în judecata copilului și menține discuții regulate despre obiceiurile de joc și riscuri.
Cultivarea încrederii și responsabilității
Creează un mediu lipsit de judecăți, care să încurajeze adolescentul să caute sprijin atunci când se confruntă cu provocări sau îngrijorări. Deși relația cu un adolescent poate fi complicată, o comunicare deschisă și încrederea reciprocă sunt lucruri esențiale. Copilul tău trebuie să știe că poate apela la tine indiferent de problemă sau situație, știind că nu te vei enerva sau îl vei pedepsi, ci îl vei ajuta să iasă din acea situație. De asemenea, un adolescent nu vrea să fie criticat, judecat și să i se spună constant ce să facă. Înțelege că este o perioadă de tranziție de la copil la adult și că aceasta poate veni cu provocări destul de mari. Încearcă să îi fii alături adolescentului tău pe parcursul acestei călătorii provovatoare.
