Colindele se colindă şi astfel au putere
Colindele nu sunt simple cântece şi nu asigură fundalul muzical al sărbătorii. Colindele sunt urări, adevărate descântece care pot să influenţeze favorabil viitorul. Dacă nu ai fost colindat, bine nu o să-ţi meargă în anul care vine. Ce-ar fi dacă anul acesta vei deschide uşa tuturor micilor colindători care îţi sună la sonerie? Colindele nu au putere daca le asculţi la televizor sau de pe CD, colindele trebuie colindate!
Se spune că, atunci când nu se vor mai auzi colinde pe pământ, vor ieşii diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor.
De Crăciun cerul este deschis (și alte credinţe de Crăciun)
Câte bordeie atâtea obiceie, se spune. Fiecare dintre noi are poate propriul ritual de Crăciun și sunt convinsă că și în vremurile de demult oamenii erau mai atașați de unele datini și din motive subiective. Astfel, tot în prejma Crăciunului, se credea că….
Dacă în dimineaţa de Crăciun intră în casă un bărbat, oile vor făta berbeci; dacă intră o femeie, vor făta miele.
De la Crăciun la Bobotează, unde sunt fete mari în casă nu se toarce, căci nu se vor mărita nici anul viitor.
Dacă la Crăciun e cald, încât se pot ţine uşile deschise, la Paşti va fi frig.
Dacă în prima zi de Crăciun e vreme senină şi ger, vara va fi bună.
În a doua zi de Crăciun, să te duci cu colac la naşi.
Dacă ai împrumutat ceva până la Crăciun, să îl aduci acasă, să ştie că are stăpân.
În ajunul Crăciunului, se taie un măr. Dacă e viermănos, vei fi bolnav tot anul.
Dacă dai găinilor să mănânce din ciur, fac ouă.
În ajunul Crăciunului nu se cerne făină, ca să nu fie purici în casă.
Femeile se feresc să rostească cuvântul mac ca să nu se înmulțească puricii.
Tot femeile și fetele își ascund fustele ca să nu vadă șarpe în anul care vine.
De Crăciun cerul este deschis.
Din ce e făcută sărbătoarea
Perioada Crăciunului este un timp magic, în care lucrurile bune se aşază pentru tot anul care urmează, dar şi lucrurile rele se pot aciua la cei care nu respectă datina. Crăciunul rural nu îi făcea pe oameni mai bun, aşa cum încearcă în zadar Crăciunul nostru, urban, ci le reamintea oamenilor ce au de făcut pentru ca echilibrul lumii să nu fie tulburat, pentru ca primăvara să urmeze mereu iernii.
Dacă vreți să știți mai multe despre sărbătorile românești, ce înseamnă ele, cum se trăiau la sat și cum se trăiesc la oraș, căutați și citiți cartea acestei povestitoare minunate, Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești (Editura Humanitas, 1998). Veți afla din ce e făcută sărbătoarea:
„Șapte sunt ingredientele sărbătorii: miezul de sfințenie, timpul bun, locul curat, sufletul primenit, cuvântul, gestul și lucrul potrivit.”
… și de ce nu orice festivitate e o sărbătoare:
„Festivitatea este ceea ce rămâne din sărbătoare după ce a fost îndepărtat miezul de sacralitate. Să zicem, o coajă. Festivitățile ocolesc sublimul, oribilul și confruntarea dintre viață și moarte. Festivitatea cosumă fără să regenereze.”
Voi ați participat vreodată la un Crăciun la sat ? Ce obiceiuri v-au impresionat ?
