Pe 1 martie, nepoata mea Victoria a împlinit doi ani. Normal, am dat petrecere, cum altfel?! De fapt, mai multe petreceri, pentru că lucrurile trebuiau separate. De ce zic asta? Pentru că mulți ani la rând am fost la petrecerile aniversare ale copiilor diverșilor mei prieteni, care numai petrecerile lor nu erau. Adică invitații veneau fără copii – că, deh, oamenii voiau să se distreze, nu să stea cu ochii pe cei mici -, iar sărbătorita/sărbătoritul fie își făcea ceva de lucru în legea lui, fie mergea la culcare la scurt timp după sosirea musafirilor.
Mese bogate, cu preparate grele, cu prăjeli și maioneze, cu prăjituri cu creme vârtoase și zahăr cu nemiluita, mult alcool și fum de țigară. Petreceri care se organizau acasă, că atât se putea pe-atunci. Bine, la unii lucrurile nu s-au schimbat nici mai târziu, când copilul era mare, devenise adolescent. O amică începuse să-și serbeze băiatul pe la câte un restaurant, dar, ce să vezi, invitați eram tot noi, „babacii”. Nici picior de tânăr de vârsta lui. Și în fiecare an m-am tot întrebat ce petrecere de ziua lui mai e și aia, dacă sunt poftiți prietenii ei.
Petrecere cu mâncare de acasă
Am stat la sfat cu ai mei și-am zis așa:
- Petrecerea este cu și pentru copii. Pentru adulți se organizează a doua zi.
- Nu se face petrecerea acasă pentru că o să fie scandal de la jucarii. În plus, vecinii nu au nicio vină să suporte țipetele și tropăielile inevitabile.
- Căutăm un spațiu de joacă pe care să îl putem închiria pentru două ore. Două ore sunt suficiente pentru copii cu vârste între un an și trei ani, nu vrem să obosească, nu vrem să fie suprastimulați și să nu ne mai înțelegem cu ei.
- Alegem un spațiu de joacă în care este permis să venim cu preparate de acasă.
- Hotărâm intervalul în care va avea loc petrecerea în funcție de programul de somn de după-amiază al invitaților.
Mare noroc, am găsit ce ne-am dorit! Și la doi pași de casă, ceea ce a picat cum nu se poate mai bine, pentru că cei mai mulți dintre invitați erau din împrejurimi.
- CITEȘTE ȘI: Petrecere de copii sau cununie civilă?
A câștigat tortul Diplomat
Tortul! Da, tortul, altă problemă. Copiii veneau însoțiți, desigur, de părinți. Un tort cu care nu prea poți da greș este cel cu ciocolată, care place tuturor. Doar că petrecerea este pentru copii, așa că și tortul trebuie să fie pentru ei. Dacă anul trecut am putut să ne facem de cap cum am vrut pentru că oricum copiii erau prea mici (de parcă acum ar fi mari rău!) și n-ar fi primit prăjituri cu cacao sau ciocolată și nimic cu zahăr, în general, anul acesta am adaptat pentru ei. Ne-am relaxat în privința zahărului, dar nu și a ciocolatei! Sunt ei și-așa destul de agitați…
Ne-am pus capul la contribuție și ne-am gândit care ar putea fi cea mai bună variantă din ce avem la dispoziție. Sigur, ideal era să fie un tort preparat în casă, cu ingrediente naturale, nu cu premixuri, dar dacă nu ne pricepem, ce să facem? Câștigător a fost tortul Diplomat. Dar întâi trebuia gustat. Așa că am cumpărat mai întâi o prăjitură Diplomat, să văd dacă este ce trebuie. Dacă era prăjitura, era și tortul, că doar același cofetar le face pe amândouă. A trecut testul cu brio. Bun, nu foarte dulce și plin-pliiiiin de fructe! S-a votat, l-am comandat. Cu tortul am scăpat, mai rămâneau gustările.
Meniu cu gândul la copii
Clar, și gustările trebuiau alese așa încât să fie cât de sănătoase se poate. Și atractive. Doar că a fost nevoie să fac și câteva compromisuri. Mici, dar tot compromisuri. N-am făcut rabat la calitatea ingredientelor, dar am călcat strâmb la modul de preparare. Iertareeee! Am prăjit. Asta m-a nemulțumit. Dar chifteluțele-biluțe nu și-ar fi păstrat forma dacă le coceam la cuptor și nici uniform nu s-ar fi făcut, iar șnițelele la cuptor sau airfryer sunt prea uscate și înecacioase.
Știind cat de prost stau cu timpul liber, ai mei au vrut să mă menajeze și au propus să comande câteva platouri cu gustări. Dar cum mi-am pierdut încrederea în calitatea preparatelor cumpărate fără să știu dacă ingredientele sunt proaspete sau nu, fără să știu în ce condiții au fost ele pregătite și mai apoi depozitate, am zis „pas”. În primul rând pentru că noi, ca gazde, aveam o responsabilitate față de micii invitați. De adulți nu ne-am fi făcut atâtea probleme, că doar toți mâncăm și fără să știm ce mâncăm.
În două zile am decis meniul, și-am zis așa: brioșe-aperitiv cu șuncă de Praga și cașcaval, triunghiuri de pâine prăjită cu cremă de brânză, somon afumat și castravete verde, mini-șnițele din mușchiuleț de piept de pui în aluat cu mix de ierburi aromatice uscate, sandvișuri cu unt, salam de Sibiu și ardei capia copt și „frigărui” cu mini-chifteluțe-biluțe din carne de curcan, roșii cherry, cașcaval și măsline verzi și negre. La brioșe, șnițele și chifteluțe sarea a lipsit cu desăvârșire, dar au suplinit-o ierburile aromatice, cei câțiva căței de usturoi, mărarul și pătrunjelul verde.
- CITEȘTE ȘI: Șapte rețete cu câte cinci ingrediente, ca să ai mâncare toată săptămâna. Ușor de făcut, delicios și sănătos
A fost veselie, a fost și armonie
Nu știu dacă am reușit să organizăm o petrecere atât de… corectă și de drăguță pe cât ne-am dorit. Dar știu că ne-am străduit. N-am avut un buget generos, dar am avut o dorință foarte mare ca toată lumea – și copiii, și părinții – să se distreze și relaxeze timp de două ore. Cei mici au avut trambulină, aparat de baloane de săpun, piscină cu bile de plastic și tot felul de jocuri și jucării, și-au avut și multe baloane colorate (am umflat toți trei la ele până ni s-au bulbucat ochii, târziu în noapte). Lucrul care ne-a bucurat cel mai tare a fost acela că petrecerea a decurs fără incidente și accidente, că cei mici s-au înțeles de minune, că nu a fost niciun scâncet și niciun țipăt și că n-a curs nicio lacrimă. Ba chiar am reușit să le fac și poze copiilor, fiecăruia în parte, și să le trimit părinților, că era atâta culoare acolo încât ar fi fost păcat să nu profităm de un așa decor minunat.
Acum, că m-am implicat pentru prima dată în organizarea unei petreceri pentru copii, a început să-mi placă și deja mă gândesc la petrecerea de anul viitor. Dacă aveți voi și alte sugestii, alte idei, cu drag le voi primi!
Dacă îți place cum scrie Laura Bogaciu, îți recomandăm să citești și alte confesiuni semnate de ea:
- „La 14 ani, iubeam un Făt Frumos de 30 de ani. Habar nu avea cine îi dezumfla roțile motocicletei și îi lăsa cadou hortensii furate”
- „Am încercat să-mi cresc fiica invers față de cum m-a crescut mama. Dar de tonul ridicat nu am scăpat”
- „Obsesia pentru ordine și curățenie s-a transmis genetic în familia mea”. Teroarea scamei pe covor și a picăturii de ulei pe aragaz
- Copil sau câine? Amândoi. „Cine renunță la animal când se naște copilul are caracter josnic”
- „Principalul motiv de scandaluri și pedepse cu mama era ordinea și curățenia. Frica venea acasă la oră fixă…”
- Confesiuni de bunică: „Regulile părinților nu sunt negociabile și sunt valabile și pentru bunici”
- Confesiuni de bunică. „Te îngrozește gândul că ai putea face ceva greșit, intri în panică și pentru un strănut, vezi pericole unde nu există”
- „Sunt soacră și îmi bag nasul în familia copilului meu. Dar cu bune intenții!”