Bună! Sunt Cristina, am 43 de ani și cred în Moș Crăciun cu bucuria unui copil de 5 ani. Ca să fie lucrurile și mai complicate, i-am convins și pe copiii mei, acum adolescenți, de existența acestei ființe legendare care lasă darurile mult dorite sub brad în noaptea de 24 spre 25 decembrie.
Nu îmi recomandați încă să merg la psihiatru, pentru că nu este cazul. Sunt conștientă de faptul că aproape toate cadourile de sub brad sunt cumpărate și alese de noi, plătite cu banii câștigați de mine sau de soțul meu. Cu toate acestea, simt că în darurile astea frumos împachetate este și un strop de magie, pe care îmi place să o întrețin. Până la urmă, n-ar strica – măcar pentru câteva zile pe an – să fim cu toții purtați într-o lume de poveste, în care totul este frumos, iar oamenii mai generoși.
Moș Crăciun poți fi chiar tu!
Când era fiul meu mai mic, să fi avut vreo 6 ani, mi-a spus că a auzit la grădiniță că părinții sunt, de fapt, Moșul. M-a întrebat dacă este adevărat. Nu am vrut să îl mint, dar nici să îi distrug o lume feerică în care credea și de care se bucura. Așa că i-am spus că fiecare dintre noi suntem ajutoarele Moșului. Oricum, el nu are timp să meargă peste tot în lumea asta. I s-au luminat ochii când i-am spus că și el poate fi Moș Crăciun pentru cineva. Ca să fiu și mai clară, i-am adus aminte că, în urmă cu câțiva ani, împreună cu niște prieteni, am organizat o petrecere și am strâns bani și cadouri pentru niște copii aflați în plasament. „Da, am fost și noi Moș Crăciun!”, a conchis el. S-a bucurat enorm că a putut să fie parte din magie.
Moș Crăciun nu e despre cadouri, ci despre dorințe îndeplinite
La fel i-am explicat și fiicei noastre când era mică. Moș Crăciun nu este despre cât de mari sunt cadourile. Este despre bucuria de a vedea că ți se îndeplinesc dorințe. A înțeles și mai bine când, în urmă cu șase ani, a primit cel mai frumos dar, unul la care visa de ani de zile. Ne-a bătut la cap de când a început să vorbească cât de cât inteligibil că-și dorește o pisică. Eu nu voiam să accept ideea, așa că mereu spuneam pas. Până când, în 2018, la începutul lui decembrie mătușa ei a găsit pe scara blocului un pui de pisică pe care cineva îl dăduse afară din casă. Nu știu de ce nu am putut spune „nu”. I-am zis să îl țină la ea până de Crăciun și să îl aducă Moșul.
Pe 24 seara copiii au plecat la colindat și cât ei urau din casă în casă, a apărut și Moșul, cu multe daruri. Cel mai important dintre ele a fost micuța pisicuță Cookie. Când au intrat copiii în sufragerie și au văzut-o sub brad au început să plângă de bucurie. Erau convinși că numai Moș Crăciun putea face o minune atât de mare și să mă conving să accept o pisică în casă. Magia a mers mai departe, pentru că, doi ani mai târziu, am adunat-o de pe ulița unui sat pe Lia, care avea atunci doar două luni și prea puține șanse să supraviețuiască.
- CITEȘTE ȘI: Întâlnirea cu Moș Crăciun
Moș Crăciun nu e o minciună
Și acum, când ei știu că noi cumpărăm cadourile, ne spunem în continuare unul altuia, adulți și copii, că le aduce Moșul. Când erau mici copiii, am auzit tot felul de reproșuri de la cei din jur. Cel mai frecvent ni se spunea că, atunci când vor afla adevărul, copiii vor considera că i-am mințit și nu vor mai avea încredere în noi. Dar a fost exact pe dos! Au apreciat și mai mult efortul nostru când și-au dat seama că an de an am făcut tot ce am putut pentru a le îndeplini dorințe aproape imposibile. Nici nu cred le-ar fi plăcut să le spunem verde-n-față că noi le punem cadourile sub brad. Ar fi sunat ca o sentință care s-ar traduce prin „copilăria voastră s-a terminat”.
În fond, fiecare familie alege cum crede că este mai bine. Dar vă rog, pentru noi ăștia mai creduli, lăsați magia să existe în continuare! Nu vă trimiteți copiii la grădiniță sau la școală să le spună celorlalți cu brutalitate că „Moș Crăciun nu există”! Nu suntem nici unii, nici alții, mai buni sau mai răi, indiferent că ne place sau nu să ducem mai departe o tradiție.
