În ianuarie 2023, Lindsay Clancy, o femeie de 32 de ani din Massachusetts, SUA, și-a strangulat cei trei copii, apoi a încercat să se sinucidă. Asistentă medicală specializată în obstetrică, Lindsay le spusese în repetate rânduri celor din jur că se confruntă cu probleme emoționale, ceruse ajutor, mersese la medici, primise tratamente psihiatrice și fusese internată într-un spital de psihiatrie. Totuși, niciunul dintre specialiștii care au evaluat-o nu a pus diagnosticul de psihoză postpartum, o tulburare rară și severă, care poate debuta rapid după naștere și care reprezintă o urgență psihiatrică. Cazul ei, urmărit în întreaga lume, readuce în discuție o problemă care depășește tragedia unei singure familii: cât de ușor pot fi trecute cu vederea semnele unei crize psihice la o mamă, chiar și atunci când ea însăși spune că nu este bine și caută ajutor.
Lindsay era căsătorită cu Patrick Clancy și aveau trei copii: unul de 5 ani, altul de 3 ani și un bebeluș de 8 luni. Era în concediu de îngrijire a copilului și urma să se întoarcă la serviciu curând. Familia locuia într-o suburbie din Massachusetts, iar din exterior viața celor cinci părea una obișnuită. Doar că femeia nu se simțea bine. Lipsa somnului, anxietatea, depresia și gândurile negre o aduseseră într-o criză psihiatrică din ce în ce mai greu de controlat. Pe 24 ianuarie 2023, Lindsay părea să aibă o zi bună, după cum avea să povestească soțul ei la proces. Dimineața, a mers la medic cu unul dintre copii, iar după ce s-a întors acasă l-a trimis pe soțul ei la un restaurant să ridice o comandă de mâncare și la farmacie, să cumpere ceea ce-i recomandase medicul pentru cel mic. Când bărbatul s-a întors acasă, a găsit-o pe Lindsay în curte, în stare gravă, după ce se aruncase de la etaj. Copiii erau în subsol, strangulați. Cei mari au murit chiar atunci, iar cel mic după câteva zile, la spital. Femeia a supraviețuit, dar a rămas paralizată.
A știut sau nu ce face?
Cazul este atât de complicat, încât justiția nu a oferit încă un verdict definitiv. Timp de mai bine de trei ani, situația a fost analizată prin prisma unor întrebări extrem de dificile: a fost conștientă femeia de natura și gravitatea propriilor acțiuni sau se confrunta cu o psihoză postpartum atât de severă încât pierduse contactul cu realitatea? Poate anula boala ei răspunderea penală? Deși nu a contestat nimeni faptul că Lindsay avea probleme psihice, potrivit acuzării, comportamentul ei din ziua crimei și faptul că și-a trimis soțul de acasă arată că a acționat conform unui plan. În telefonul ei au fost găsite calcule privind timpul necesar pentru deplasarea lui Patrick.
În procesul din 4 septembrie 2026, după aproape 40 de ore de deliberări, juriul a rămas blocat. 11 dintre cei 12 jurați erau înclinați să accepte argumentul apărării potrivit căruia Lindsay nu era responsabilă penal pentru faptele sale. Pentru că unul dintre jurați nu a fost de acord, judecătorul a declarat „mistrial”. Potrivit procedurilor juridice americane, acest lucru înseamnă că procesul este declarat fără rezultat, deoarece apare o situație care împiedică pronunțarea unui verdict. Nu înseamnă nici achitare, dar nici stabilirea vinovăției. Procurorii pot cere rejudecarea cazului. Pe 29 septembrie este programată o nouă audiere.
Primele semne de boală. „Vreau ajutor! Vreau să fiu bine!”
Lindsay a început să aibă probleme serioase de sănătate mintală după nașterea celui de-al treilea copil. În lunile următoare, a ajuns să doarmă foarte puțin, să aibă anxietate, depresie și gânduri pe care le considera tulburătoare, potrivit mărturiilor din proces. Familia a observat schimbarea. Soțul ei a încercat să o ajute să găsească tratament, iar mama și sora lui Lindsay au fost martore neputincioase la deteriorarea ei psihică. Sora, care este asistentă socială, a spus că Lindsay exprimase gânduri suicidare și temeri legate de propria stare, dar că nici ea nu a considerat, la acel moment, că cei trei copii se aflau în pericol.
La proces, atât soțul, cât și cei apropiați au descris-o drept o mamă extrem de dedicată. Avea grijă de copii, le făcea fotografii și își organiza viața în jurul lor. În același timp, însă, îi era foarte greu să se despartă de ei și era îngrijorată de revenirea la serviciu. În instanță au fost citite și fragmente din jurnalul lui Lindsay Clancy. Însemnările descriu o femeie care se simțea copleșită de responsabilitatea de a avea grijă de cei trei copii și care își dorea cu disperare o pauză. „Vreau ajutor. Vreau să fiu bine”, a scris ea. Într-o altă însemnare, Clancy vorbea despre sentimentul de vinovăție și despre dificultățile pe care le avea cu somnul bebelușului. În casa familiei au fost găsite și cărți despre depresia și anxietatea postpartum, inclusiv un volum despre gândurile înfricoșătoare pe care unele mame le pot avea după naștere.
13 medicamente și o internare în spital
În lunile care au precedat tragedia, Lindsay a ajuns la mai mulți psihiatri, a apelat la servicii de urgență și a fost internată la psihiatrie. Potrivit unei analize realizate de The Boston Globe pe baza dosarelor medicale realizate între septembrie 2022 și ianuarie 2023, Lindsay a primit peste 30 de rețete și i-au fost prescrise 13 medicamente psihiatrice diferite. Medicamentele au fost prescrise de mai mulți medici, în doze care au fost ajustate, uneori într-un interval scurt. Nu este clar câte dintre medicamente erau luate simultan. La proces, apărarea a susținut că această „polifarmacie”, adică utilizarea simultană a mai multor medicamente- (prescrise, în cazul ei, de mai mulți specialiști), a făcut dificilă obținerea unei imagini complete asupra evoluției bolii.
Printre oamenii care au intrat în contact cu Lindsay în acea perioadă s-a numărat și Latiesha Dukes, consilieră în sănătate mintală, specializată în probleme perinatale, care lucra în cadrul South Shore Hospital. Lindsay a avut ședințe de terapie online cu aceasta, într-o perioadă în care se confrunta cu anxietate severă, insomnie și gânduri suicidare. Dukes a declarat în instanță că Lindsay căuta ajutor și vorbea despre starea ei, dar că în timpul întâlnirilor nu observase semne de psihoză activă, manie sau delir. La un moment dat, Lindsay a apelat chiar la un serviciu de criză psihiatrică și a avut o evaluare online, însă nu a fost considerată eligibilă pentru internare, deoarece, potrivit notei prezentate în instanță, nu avea un plan suicidar activ.
La 1 ianuarie 2023, Lindsay a ajuns la McLean Hospital, unul dintre spitalele psihiatrice cunoscute din zona Bostonului. În timpul internării, care a durat câteva zile, medicii au consemnat probleme legate de somn și depresie. Unul dintre specialiștii care au depus mărturie în proces, Alia Goodheart, a spus că Lindsay fusese considerată cu un risc de siguranță „scăzut” sau „minimal” și că în documentele analizate de ea nu apăreau semne clare de psihoză la acel moment. Diagnosticul pus acolo a fost de depresie majoră.
În perioada de dinaintea tragediei, Lindsay ajunsese să audă o voce masculină pe care o considera reală. În versiunea prezentată în instanță de experții apărării, vocea îi spunea că trebuie să-și omoare copiii și apoi să se sinucidă. Mărturia aceasta a dus spre teoria unei psihoze postpartum severe, agravată, în opinia experților, de alte probleme psihice și de tratamentul medicamentos.
Ce este psihoza postpartum?
Psihoza postpartum este o tulburare psihiatrică rară și severă, care apare cel mai frecvent în primele zile sau săptămâni după naștere, deși poate debuta și mai târziu în perioada postpartum. Poate include confuzie, insomnie severă, schimbări rapide ale dispoziției, manie, depresie, halucinații și idei delirante. Royal College of Psychiatrists estimează că apare după naștere la aproximativ una din 1.000 de femei. Este considerată o urgență psihiatrică și necesită, de regulă, evaluare rapidă și internare.
Un element important este că psihoza postpartum nu este pur și simplu o formă mai gravă de depresie postpartum. O femeie poate pierde contactul cu realitatea și poate ajunge să creadă lucruri care, din perspectiva unei persoane sănătoase, nu au sens. Unele femei aud voci sau au convingeri delirante. Pot deveni foarte agitate, pot să nu mai doarmă sau pot avea impresia că trebuie să facă anumite lucruri pentru a se proteja pe ele sau pe copil. De aceea, specialiștii consideră că familia are un rol important. Uneori, femeia nu își dă seama că este bolnavă, iar partenerul, părinții sau frații sunt cei care observă primele schimbări.
Majoritatea femeilor se recuperează atunci când primesc tratament adecvat. Tocmai de aceea, cazul Lindsay Clancy a ridicat mai multe întrebări esențiale. Cât de repede poate fi recunoscută o psihoză postpartum atunci când simptomele sunt inițial atribuite depresiei, anxietății sau efectelor epuizării de după naștere? Cât de bine sunt pregătite familiile să recunoască o psihoză? Cât de repede ajunge o mamă în criză la un specialist? Cât de bine comunică între ei medicii care o tratează și ce se întâmplă atunci când simptomele se schimbă mai repede decât poate sistemul medical să reacționeze?
- CITEȘTE ȘI: Cum este să trăiești cu depresie severă, ca mamă
S-a presupus că, fiind la al treilea copil, se descurcă
Dr. Nicole Kumi, specialistă în sănătatea mintală postpartum, a declarat pentru The Guardian că procesul Lindsay Clancy a scos la iveală probleme importante legate de felul în care sunt diagnosticate tulburările psihice după naștere și de modul în care sistemul medical le recunoaște și intervine. În opinia sa, cazul a evidențiat „o lacună semnificativă în îngrijirea mamelor în perioada postpartum”. Psihoza postpartum poate părea extrem de rară pentru publicul larg, a explicat specialista, însă profesioniștii care lucrează în domeniu o întâlnesc în mod repetat și văd cum, în lipsa informațiilor și a intervenției, starea unor femei se poate agrava până la consecințe grave. Kumi a subliniat că este nevoie de mai multă educație și conștientizare nu doar în rândul mamelor, ci și al partenerilor și al celor din jurul lor, care ar putea observa schimbările și ar putea interveni înainte ca situația să ajungă într-un punct critic.
În cazul lui Lindsay, spune medicul, exista un element esențial: ea căuta activ ajutor. „Știa că ceva nu era în regulă, dar nu știa ce anume nu era în regulă”. Faptul că Lindsay mai avea deja doi copii și trecea pentru a treia oară prin perioada de după naștere nu a protejat-o de apariția unei psihoze postpartum. Dimpotrivă, a spus specialista, experiența anterioară de maternitate ar fi putut contribui la presupunerea celor din jur că ea știe să facă față perioadei de după naștere, în timp ce starea ei psihică se deteriora.
Un caz care a devenit viral: milioane de vizualizări și sute de mărturii
Pe măsură ce cazul a devenit unul dintre cele mai urmărite procese penale din SUA, s-a format în jurul lui o comunitate online extrem de activă. Pe TikTok, Instagram, YouTube și alte platforme, oamenii au început să reconstruiască propriile versiuni ale evenimentelor. Marile publicații internaționale au urmărit cazul și l-au prezentat atât pe site-urile lor, cât și pe platformele de social media. Clipul postat de BBC pe TikTok în care un reporter explică ce înseamnă mistrial a adunat peste 2,3 milioane de vizualizări. #lindsayclancy pe aceeași platformă a adunat aproape 230.000 de postări, însă nu este singurul # pentru acest caz. Analize complexe care pun în discuție modul în care sănătatea mintală a mamelor este tratată de către societate, familie și autorități au fost publicate în New York Times, Agenția de Știri Anadolu din Turcia, ABC News, CNN. Pe Instagram, un video în care o utilizatoare a explicat cazul a strâns peste 8,1 milioane de vizualizări.
În timpul procesului, în fața tribunalului s-au strâns multe persoane interesate de caz, iar sute de femei au mers acolo să vorbească despre propriile experiențe legate de sănătatea mintală după naștere. Pentru unele dintre ele, Lindsay Clancy a devenit simbolul unei mame pe care sistemul medical nu a reușit să o ajute eficient, la timp. Pentru altele, cazul a rămas cel al unei mame care și-a omorât deliberat copiii.
