„Am deja români care mă sună din închisorile ICE”. Este adevărul dur care a deschis conversația cu Dana Bucin, avocată stabilită în Statele Unite, specializată în imigrație. Politica administrației Trump în ceea ce privește deportările și cazurile extreme de abuz ale agenților ICE în statul Minnesota țin prima pagină a ziarelor încă de la sfârșitul anului trecut, iar teama de deportare a ajuns și în rândul famililor de români stabilite acolo, mai ales dacă au viza expirată. Temerile sunt justificate, spune avocata, chiar și pentru părinții români care au copii născuți acolo, deci cetățeni americani, conform Constituției. Dana Bucin a explicat, într-un interviu acordat Totul Despre Mame, ce se întâmplă acum în Statele Unite, cine este cu adevărat în pericol de detenție sau deportare și ce ar trebui să știe românii care trăiesc acum acolo. „În centrele de detenție este groaznic. În primele 7-10 zile e blackout total. N-ai voie să dai telefon, nu poți lua legătura cu nimeni. ICE îi ia în primire, îi pune în cătușe la mâini, la picioare, la brâu – sunt lanțuri care se conectează. Îi transportă dintr-un centru de detenție în altul până îi plasează, în sfârșit, la unul care are destule paturi pentru ei”, precizează avocata.
Născută la Reghin, în județul Mureș, Dana Bucin este astăzi una dintre cele mai bine cotate avocate de imigrație din Statele Unite. A plecat din România la sfârșitul anilor ’90, cu o bursă de studii, și a absolvit cu onoruri trei specializări la Ohio Wesleyan University, urmate de un doctorat în Drept la Boston University. Dana Bucin este avocat autorizat să profeseze în mai multe jurisdicții americane, partener al casei de avocatură Harris Beach Murtha. De 7 ani este Consul Onorific al României în Connecticut și a fost desemnată în 2019 „Avocatul Anului” în Connecticut.
În contextul veștilor venite de peste Ocean în ultimele luni, avocata ne spune că românii reținuți de ICE pot petrece luni întregi de detenție, chiar și în cazul în care aleg deportarea voluntară. În același timp, familiile de români care au și cea mai mică neregulă în dosar pot fi destrămate fără drept de apel, pentru că legile imigrației sunt acum aplicate la maximum. Mai mult de atât, pentru românii care nu au legături solide cu Statele Unite (căsătorie cu cetățean american, copii americani etc.) deportarea este inevitabilă.
Există, însă, și nuanțe. „Dacă românul este în SUA pe o viză J1 validă și nu a depășit termenii acesteia, nu ar trebui să-i fie atât de frică”, explică avocata. Riscurile cresc, însă, considerabil pentru cei fără statut legal, mai ales într-un context juridic nou, în care Curtea Supremă de Justiție a permis, printr-un precedent cunoscut sub numele de Kavanaugh stops, ca agenții ICE să poată opri persoane pe baza accentului, a rasei sau a faptului că „arată ca un străin”.
Totul Despre Mame: Care sunt „zonele fierbinți” pentru români în momentul acesta? De unde vă sună oamenii care vă cer consiliere sau ajutor?
Dana Bucin, avocat: În primul rând, trebuie să știți că am deja români care mă sună din închisorile ICE. Din păcate, avem deja români reținuți de către ICE și care vor o soluție. Și aș vrea să se înțeleagă foarte clar cum funcționează legea. Oamenii care ajung acolo au două opțiuni: ori stau și luptă, ori acceptă deportarea voluntară. În ambele cazuri eu primesc apeluri din închisoare. Cei care caută o soluție să rămână aici, o fac pentru că au o relație pe plan american – ori sunt căsătoriți cu un cetățean sau rezident, ori au copii cetățeni americani și au o motivație pentru care să lupte să rămână în State, pentru că au o viață aici.
A doua latură a problemei, al doilea grup de români sunt cei care știu că au rămas fără viză, dar nu și-au făcut încă relații solide (nu sunt căsătoriți cu cineva cu statut de cetățean, nu au copii americani) și vor să se consulte cu mine. După ce le zic că, din păcate, nu au nicio altă soluție să rămână, vor să accepte deportarea voluntară ca să plece mai rapid din detenție. Din păcate, chiar și în acest al doilea caz, înainte să fie efectiv deportați, oamenii stau cel puțin trei luni în închisoare. Deci e destul de grav ce se întâmplă.
De ce stau atât de mult în detenție, chiar și în cazul deportării voluntare?
Asta e pentru că forțele de ordine ICE sunt copleșite. Au mulți oameni de procesat: până îi adună în centre, până se rezolvă logistica (biletul de avion – cât costă, de unde îl iau pe om), căci se umple avionul cu o groază de oameni, nu doar unul (pentru că e mai ieftin dacă îi iei pe toți odată)… Și atunci, până se așteaptă toate aceste etape ca să se umple un avion, omul petrece cel puțin trei luni în închisoare, chiar dacă nu are cazier și tot ce a făcut este o violare de statut și vrea deportare voluntară.
Dar, din cunoștințele dumneavoastră, acolo ajung doar oameni care au probleme cu statutul? Ați întâlnit și abuzuri? Oameni care n-au făcut nimic, care n-au cazier?
Da, am întâlnit și abuzuri. Vă dau un exemplu: un ucrainean, client de-al meu, care încă este în închisoare. Era aici cu statut „parole” – United for Ukraine Parole Program. E un lucru complet legal, care s-a instituit în urma războiului Rusiei împotriva Ucrainei. S-au primit 100 de mii de ucraineni pe acest statut. El era aici de atunci, ba chiar a fost și „re-parolat” și n-a greșit cu nimic. Tot ce a făcut a fost să conducă prin Alabama, un stat roșu (știți că sunt statele roșii și albastre și „in between” – statele „mov”, cum se spune).
Alabama e „stat roșu”, unde poliția cooperează cot la cot cu ICE. A fost pur și simplu oprit în trafic, de polițiști. Probabil au și vorbit cu el, au interacționat, și când omul a deschis gura, s-a simțit accentul, evident. Accentul imediat i-a pus să se gândească: „A, hai să-i chemăm noi pe ăștia de la ICE”. Și a venit ICE, și l-au luat în primire. De atunci tot încerc să-l scot din detenție. Vor să-l deporteze în Ucraina. Gândiți-vă, înapoi, în Ucraina, un bărbat de peste 18 ani (este un adult de 50 și ceva de ani). Deci e grav. El nu violase niciun statut, nu violase nicio lege, nici nu știe de ce e acolo. Și felul în care funcționează legile… Statutul acesta, United for Ukraine Parole Program, este foarte delicat, în sensul că, dacă vor, ți-l termină (suspendă – n.r.).
Au această putere?
Da, ICE a luat exact această poziție: „Știți ce? Vrem să-i terminăm statutul. Ca dovadă, l-am luat în primire, în închisoare”. Deci, faptul că l-am prins și îl punem în închisoare este dovada faptului că vrem să-i terminăm statutul. Așa au și pus pe capetele de acuzare: „Ce avem împotriva lui? Păi, vrem să-i terminăm statutul”. Atât. Cu alte cuvinte „nu-l mai vrem aici”.
Dar, ca să nu speriem degeaba românii care ne citesc, trebuie spus că cetățenii români, de obicei, nu vin pe statuturi „parole”, care sunt așa de sensibile. De obicei, românul vine pe o viză solidă – ori de vizitator și stă în SUA peste ea, ajungându-se la probleme cu ICE, ori pe viza J1, Work and Travel, și stă peste ea. Dacă acesta este cazul, dacă românii aflați în această situație nu au familii americane, dacă nu au legături mai solide cu țara asta, e gata, vor fi deportați.
Dar, dacă românul e aici pe viză J1 în toată regula, și n-a depășit termenul, n-ar trebui să-i fie atât de frică. Cazul ucraineanului ne servește, într-adevăr, o porție de frică, dar încă n-aș escalada până la a zice că pur și simplu orice român cu statut legal poate să ajungă așa. N-aș trage concluzia asta, ca să nu speriem toată populația. Repet, în acest moment, dacă vii aici și stai legal, cu viză și nu peste termenul ei, aceste vize sunt mult mai solide decât statutul de „parole” despre care am vorbit anterior.
Dar de unde vă sună românii care vă caută în aceste zile, numai din statele roșii?
Din închisorile din Texas, Louisiana, Florida și New York – acestea sunt locurile de unde am primit apeluri. Dar mă mai sună și proactiv români din toate statele, oameni care nu au un statut solid, gata, asigurat. Oameni care știu că „sunt cu musca pe căciulă”, adică oameni cărora le expiră viza sau care au încălcat-o puțin, sau care, pur și simplu, se tem pentru statutul lor, care au motive să facă ceva, pentru că dacă vine ICE peste ei, nu va fi bine. Oamenii caută soluții, iar eu vreau să-i ajut să își facă un statut solid, înainte să vină legea peste ei.
Am văzut recent relatări în presă care arată că agenții ICE merg chiar în locurile unde oamenii merg să-și prelungească vizele sau să-și regleze documentația. Ce faci dacă tu ești un om de bine, încerci să îți pui situația în ordine și ICE vine și te ridică?
E adevărat, în anumite condiții, te poate ridica chiar și de la ușa interviului pentru un Green Card. Se poate întâmpla. Dar, de obicei, e mai complicat decât atât. De obicei, oamenii au ceva în dosarul lor, care „să îi invite” pe cei de la ICE. Vă dau și câteva exemple. Fie acel om e suspectat de fraudă în căsătorie și există dovezi solide de dinainte, sau omul a depus, neștiind, niște dovezi auto-incriminatoare, pentru că omul fără avocat face tot felul de prostii.
Ce fel de prostii? Ce dovezi auto-incriminatoare pot pune oamenii în dosarele lor?
Legate de căsătorie, spre exemplu. O persoană fără avocat, din disperare, bagă hârtii în dosar, fără să calculeze care este efectul legal al acestor hârtii. A pus lease-uri false (contracte de închiriere – n.r.) și n-a calculat efectul lor. Deși căsătoria era pe bune, totul era pe bune, omul disperat să adauge tot felul de dovezi la dosar. Din galopul de a adăuga tot felul de dovezi poate a pus și o primă pagină a unui contract care nu îi aparținea și care, de fapt, era „un lease” fals. Asta pentru că omul care nu gândește în termeni legali, nu e obișnuit. Și, mai ales dacă nu înțelege ce trebuie să facă, se panichează și, din frică, face prostii.
Fără să își dea seama.
Da. De aceea, nu vreau să panichez publicul, dar vreau, totuși, să-i avertizez că, într-adevăr, sunt niște pericole. Nu pentru toți, dar pentru cei care au niște „bube” în dosar – ori își auto-falsifică dovezile, ori s-a investigat căsătoria de către agenții de fraudă și, când ajung ei la interviu, deja se știe că e falsă. Se mai întâmplă să meargă lumea la Green Card Interview, și – ce să vezi!? – aveau un ordin de deportare de acum 10 ani, dar n-a știut nimeni, pentru că, din nou, nu s-a dus nimeni la avocat, nu s-a auto-cercetat, sau s-a lăsat pe mâna cine știe cui din comunitate, care n-are licență de avocat și care le-a făcut niște hârtii strâmbe, care au condus la un ordin de deportare, de care nu știe nici persoana în cauză, căci n-au fost înștiințați de statutul lor problematic…
Și dacă ai un ordin de deportare deja emis, când te prezinți la un Green Card, normal că te iau pe sus! Înțelegeți? Deci lucrurile pe pe care le auziți în aceste zile pot fi și din cauză că „așa trebuia să fie conform legii” și, într-adevăr, erau motive să-i ridice pe sus pe unii oameni. Sigur că nu se făcea asta pe vremea președintelui Biden, de exemplu. Atunci nu se împingea legea la extrem, nu se implementa la maximum. Acum directivele de sus sunt „dacă găsești orice muscă pe căciulă, orice mică problemă, îi ridici, îi arestezi, le negi Green Card-ul”. Cam asta este diferența acum.
Cumva spuneți că legile imigrației au fost dintotdeauna atât de aspre?
Da, aceste legi existau, oricum, de mult. Aceste legi sunt, câteodată, foarte dure. De aceea eu, tot timpul, și pe vremea democraților, spuneam: avem niște legi care trebuie reformate, pentru că sunt dure. Tot ce trebuie să se întâmple este să vină un președinte să le exploateze la maxim. Și exact asta s-a întâmplat! Acum, Președintele Trump exploatează la maxim, și îi pune pe toți federalii să implementeze la maxim tot ce mișcă, tot! Dacă n-ai o virgulă pusă unde trebuie… (exagerez, dar vă dați seama ce vreau să zic).
Și atunci, care este soluția?
Știți care este antidotul? Poate să pară că spun asta din interes, dar acesta este adevărul: dacă în acest moment ești în SUA, și știi că nu ești 100% curat, legal, caută-ți un avocat! Nu te apuca să faci tu dovezi, să dai tu cu subsemnatul, să mai și confesezi sau să scrii lucruri care se pot întoarce împotriva ta, chiar dacă ești 100% curat. E un act de responsabilitate să ceri ajutorul unui avocat, ca să te asiguri că, într-adevăr, ești 100% curat. Măcar o consultație, să se uite cineva la „sănătatea” ta, din punct de vedere legal. Pentru că, dacă nu ești în regulă, zilele astea riști mult.
Vorbeați mai devreme despre familii cu români în căsătorii mixte, cărora li se verifică căsătoria (probabil cu un cetățean american). Dar ce se întâmplă cu familiile de români emigrate în State, cu copii născuți acolo, cetățeni americani? Sunt probleme în situația asta? Aveți cunoștință de asemenea cazuri?
Da, sunt mulți. Asta este o mare categorie de români veniți aici: ambii adulți au stat peste viză, dar au copii născuți aici. Nu naturalizați! Născuți aici, deci, automat cetățeni. Aceasta este o grupă foarte mare de români și de ei mă doare cel mai mult, pentru că sunt oameni care, în afară de faptul că au stat peste viză, au făcut totul legal: au muncit cinstit, au plătit taxe, au crescut copiii, i-au dat la școală, n-au comis nicio infracțiune, n-au încălcat nicio altă lege. Ar fi vrut, săracii, să stea legal aici, dar la momentul în care le-a expirat viza pe care au venit în State, nu au găsit calea să o prelungească. Mi-aș dori ca publicul să știe aceste detalii foarte importante. Atunci când vociferăm „împotriva ilegalilor”, aș vrea să ne gândim că nu a fost nimeni în situația lor ca să înțeleagă exact situația, nu am fost în bocancii lor.
Știți care e cauza numărul unu pe care am detectat-o, în practică, la familiile de români care au rămas ilegal în State? Este lipsa de acces la reprezentanță legală de calitate. Oamenii care știau că le expiră actele s-au uitat în stânga, în dreapta, peste tot, să găsească persoana aceea care îi poate ajuta să rămână legal. Au apelat la persoane nelicențiate. Li s-a spus, „Lasă că am făcut și eu actele mele. Hai să ți le fac pe ale tale. Nu mai da atâția bani pe avocați!”. O persoană nelicențiată, neavizată, neexperimentată cu legile emigrării a luat actele lor, le-a înaintat și le-a deraiat tot statutul. Asta pentru că persoana respectivă nu știa ce face: ori a aplicat prea devreme, ori a aplicat prea târziu, ori a pus greșit categoriile pe formulare.
Formularele de emigrare americane sunt construite pentru experți, nu pentru publicul general. Nu sunt user-friendly și orice virguliță pe care o pui pe formularul ăla are o consecință legală aparte. Ori persoanele nelicențiate, care costă puțin, de fapt te costă o viață întreagă. Acestea au deraiat statutul unor oameni cinstiți.
Problema numărul doi sunt chiar avocații. Avocați imbecili, căci altcumva nu le pot zice. Au ajuns românii noștri la avocați (de regulă americani) foarte slabi. Am avut un caz concret unde avocatul nu numai că era imbecil, era și neetic, fără scrupule. Caz concret: a fost angajat să înainteze niște acte. A zis: „Da, da, da, le înaintăm. Dați-mi documentele astea, că o să le înaintăm”. Există texte și dovezi că avocatul le-a zis că a înaintat actele. Un an mai târziu nu s-a primit niciun răspuns.
Apoi ajung pe acest caz și cercetez, cer dosarul de la guvern. Și constat că nu s-a depus și că avocatul a mințit. Nici măcar nu a înaintat actele, a luat doar banii și n-a făcut nimic. Cazuri de genul ăsta sunt multe, în mai multe permutări și variante. De ce? Avocatul de care tocmai v-am zis nici nu era specializat pe imigrari. Dar, pe lângă că nu știa ce face, mai și mințea.
Cumplite situații!
Da, am văzut și avocați de imigrare care le-au zis românilor: „Trebuie să plecați, pentru că nu se mai poate face nimic pentru voi”. Dar se putea, dacă s-ar fi gândit mai bine. Din toate aceste motive, plus altele care țin de viața cotidiană — de exemplu, a ajuns cineva la spital și n-a mai putut să înainteze acte — sunt tot felul de situații… De aceea insist să nu judecăm aspru oamenii care stau aici peste viză, pentru că se poate întâmpla. Nu le cunoaștem situația și trăim într-un sistem care este neiertător. Odată ce aceste persoane au deraiat, e foarte greu, dacă nu imposibil, să aduci trenul înapoi pe șine.
Unui copil român, născut acolo, care e cetățean american, cu doi părinți români care stau ilegal, ce i se poate întâmpla în acest moment în Statele Unite? Dar părinților?
Hmm, dacă părinții au avocat, parcursul este foarte diferit față de situația în care nu au avocat. Avocatul sau reprezentanța legală de calitate este cea care face marea diferență. O pereche în această situație – adulți români, cu statut expirat și cu copii cetățeni americani – trebuie să aibă un avocat, înainte să se ajungă la detenție, Doamne ferește! Dacă se ajunge la extrema asta, avocatul deja are la dosar toate certificatele lor, dovezile taxelor plătite, angajatorul, tot! Viața lor, toată viața lor în acte, trebuie să fie la avocat. Dacă intră ICE peste ei, Doamne ferește!, află avocatul și din minutul întâi avocatul poate depune acte să-i scoată din închisoare pe cauțiune – tocmai pe baza acestor acte pe care deja le are la dosar.
De ce poate să-i scoată avocatul? Pentru că poate arăta unui judecător că, „uitați, oamenii ăștia au respectat legea în general. În afară de imigrare, nu sunt infractori, au plătit taxe, au muncit mai mult de 10 ani, au trăit aici…”. Aici intervine un alt aspect, dacă tot a venit vorba: dacă au trăit mai mult de 10 ani pe teritoriul SUA, se invocă anumite legi de protecție (42B Cancellation of Removal– n.r.), pentru că au copii cetățeni americani minori, care ar suferi „suferință extremă” în cazul deportării părinților.
Și în cazul detenției, ce se întâmplă cu acel copil? În grija cui rămâne minorul?
De-asta spun că, dacă ai avocat, nu trebuie să te gândești la chestiile astea îngrozitoare, pentru că avocatul ia dinainte consimțământ de la părinți: în caz de detenție, copiii merg la persoana asta — cumnatul, cumnata, vecinul — iar avocatul transmite hârtiile, astfel încât copiii să nu ajungă la stat. Dar, da, în caz contrar, copilul sau copiii ar ajunge la stat. Asta e situația.
În aceste cazuri avocatul este schimbător de destine. Pentru că dacă l-ai lăsat pe avocat cu toate consimțămintele, cu toate actele, avocatul nu doar că te scoate din detenție, dar are și grijă ca minorii să meargă în grija cui trebuie, nu la stat.
Și în cazul în care familia nu are avocat?
Fără avocat, vine ICE peste ei, niciun avocat nu-i cunoaște, nu le știe situația, nu are actele lor. Ajung la închisoare, iar în primele șapte până la zece zile nu au nicio legătură cu lumea exterioară. Nicio legătură! Nu le dă voie să sune, nu le dă voie să contacteze un avocat. Deși se tot declară că au dreptul să sune un avocat… Ei bine, ăsta e un drept teoretic sub Constituție, dar practic, în primele zece zile, sistemul e ocupat să-i tot transfere.
ICE îi ia în primire, îi pune în cătușe (la mâini, la picioare, la brâu – sunt lanțuri care se conectează). Îi transportă dintr-un centru de detenție în altul, până îi plasează, în sfârșit, la unul care are destule paturi pentru ei. Aceste centre sunt de obicei în sudul Americii — în Florida, în Texas, în Louisiana. Mai sunt câteva și pe ici, pe colo, prin State, dar cele mai mari sunt în Sud. Și sunt groaznice.
În primele zece zile, nimeni nu acționează pentru oamenii ăștia, pentru că nu poate nimeni să acționeze pentru ei. Pentru că nu și-au făcut, proactiv, planul, nu au dat nimănui consimțământ să acționeze pentru ei, un avocat nu se poate băga, nu are hârtie semnată dinainte, nu are niciun act al lor.
Și, după zece zile, când în sfârșit oamenii, săracii, ajung în Texas, la marele centru de acolo, primesc eu telefon (să zicem). Pot primi chiar de la cei reținuți sau de la amicii lor, care au aflat când au primit telefon de la ei când li s-a permis. „Vai! Doamna avocată, vă rog să ajutați să-i scoateți”. La care eu zic: „Ok, îmi trebuie lista asta de documente”. Și atunci încep problemele: „Ah, păi nu putem să le găsim, că oamenii sunt închiși și nu știm unde țin actele și n-avem cheie la apartamentul lor și cum intrăm, și cum facem?…”
Acesta este cel mai mare coșmar al unui avocat: să vrea să ajute, dar să nu aibă „muniție” să ajute, pentru că nimeni nu i-a dat documentele la timp. Se ajunge la spart uși, la răscolit sertare, căutat prin vecini…
Altfel, cum pot eu dovedi unui judecător că omul are copii cetățeni americani? Prin certificate de naștere. Că sunt căsătoriți? Îmi trebuie certificat de căsătorie. Că sunt români? Pașaport românesc. Că au trăit zece ani aici? Toate facturile de utilități, taxele și toate celelalte. Dacă nu le am la mine, cum să dovedesc? Cum să-l scot din închisoare dacă nu am actele?
Vă sună părinții îngrijorați pentru că se fac raiduri în jurul școlilor și că sunt copiii folosiți ca momeală? Cum își duc viața de zi cu zi oamenii aceștia? Ce îi sfătuiți?
Acum, când îți lași copilul la școală, în zonele publice ale școlii, într-adevăr ICE poate mișuna. În jurul bisericilor poate mișuna, în jurul spitalelor poate mișuna. Deci, în zonele publice trebuie să fim atenți. Ca să intre în școli sau spitale sau biserici, le trebuie mandat de arestare, dar în zonele publice n-au nevoie de nimic.
Primul meu sfat este să își lase toate actele depozitate undeva, la un avocat de preferat. Pentru că n-ai cum să trăiești în frică. În loc să trăiești în frică, mai bine îți pui în regulă actele și consideri că poți fi arestat în orice moment, dacă știi că ești cu musca pe căciulă. Din păcate, dacă ești aici cu un statut neregulat, asta este viața acum.
Nici nu știu dacă să panichez oamenii dacă mai spun și asta, dar mai nou, Curtea Supremă de Justiție a venit cu o decizie care permite ca ICE să profileze pe bază de accent, de exemplu, sau pe bază de rasă sau pe bază de orice arată ca „foreigner” (ca străin – n.r.). Această practică are și un nume, Kavanaugh stops, după numele judecătorului care a dat voie la așa ceva. Este o lume nouă în care, într-adevăr, riscul e mai ridicat pentru cei fără statut. Repet, antidotul fricii este legalitatea. Te duci la avocat și întorci pe toate fețele situația ta ca să vezi dacă poți obține un statut regulat, pentru că ăla e cel mai mare antidot.
Studenții români, aflați cu viză în State acum, ar trebui să se teamă? Știți că sunt și scandaluri cu Harvard-ul, cu Stanford-ul…
Tocmai am auzit că au lăsat-o mai moale împotriva Harvard-ului. Sigur, a fost un exces și un abuz ce li s-a întâmplat celor de la Harvard, dar au fost reinstaurați. La fel și la noi, în Connecticut, s-a întâmplat: le-au retezat statutul a 63 de studenți internaționali, peste noapte, pentru lucruri minore, de genul „speed ticket” (amendă pentru depășirea vitezei – n.r.). S-a dat în judecată guvernul federal. Eu am fost unul dintre avocații care i-au ajutat pe cei care au făcut class-action lawsuit (proces colectiv – n.r.) și am recuperat statutul celor 63 de studenți internaționali. Deci se poate, prin mecanisme legale, să reinstaurăm statutul oamenilor.
Acum, să stăm cu frică că li se poate întâmpla și altor studenți? Aș zice că nu. Aș refuza frica, dar, în același timp, aș conștientiza nevoia de a sta aproape de cei care te pot ajuta – cum este ACLU (American Civil Liberties Union – n.r.), care a dat în judecată guvernul, sau avocații care pot avea grijă de tine.
Da, trebuie să trăiești fără frică, dar cu spatele asigurat. Cam asta este ceea ce recomand eu. Adică, du-te și lasă-ți copiii la școală, că nu poți să oprești existența aia. Du-te, lucrează, du-te, „fă-ți făcutele”, cum zice bunica mea. Dar cu scutul ridicat. Cu avocatul lângă tine, ca, în caz că ți se întâmplă ceva, să sară cineva, să știi că există o ființă care poate să îți invoce drepturile legale în fața unui aparat neiertător al așa-zisei legi.
V-ați gândit vreodată, de când lucrați dumneavoastră cu imigranții, că ajungeți în punctul ăsta, cum ziceați mai devreme, la impunerea maximă a legii? Se vedea venind această politică a lui Trump?
Se vedea venind. Pentru că eu chiar vreau să dau credit domnului Președinte Trump pentru că face ce spune. Deci, când l-am auzit prima dată spunând că vrea să deporteze milioane de ne-documentați, de ce să nu-l cred? Eu l-am crezut pe loc și l-am văzut implementând. Și vedeți? Atenție, atunci trebuie să-l credem pentru fiecare afirmație pe care o face.
Și ce a mai afirmat? Milioane de ne-documentați vor fi deportați. Bebelușilor americani născuți pe teritoriul SUA li se va retrage cetățenia (s-a și intentat asta și acum e la Curte). Ce a mai zis? Se vor denaturaliza o groază de cetățeni americani, inclusiv români, la ritmul de 100 până la 200 de denaturalizări pe lună. Nu zic eu — cercetați, întrebați AI-ul sau Google, citiți ce a zis administrația!
Eu așa pot să prezic ce se va întâmpla: prin ceea ce zice administrația că vrea să facă. Deci acum următorul val, pe lângă faptul că toți oamenii fără statut sunt vizați, următorul val este denaturalizarea oamenilor. Și acolo sunt subiecte grele, pentru că vor intra mulți români vizați. Oricine a avut ceva „defect” la obținerea cetățeniei poate fi supus unui proces de denaturalizare. Sigur că decizia finală aparține unui judecător federal, nu administrației. Dar administrația, prin procurorii săi, poate intenta astfel de procese.
Denaturalizări! Și există acum o normă de 100 până la 200 de denaturalizări pe lună. Eu nu m-aș juca cu „a nu crede”. Mă întrebați cum văd eu lucrurile? Le văd exact așa cum le spun ei. Eu nu fac o judecată independentă. Mă uit la declarațiile lor publice. Nu vreau să bag frica în oameni, nici nu vreau să o perpetuez…
Care sunt recomandările dumneavoastră?
Nu vă lăsați pradă fricii! Trăiți-vă viața cu spatele asigurat. Cam asta e soluția. Faceți eforturi maxime să vă legalizați. Asta e foarte important. Iar, dacă nu puteți, măcar asigurați-vă un avocat proactiv, în caz de detenție. Unele remedii legale, cum este 42B Cancellation of Removal, se aplică doar în momentul reținerii de către ICE. 42B se aplică celor care au trăit cel puțin 10 ani pe teritoriul SUA și au copii cetățeni americani care ar suferi din cauza deportării. Acest remediu nu există în afara detenției sau reținerii. Nu poate fi folosit înainte de a fi reținut/deținut de ICE.
Acum nu putem face nimic pentru ei doar pentru că au copii cetățeni americani minori. Abia când acești copii ajung la 21 de ani, atunci, în sfârșit, se poate face legalizarea completă a părinților care au venit legal, prin viză — prin orice tip de viză.
Până atunci stai și aștepți să pice securea. Și când a picat securea, te rogi să poți invoca această clauză.
Da, dar te pregătești dinainte. Dacă există cineva pe teritoriul SUA în situație ilegală și nu s-a consultat încă cu un avocat – este ultimul ceas! Toată lumea trebuie neapărat să se consulte, să încerce la maximum să se legalizeze. Nu există scuză pentru cineva să stea să doarmă pe documente expirate în SUA și să nu facă nimic.
Chiar și judecătorii, în momentul în care omul cu astfel de probleme este reținut și, în al doisprezecelea ceas vine un avocat și roagă judecătorul să facă ceva, judecătorul se uită și zice: „Dar până acum de ce nu s-a legalizat? De ce nu a încercat măcar să se legalizeze?”. Asta este întrebarea judecătorului. Iar judecătorilor nu le plac oamenii pasivi, care stau, dorm pe documente expirate și așteaptă să vină ICE la ușă.
Chiar dacă ai fost într-o situație în care ai deraiat, fă niște tentative să-ți asiguri un avocat, să înaintezi niște acte pe rol, să arăți unui judecător, în caz de reținere, că ai făcut toate aceste eforturi. Contează, pentru că atunci judecătorul vede că tu vrei să respecți legea americană, dar, din anumite motive, n-ai putut. Și are mult mai multă deschidere să te elibereze sau să-ți dea o formă de clemență. Dar dacă n-ai făcut nimic, nu e deloc bine.
În acest moment câte cazuri de români despre care știți că sunt în detenție aveți pe rol?
Vreo 10.
Femei, bărbați?
Majoritatea bărbați, dar sunt și femei. Da, sunt și femei în închisoare.
Cu familii, presupun, majoritatea.
Da… și nu. E mai ușor pentru ICE să-i prindă pe cei „nefamiliști”. „Familiștii” sunt deja foarte bine integrați în societate. La un moment dat nici nu poți să spui care e diferența între cineva aici de 20 de ani, nedocumentat, și cineva care e parte din societatea asta, total documentat. N-ai cum să vezi diferența decât dacă te uiți la acte. Pentru că cei cu familii, de 20 de ani aici, s-au integrat, sunt atât de bine integrați în societate — la școli, la locurile unde lucrează — încât nimeni nu știe că sunt ilegali.
Ce alte soluții legale sunt în cazul detenției? Ce mai poate face cetățeanul român?
Dacă, săracul, nu s-a sfătuit cu nimeni, nu s-a dus la avocat și ajunge în închisorile ICE, din disperare mai poate face un lucru: să ceară asistență consulară de la Consulatul României. Prin convenții internaționale, ai dreptul să vorbești cu consulatul României. Consulatul României poate să-ți intermedieze ceea ce ai nevoie: legătura cu familia — asta în cazul în care ești deținut — sau, dacă vrei avocat, consulatul României poate să-ți intermedieze un avocat. Nu pe cheltuiala consulatului, pe cheltuiala ta, să ne înțelegem, pentru că nimeni altcineva nu plătește avocați de imigrare decât clientul.
Deci, dacă cumva ești reținut și ești în detenție, poți cere asistență consulară din partea Consulatului României.
Corect. Dacă ai uitat tot ce am zis până acum — pentru că până acum am zis un lucru: fă-ți rost de avocat — dacă ai uitat și n-ai făcut, nu ți-ai făcut treaba și ești în al doisprezecelea ceas, reținut, și nu-ți mai amintești pe cine să suni, n-ai un avocat aliniat și îți dai cu pumnul în cap că „vai, n-am ascultat și nu mi-am făcut rost de avocat”, ultimul refugiu al tău este Consulatul României, care poate să-ți găsească un avocat.
Știți care sunt condițiile acolo, în spațiile de detenție?
Groaznice, mai ales cele din sudul Americii, unde sunt cantități uriașe de oameni. Sunt construite pentru cantități uriașe de oameni. În primul rând: ești încătușat în trei locuri ale corpului. Să ne înțelegem: multă lume pică pentru că nu poate umbla cu picioarele încătușate. Deci, în transferul între centre, ești încătușat, chiar dacă nu ești infractor, ci doar violator de statut.
După aceea, mâncarea este groaznică, mi se spune. Este frig cumplit, pentru că aerul condiționat se ține foarte jos. E gheață, e foarte frig acolo. Lumea se îmbolnăvește foarte des. Ucraineanul, clientul meu, s-a îmbolnăvit deja. Foarte, foarte urât. N-ai acces decât pe bani. Deci trebuie să tot alimentezi tableta pe care, la un moment dat, vei avea dreptul să comunici cu cineva din afară — dar pe bani.
E o tabletă, un telefon sau ce li se pune la dispoziție?
Da, da, există o tabletă la un moment dat, dar v-am zis: primele 7–10 zile, blackout total. N-ai voie nici să dai telefon. După aceea, unde mai pui că sunt o groază de oameni acolo, latino și multe alte cetățenii. Îi aduc cu nemiluita acolo și trebuie să stai la rând pentru orice telefon, pentru orice lucru de care ai nevoie. Te lupți cu o groază de deținuți. Tot mai mulți, tot mai mulți.
Ieri am fost la un hearing (o audiere – n.r.) pe Zoom și am putut vedea camera plină, plină, plină de latino. Majoritatea latino, deci brown and black people (oameni de culoare – n.r.). Și era un singur ucrainean — ucraineanul meu — între toți. Și ne zicea ucraineanul, înainte de hearing, prin tabletă: „Aveți grijă, au adus o groază de oameni noi în detenție”. Și am văzut, pe cameră, centrul de detenție. Pot vedea câți sunt. Sunt tot mai mulți!
Dar mai încap oameni în aceste centre?
Păi vor să construiască centre noi! Dacă faceți o căutare pe Google, o să aflați că au fost proteste naționale. Voiau să construiască în Virginia, dar au fost proteste – s-au opus primarul, consiliul local — și gata, nu se mai face în Virginia, că nu-i lasă populația. Au vrut în Utah. Nici acolo: fluiere, proteste, city council resolution — „no, no, no!”. Gata, nici acolo nu se face.
Vor să tot construiască centre, pentru că nu mai au loc. Iar odată construite, trebuie să le umple. De acolo vin toate cotele și normele. Deci, atenție: ăștia au norme și au cote. Ei trebuie să umple paturi de detenție și, până nu le umplu pe toate, nu se lasă. Iar acum au buget să umble, „să vâneze” și să umple paturi.
Deci e gravă situația. Trebuie să înțelegem în ce sistem suntem, să nu fim cu capul în nori. Deși nu vreau să panichez, vreau să avertizez. Și, repet: trăiește-ți viața normală, dar măcar să ai spatele asigurat și să faci toate eforturile posibile să-ți regularizezi statutul!
Dumneavoastră, dincolo de statutul de avocat, cum trăiți zilele astea în State? Și dumneavoastră sunteți un imigrant venit în State… Cum vi se pare situația de azi?
Eu iubesc America. Am venit aici atrasă tocmai de valorile democratice care sunt de la fundația Americii încoace, de 250 de ani. Mi-a plăcut deschiderea americană, bun-venitul care mi s-a dat. Iată că sunt avocat într-o firmă prestigioasă de avocatură. Dacă te gândești puțin, este cel mai greu să pătrunzi în domeniul meu, pentru că sunt o groază de americani avocați. N-au ei nevoie de avocați din alte țări! Nu sunt într-un domeniu precum IT-ul, unde nu au talent local și, ca atare, își aduc din afară. Sunt într-un domeniu prin excelență american, iar felul în care m-am integrat eu și am evoluat și am crescut în cariera mea este dovada deschiderii americane față de imigranți. M-am simțit tot timpul binevenită, mai ales într-un stat din nord-est, cum e Connecticut. Eu cred în America și cred că vom reveni la formula democratică de dinainte, ba chiar mai bine decât înainte. Asta este speranța mea.
Acum sunt frici temporare. Vom vedea că aceste timpuri sunt ca o oglindă în care vedem binele și răul dinăuntrul nostru, ca americani. Și, văzând răul, îl vedem mult mai bine și ne scârbim. Încetul cu încetul, tot mai mulți americani se scârbesc de ce văd la televizor: împușcături pe stradă, spargeri de mașini. Nu acesta este spiritul american. Și le zic și celor din restul lumii să aibă încredere că America se va recupera. Asta este speranța mea. Nu știu când, nu știu cum, dar știu că există această valoare democratică în inima americanilor. Asta m-a atras pe mine. Dacă nu m-aș fi simțit acasă, n-aș fi unde sunt acum.
Resimtiți acest val de speranță în comunitatea de români?
Încă nu. Pe bună dreptate, românii noștri, mai ales cei cu probleme de statut, nu se simt prea plini de speranță. Și eu vreau să le dau speranța asta, pentru că eu așa văd lucrurile. Vom suferi ca să ne putem redresa. Câteodată, suferința are un scop. Suferința este să ne arate exact punctele care trebuie reformate. Când ieșim din beleaua asta, eu zic că o să reformăm și agenția asta, ICE, o să reformăm legile, judecătorii să fie independenți. Apropo, trebuie spus că judecătorii de imigrație nu sunt independenți, sunt sub Departamentul de Justiție american. Nu sunt independenți ca judecătorii federali numiți de Congres.
Deci, acum vedem ce trebuie reformat. Vedem foarte clar, suntem „deșteptați”. Și ăsta este efectul secundar benefic al tuturor răutăților care se întâmplă acum. Dar de acum până acolo e suferință mare pentru mulți.
Și ce vreau eu să îi rog, pe cei de acasă care o să vă citească: să nu judecați aspru românii care au rămas fără acte, pentru că nu știți — n-ați fost în situația lor. Legile de imigrare din SUA erau oricum foarte stricte. Le era greu de la bun început să găsească o portiță, darămite cu avocați sau persoane nelicențiate care te deraiază și de la puținele căi care există.
Deci, eu zic că un pic de considerație, de compasiune, de iertare n-ar strica. Și să-i tratăm cu demnitatea umană pe care o merită. Pentru că toți imigranții — nu doar românii — sunt persoane umane demne. N-au comis nicio crimă, au plătit taxe, au muncit din greu, nu stau pe spinarea statului, nu sunt asistați social, nu sunt eligibili pentru așa ceva. Cresc copii ca toată lumea, le dau speranță, le dau aripi, îi duc la școală, le plătesc colegiul. Deci s-o luăm mai încet cu persecuția, pentru că violează demnitatea umană pe care oamenii ăștia o au. Mai ales când vorbim de părinți. Părinții sunt părinți, nu-ți dă nimeni dreptul să-i persecuți doar pentru că au deraiat de la statutul legal, câteodată nu din vina lor.
Demnitatea umană este ceea ce pe mine mă inspiră să continui să-i ajut, să-i apăr când e cazul, să-i scot din închisori și să luptăm pentru soluții legale la nivel de clasă.
