Am crezut cu toții că vremurile în care femeile mureau când își nășteau copiii au apus demult. Astăzi, nu se mai naște nici în câmp, nici acasă, cu moașa satului. Astăzi, vorbim de plan de naștere, de travaliu asistat, de monitorizare fetală, anestezie epidurală și medici cu ecograf în buzunar. Mai mult, vedem în social media și în ofertele spitalelor private variante de nașteri prin hipnoză, nașteri în apă și promisiunea unor „experiențe împlinitoare”. În niciun caz, nu mai asociem nașterea cu moartea. Și totuși, realitatea lovește brutal: încă sunt femei care mor când dau viață copiilor lor. Cazul recent al pacientei din Constanța este un semnal de alarmă: chiar dacă de cele mai multe ori decurge fără complicații, nașterea e imprevizibilă, iar situația se poate schimba rapid de la normal la critic. Chiar și atunci când pacienta e tânără, sănătoasă tun, iar factorii de risc sunt zero.
Am stat de vorbă cu conf. dr. Anca Panaitescu, medic primar obstetrică-ginecologie și șef secție Obstetrică la Spitalul Filantropia din București, despre ce înseamnă, de fapt, o sarcină în 2025. Despre complicațiile care pot apărea brusc, chiar și în cele mai „fiziologice” sarcini, despre riscurile reale care există indiferent de planul de naștere sau de alegerile personale. Și, mai ales, despre cât de periculos poate fi să te ghidezi, când e vorba de sănătate, după experiențele influencerilor care-ți vând povești frumoase în loc de informație validată științific.
Totul Despre Mame: Suntem în 2025, medicina a înregistrat progrese uimitoare, și, totuși, în România se moare după o naștere. Cum e posibil acest lucru?
Conf. dr. Anca Panaitescu: În România, au loc peste 110.000 de nașteri anual, iar decesul matern e totuși ceva extrem de rar. Chiar s-au făcut progrese semnificative privind reducerea mortalității materne. Am plecat de la cifre pe care nu le știți, pentru că înainte de anii ’90 nu se discuta public despre mortalitatea maternă (fie prin avorturi făcute acasă, fie pentru că nu aveam la dispoziție cezariana – o operație care efectiv salvează vieți). Deci am plecat de la cea mai mare mortalitate maternă din țările europene, și, încet, încet, prin faptul că femeile au venit să nască în spital, sistemul a conlucrat astfel încât cât mai multe gravide să fie monitorizate, să nu se mai nască acasă. Încet, încet mortalitatea maternă a scăzut și trend-ul e descrescător în continuare.
Sigur că situațiile izolate, cum e cea de la Constanța, ne impresionează pe toți, dar acestea nu sunt o regulă în sistemul sanitar. De cele mai multe ori, nu apar complicații la naștere. Dar există cazuri în care, deși sarcina a evoluat absolut perfect, iar gravida nu are factori de risc, tot apar complicații imprevizibile, de genul atonie uterină (În mod normal, după naștere, uterul se strânge ca un acordeon și comprimă vasele de sânge care au adus sânge de la mamă către făt. E un volum foarte mare de sânge, iar vasele acelea trebuie închise după naștere imediat. La unele femei, imprevizibil, fără posibilă detecție dinainte, acest mecanism nu funcționează și apare această atonie uterină, care e o urgență majoră obstetricală).
Acesta este un mesaj important pe care vreau să-l transmit: orice sarcină, fie că e catalogată cu risc crescut sau cu risc scăzut, se poate transforma în ceva grav. Poate să apară, de exemplu, decolarea de placentă: se poate dezlipi placenta, iar aceasta este o situație absolut imprevizibilă. Sigur că există factor de risc pentru ea, dar poate să apară și în absența acestuia. Tocmai de aceea, e foarte important ca femeile să se informeze constant, iar dacă apar sângerări în timpul sarcinii, mai ales în trimestrele II și III, să vină rapid la spital. Absența factorilor de risc nu garantează o sarcină fără complicații – acestea pot apărea chiar și la femei tinere, perfect sănătoase.
Complicațiile la naștere pot apărea oriunde, indiferent de oraș sau de nivelul sistemului medical. Nu pot comenta situații punctuale din alte centre, însă este important de înțeles că astfel de cazuri pot surveni în orice maternitate, fie că vorbim despre România sau despre alte țări.
Acest lucru înseamnă că, teoretic, fiecare spital în care se naște trebuie să fie pregătit să gestioneze complicații?
Conf. dr. Anca Panaitescu: Ideal ar fi ca fiecare instituție medicală în care se desfășoară nașteri să organizeze periodic – anual sau chiar la fiecare șase luni – sesiuni de instruire și simulări dedicate gestionării complicațiilor obstetricale majore. Astfel, echipa formată din medici obstetricieni, anesteziști, moașe și asistente poate exersa colaborarea și rolurile fiecăruia în situații critice, pentru a acționa rapid și eficient atunci când este nevoie.
În același timp, este important ca pacientele să colaboreze cu echipa medicală și să aibă încredere în recomandările primite. Refuzul unor acte medicale rămâne, din fericire, o situație excepțională — majoritatea pacientelor sunt informate, cooperante și implicate activ în propria îngrijire.
În România, cifrele arată clar un procent foarte ridicat de nașteri prin cezariană. Acest lucru le face pe femeile care își doresc să nască natural să fie reticente atunci când medicul le spune că ar putea fi necesară operația. Și se ajunge la acele situații de refuz care, uneori, le pot costa viața!
Conf. dr. Anca Panaitescu: Este adevărat că avem o rată mare de cezariene și se poate aplica aici explicația pendulului: după ce nu am avut acces la cezariană în timpul comunismului, fiind o operație atât de restricționată atunci, acum a venit pendulul în cealaltă parte. La un moment dat, se vor balansa lucrurile, există deja programe și demersuri care se fac: strategii în spitale pentru încurajarea nașterii naturale, școala părinților, acces la anestezie peridurală etc. Este important ca aceste schimbări să fie coordonate la nivel de sistem medical, prin educație și politici de sănătate coerente, nu prin decizii individuale luate din presiune sau teamă.
Este adevărat faptul că cele mai multe nașteri se pot face pe cale naturală și de cele mai multe ori ele decurg fără complicații. Dacă medicul îi spune gravidei că nu are contraindicații pentru nașterea naturală, să meargă cu încredere către nașterea naturală. Nu înseamnă 100% că va fi reușită, nu înseamnă că nu va ajunge la cezariană în timpul travaliului. Flexibilitatea este esențială în procesul nașterii și ar trebui încurajată la toate gravidele. În general, femeile au o relație echilibrată și bazată pe încredere cu medicul obstetrician, urmând recomandările primite. Există, desigur, și un număr redus de paciente care pornesc cu o convingere fermă – fie pentru nașterea naturală, fie pentru cezariană -, influențate uneori de surse de informare mai puțin sigure. De aceea, dialogul deschis și informarea corectă rămân fundamentale. Pe pacientele noastre le sfătuim să fie deschise la ambele tipuri de naștere și la faptul că vom lua decizia finală în funcție de cum decurg lucrurile.
Cât de periculos este ca o gravidă să își ia informația medicală exclusiv din social media?
Conf. dr. Anca Panaitescu: Într-adevăr, mediul online a devenit o sursă tot mai frecventă de informare pentru femeile însărcinate. Totuși, este important de înțeles că niciun conținut din social media nu poate înlocui consultația medicală personalizată. Fiecare sarcină este diferită, fiecare pacientă are particularitățile ei, iar sfaturile general valabile din mediul online nu pot fi aplicate tuturor.
Rețelele sociale pot oferi informații utile, dar ele trebuie privite mai degrabă ca o completare a educației medicale, nu ca o sursă principală. Uneori, în online predomină mai mult promovarea sau experiențele subiective decât datele medicale validate. De aceea, recomand întotdeauna ca orice informație citită să fie discutată ulterior cu medicul curant – el este singurul care poate oferi recomandări sigure și adaptate fiecărei paciente.
Cum le recomandați femeilor să-și facă temele pentru sarcină? Care sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le știe legate de sarcină și de naștere?
Conf. dr. Anca Panaitescu: Cel mai important lucru e consultul preconcepțional, deci pregătirea pentru sarcină. Când cuplul decide că a sosit momentul să facă un copil, să meargă să discute cu medicul, fie că e ginecolog, fie că e medic de familie. Să discute o planificare a sarcinii, femeia să ia niște vitamine preconcepționale care care s-au dovedit că sunt foarte utile (ca de exemplu acidul folic/folat), să facă niște analize de sânge (să afle grupa de sânge, RH-ul, să știe dacă are vreo infecție de tipul hepatitei B, C, HIV- sifilis), să facă o ecografie ginecologică, analize specifice ginecologice, investigații legate de istoricul familial, de starea ei de sănătate. Cu cât ești mai bine înainte de sarcină, cu atât îți va merge mai bine în timpul ei.
Pentru perioada sarcinii, există ghiduri foarte clare de la Societatea Română de Obstetrică și Ginecologie care spun care e ritmul controalelor. Ele trebuie făcute în primul trimestru, apoi lunar pe tot parcursul sarcinii, mai frecvent spre sfârșitul sarcinii. Ecografiile morfologice trebuie și ele făcute, pentru a verifica sănătatea bebelușului, pentru a exclude malformații și anomalii cromozomiale.
La fiecare consultație, este important ca medicul să răspundă întrebărilor pacientei, să ofere consiliere și să mențină o comunicare deschisă. În momentul alegerii modului de naștere, atunci când nu există riscuri medicale, decizia ar trebui să fie rezultatul unui dialog clar și empatic între medic și viitoarea mamă. Medicii din România sunt extrem de competenți și gestionează cazuri complexe cu profesionalism. Totuși, relația medic–pacient poate fi mereu consolidată printr-o comunicare mai amplă și prin implicarea activă a gravidei în procesul decizional. Este esențial ca fiecare decizie să fie informată, adică pacienta să primească toate datele și explicațiile necesare pentru a putea alege, împreună cu medicul, cea mai bună soluție pentru ea și pentru copil.
Care sunt situațiile în care se impune nașterea prin cezariană?
Conf. dr. Anca Panaitescu: Există mai multe situații medicale în care nașterea prin cezariană este necesară. Una dintre acestea este placenta praevia, când placenta, la sfârșitul sarcinii, astupă colul uterin. Altă situație este o prezentație care e alta decât cea craniană, deci când bebelușul nu vine cu capul în jos. În această situație, se poate încerca o manevră de întoarcere a bebelușului cu capul în jos, care, sigur, are și ea riscurile ei, ca orice manevră medicală, sau se poate opta direct pentru cezariană. De asemenea, fibroamele uterine care aoblitereaza uterul, urgențele obstetricale majore (când copilul trebuie scos din cauza că intră în suferință), decolarea de placentă, sângerarea majoră, preeclamsia, eclampsia severă necontrolabilă medicamentos, cu risc de suferință fetală al copilului, etc. Apoi, mai sunt situații care se ivesc în travaliu și care fac 15-20% dintre femeile care fac travaliu să nu poată finaliza nașterea natural. Vorbim aici de distocii, de situația când există incompatibilități între capul copilului și pelvisul mater, de situația în care bebelușul nu poate să tolereze travaliul și apar modificări ale traseului cardiac. Toate aceste cazuri, precum și altele, sunt situații imprevizibile, care pot schimba mersul unei sarcini, și tocmai de aceea flexibilitatea, educația medicală și încrederea gravidei în medic sunt esențiale.
