Diminețile îi aparțin unui părinte, după-amiezile și serile, celuilalt. Cel aflat „în tură” nu doar execută câteva sarcini, ci este responsabil de tot ce presupune intervalul în care este in charge. Dacă tatălui îi este alocată dimineața, atunci trebuie să se ocupe de cumpărăturile pentru micul dejun, pregătirea ghiozdanelor și a hainelor, dar și de drumul spre școală. Pentru unele familii, împărțirea aceasta reduce frecvența certurilor și le permite ambilor părinți să iasă, pentru câteva ore, din vria în care trăiesc. Parentingul în ture are și dezavantaje: riscă să transforme cuplul într-o echipă care face permanent schimbul de tură, dar abia se mai întâlnește.
După nașterea celui de-al doilea copil, scriitoarea Catherine Cho și soțul său au încercat să organizeze viața familiei într-un tabel. Pe hârtie, sarcinile păreau împărțite. În realitate, tot mai multe treburi și, mai ales, lucruri de ținut minte ajungeau, treptat, în sarcina ei. Au apărut reproșurile cunoscute în multe familii: „Eu fac mai mult”, „Trebuie să-ți spun de fiecare dată ce ai de făcut”, „Numai eu mă gândesc la toate”. Peste ele se suprapuneau nopțile fragmentate, alăptarea și presiunea financiară a afacerii pe care Catherine tocmai o începuse. Soluția găsită de cei doi nu a fost un tabel mai detaliat, ci renunțarea la împărțirea fiecărei sarcini în parte. Într-un text publicat de The Guardian, Catherine Cho povestește că ea și soțul său au împărțit ziua în două ture clare de parenting.
Regula de bază: părintele din tură gestionează totul, fără intervenția celuilalt
Din mărturisirile scriitoarei pentru The Guardian aflăm că soțul său a preluat întreaga rutină de dimineață: micul dejun, îmbrăcatul copiilor, verificarea ghiozdanelor și drumul spre școală. Catherine intră în tură după terminarea programului de after-school și se ocupă de cină, baie, lectura de seară și culcare. Familia păstrează acest program și acum, când copiii au cinci, respectiv opt ani. Turele stabilite de părinți nu elimină complet micile incidente. Se întâmplă să mai fie uitat câte un proiect sau câte o temă, să se aleagă haine nepotrivite pentru vremea de afară și, uneori, să lipsească alimentele pentru micul dejun. Regula de bază este însă respectată: părintele in charge rezolvă situația fără ca celălalt să fie nevoit să observe problema, să explice ce trebuie făcut și să verifice apoi dacă s-a rezolvat totul.
De ce nu este suficient ca tatăl să „ajute”
În multe familii, sarcinile vizibile sunt împărțite, însă planificarea lor rămâne în grija unui singur părinte. Unul duce copilul la școală, de exemplu, dar celălalt verifică orarul, știe când este ședința cu părinții și când au programare la medic, observă că hainele au rămas mici și se asigură că în frigider există tot ce trebuie pentru pachețel. Toată această muncă de anticipare, organizare și monitorizare formează ceea ce numim mental load sau încărcătura mentală a familiei.
Un studiu realizat pe aproximativ 3.000 de părinți din Statele Unite a măsurat cine își asumă responsabilitatea pentru diferite sarcini care țin de organizarea casei și a vieții copiilor. Mamele au declarat că răspund de 71% dintre ele, iar tații, de 45%. Procentele se suprapun pentru că ambii parteneri se pot considera responsabili pentru aceeași activitate. Cercetarea a arătat însă că mamele preiau mai ales sarcinile zilnice și greu de amânat, în timp ce tații se ocupă mai frecvent de responsabilități ocazionale, precum finanțele sau reparațiile. O cercetare realizată în Germania, pe un eșantion reprezentativ de 2.675 de persoane, a analizat cine planifică și organizează activitățile familiei în mai multe zone ale vieții cotidiene. Și aici, femeile au declarat că preiau o parte mai mare din mental load, mai ales când este vorba despre sarcinile zilnice, în timp ce bărbații răspund mai frecvent de un număr limitat de activități ocazionale. Studiile nu au testat parentingul în ture ca soluție, dar explică de ce simpla împărțire a treburilor nu înseamnă neapărat și împărțirea responsabilității.
Și în România femeile sunt suprasolicitate
Diferența dintre rolul bărbaților și cel al femeilor în viața familiei este la fel de vizibilă și la noi. Datele publicate în 2026 de Institutul European pentru Egalitate de Gen arată că femeile din România sunt implicate mai mult în îngrijirea intensivă a copiilor și în sarcinile domestice zilnice. Ele primesc mai puțin ajutor din exterior și au mai puțin timp liber, în timp ce bărbații declară mai rar că întâmpină dificultăți în împăcarea responsabilităților familiale cu celelalte activități.
Raportul folosește o definiție amplă a îngrijirii copiilor: „Aceasta include îngrijirea personală, ajutorul la sarcinile școlare, organizarea activităților copiilor, timpul liber, supravegherea și sprijinul emoțional”, se precizează în fișa EIGE dedicată României. Dintre părinții români care îngrijesc copii sub 12 ani, 46% dintre femei și 22% dintre bărbați fac acest lucru cel puțin 35 de ore pe săptămână. La nivelul Uniunii Europene, proporțiile sunt de 41%, respectiv 20%.
De aceea, întrebarea „Cine îl duce pe copil la școală?” spune prea puțin despre împărțirea reală a parentingului. Mai relevante sunt întrebările: Cine se ocupă de relația cu profesorii? Cine observă că pantalonii au rămas mici? Cine cumpără lipiciul cerut pentru proiect? Cine își întrerupe munca atunci când programul se schimbă?
Când ești „în tură”, nu mai ceri indicații
Pe forumurile dedicate părinților, ideea turelor apare cel mai frecvent în primele luni după naștere. Părinții împart noaptea în intervale, astfel încât fiecare să poată dormi neîntrerupt câteva ore. Cel aflat în tură schimbă copilul, îl hrănește cu biberonul sau îl aduce mamei pentru alăptare și îl adoarme din nou. Un tată povestește pe Reddit că intervalele 23.00–03.00 și 03.00–07.00 i-au ajutat pe el și pe soția lui să treacă mai ușor prin perioada de nou-născut. Alte familii preferă un moment flexibil pentru schimb, în funcție de cât a dormit copilul și de cât de obosit este părintele „de serviciu”. Regula importantă relatată de o mamă era că părintele copleșit îl putea trezi pe celălalt fără explicații și fără reproșuri, potrivit unei discuții de pe r/BabyBumps.
Pe măsură ce copiii cresc, turele pot fi construite pe dimineți și seri, zile alternative sau intervale de weekend. Tot pe Reddit găsim discuții despre ritmul familiilor cu copii mici. Un tată spune că a preluat toate diminețile copilului său de aproape doi ani, inclusiv alegerea hainelor din seara precedentă. Partenera sa lucrează în schimburi, iar menținerea aceleiași rutine îi permite ei să doarmă după turele de noapte, iar lui îi oferă un program previzibil.
Metoda nu funcționează dacă părintele aflat în tură telefonează permanent ca să întrebe ce trebuie pus în ghiozdan, unde sunt hainele sau ce mănâncă acum copilul. Într-o astfel de situație, părintele aflat teoretic în pauză rămâne coordonatorul familiei și continuă să poarte cea mai mare parte din mental load.
Trebuie să știi să renunți la control
Când împarți îngrijirea copiilor în ture, trebuie să accepți că celălalt părinte va face unele lucruri altfel. Dacă intervii la fiecare pas, corectezi sau refaci ceea ce a făcut, responsabilitatea nu se transferă cu adevărat, iar rolurile rămân neschimbate. Scriitoarea Catherine Cho povestește că soțul său este mai relaxat în fața micilor probleme care apar în timpul turei lui. Dacă nu mai sunt alimente pentru micul dejun, cumpără ceva în drum spre școală. Ea încearcă să nu intervină și să nu-i organizeze dimineața după propriile standarde.
Asta nu înseamnă că părinții renunță la regulile comune privind sănătatea și siguranța copilului. Dar între administrarea corectă a unui medicament și felul în care este pregătit micul dejun există o diferență. Celălalt părinte poate avea o altă abordare, important este să poată duce la capăt propria tură. Dacă unul dintre părinți stabilește fiecare detaliu și consideră orice abatere o dovadă că celălalt „nu se pricepe”, turele devin imposibile. La fel se întâmplă dacă al doilea părinte folosește neștiința drept motiv pentru a returna toate deciziile: „Spune-mi tu ce trebuie să fac”.
Turele „fură” din timpul petrecut împreună
Parentingul în ture îi oferă fiecărui părinte câteva ore în care se poate desprinde de grijile legate de copii. În același timp, dacă întreaga zi este împărțită rigid în intervale individuale, momentele în care părinții se ocupă împreună de copii pot deveni tot mai rare. Unul duce la capăt „schimbul de dimineață” și pleacă la serviciu, celălalt preia după-amiaza și seara, iar întâlnirea dintre ei se reduce la un schimb rapid de informații.
Sistemul poate funcționa bine pentru organizarea familiei, dar nu rezolvă automat și nevoia de timp în cuplu sau de timp petrecut cu întreaga familie. Există riscul ca părinții să devină foarte eficienți în administrarea programului, a meselor și a drumurilor copiilor, dar să ajungă să vorbească aproape exclusiv despre ce urmează de făcut. De aceea, părinții pot păstra timp pentru mese, ieșiri de weekend, mici expediții și alte activități făcute împreună, fără ca unul să fie „de serviciu”, iar celălalt în pauză. Modelul rămâne util atât timp cât îi oferă fiecăruia spațiu de respiro, fără să transforme viața de familie într-o predare permanentă de ștafetă.
Cum poți organiza turele de parenting
Turele nu trebuie împărțite matematic în două, ci adaptate la programul de lucru, somn, alimentație, navetă și vârsta copiilor. Important este ca ambii părinți să aibă acces la odihnă, muncă și timp personal. Câteva reguli pot face sistemul mai ușor de aplicat:
- Tura include și pregătirea: orar, haine, cumpărături și lucrurile necesare copilului.
- Părintele aflat în tură ia singur deciziile obișnuite și rezolvă problemele apărute.
- Pauza celuilalt nu este rezervată automat treburilor casei sau programărilor copiilor.
- Informațiile importante despre școală, sănătate și program sunt accesibile ambilor părinți.
- Împărțirea se modifică atunci când se schimbă nevoile familiei.
- Sunt păstrate și momente în care părinții și copiii petrec timp împreună.
Parentingul în ture nu se potrivește tuturor familiilor. Este doar una dintre formulele prin care părinții încearcă să facă mai ușor de dus viața cotidiană cu unul, doi sau trei copii alături. Poate fi păstrată, ajustată sau abandonată pe măsură ce familia se schimbă. Important este ca fiecare să găsească acel ritm care lasă loc nu doar pentru lucrurile care trebuie făcute, ci și pentru bucuria de a fi împreună.
