Crezi că dacă îți critici frecvent copilul o faci spre binele lui? Dimpotrivă! Îi distrugi stima de sine!

Laura Bogaciu, redactor
mama-care-isi-cearta-fiica
În timp, copilul criticat ajunge să nu se mai iubească. FOTO: Shutterstock

Copilăria este perioada în care se modelează credințele, comportamentele și stima de sine a viitorului adult. Când copilăria este marcată de critici constante, din partea părinților în special, efectele persistă de-a lungul vieții. Stima de sine, relațiile și chiar sănătatea fizică pot fi profund afectate.

Ca părinți, adesea subestimăm impactul pe care îl au cuvintele noastre asupra copiilor. Avem convingerea că dacă îi criticăm o facem spre binele lor și știm că, orice le-am spune, ei nu vor înceta să ne iubească. Acest lucru e adevărat, însă riscul este altul: sub avalanșa de critici venite din partea părinților, copiii vor înceta să se iubească pe ei înșiși, iar temelia stimei de sine se va eroda.

Criticile constante creează un mediu ostil, în care valoarea copilului este permanent pusă la îndoială. În cele din urmă, el va ajunge la concluzia că oricât de mult ar încerca, nu se va ridica niciodată la înălțimea așteptărilor. Această mentalitate toxică poate pătrunde în fiecare aspect al vieții lui, afectându-i relațiile, activitatea școlară, academică și profesională, sănătatea mentală și pe cea fizică.

Când critici, mai rău strici

Există o capcană în care cad și părinții, dar și profesorii atunci când îi critică pe copii. Părinții au impresia că aceasta este modalitatea prin care pot determina copilul să exceleze, iar profesorii că așa pot să-l disciplineze. Nici unii, nici ceilalți nu vor obține ceea ce își doresc, ci îl vor face pe copil să interiorizeze toate mesajele negative primite și să se lupte fără succes cu ele.

Un grup de clinicieni și cercetători care a colectat rapoarte de la 128 de părinți și copiii acestora a constatat că părinții îi critică pe copii de aproape trei ori mai mult decât îi laudă. Rezultatul, potrivit studiului publicat în Journal of Pediatric Health Care, este acela că, în afară de subminarea stimei de sine, criticile pot duce la o mai mare agresivitate a copiilor și la probabilitate crescută de a dezvolta probleme comportamentale. Astfel, contrar așteptărilor părinților, utilizarea afirmațiilor critice pentru a modela comportamentul copilului poate fi, de fapt, contraproductivă.

Frecvența, tonul și intenția criticii contează

Impactul criticilor asupra stimei de sine a copilului depinde de felul în care sunt exprimate și de contextul în care sunt emise. Efectul lor poate varia în funcție de mai  mulți factori, cum ar fi frecvența, tonul și intenția din spatele lor.

  • Dacă unui copil i se transmite frecvent un mesaj generalizat („Ești un leneș!” sau „Nu ești destul de bun!”), acest lucru îl face să se simtă neajutorat, incapabil și lipsit de valoare. Astfel de critici îl vor face într-un final să-și piardă încrederea în propriile abilități.
  • Când criticile sunt îndreptate nu doar asupra comportamentului, ci și asupra caracterului copilului („Ești un copil rău/prost/obraznic!”), ele îl vor face să-și internalizeze acele critici și să le perceapă ca o parte din identitatea sa. Iar acesta este exact drumul către o stimă de sine scăzută.
  • Comparațiile cu alți copii (”Fratele/colegul tău învață mult mai bine decât tine!”) sunt întotdeauna dăunătoare. Ele îl fac să simtă că nu este la fel de valoros ca ceilalți și îi creează un sentiment de inferioritate.

Predispuși la anxietate și depresie

În încercarea lor de a se proteja de critici și de a le evita, copiii pot deveni perfecționiști, hotărâți să lupte pentru standarde de neatins, într-o încercare disperată de validare. Sunt copii pe care posibilitatea eșecului efectiv îi îngrozește. Fiecare proiect, fiecare sarcină devine o provocare cu mize mari, pentru că în umbră planează spectrul eșecului. Iar când nu ajung la perfecțiune, începe autoflagelarea, ca efect al criticii constante care îi obligă să-și demonstreze valoarea. Sub povara fricilor și nesiguranței, copiii supuși criticilor sunt predispuși la anxietate și depresie, se arată într-un articol publicat pe site-ul Uncover Mental Health Counseling.

Pe de altă parte, atunci când criticile sunt făcute într-un mod constructiv și sunt legate de comportamente specifice (de exemplu, „Îți sugerez să încerci să-ți organizezi mai bine timpul pentru a termina temele la timp”), acest tip de feedback poate ajuta copilul să înțeleagă ce poate îmbunătăți fără a-i afecta negativ stima de sine. Este important ca aceste critici să fie oferite cu un ton calm și cu o atitudine de susținere, astfel încât copilul să le perceapă ca pe o oportunitate de învățare.

Dificultăți în menținerea relațiilor

Psihologul școlar Anamaria Radu atrage atenția asupra faptului că efectele criticii asupra copiilor sunt vizibile și la maturitate. „Vorbim despre dificultăți în formarea și menținerea relațiilor, de frica de a face greșeli, de dificultăți în exprimarea emoțiilor și distanțare emoțională și psihologică față de părinți. Copiii care au fost expuși constant criticilor devin, atât în copilărie cât și ulterior, ca adulți, persoane care se confruntă cu îndoiala de sine și lipsa de încredere, dar și cu dificultatea de a stabili limite sănătoase. În adolescență și la maturitate, asupra lor mai planează un mare risc: acela de a apela la mecanisme de adaptare dăunătoare, cum ar fi abuzul de substanțe.”

Criticile „sunt plătite” și cu sănătatea fizică

Negativismul constant poate slăbi capacitatea de apărare a organismului, lăsându-l vulnerabil la o serie de probleme de sănătate. În aceste condiții, în organism se declanșează o cascadă de răspunsuri fiziologice. Este vorba, în primul rând, de eliberarea de cortizol, principalul hormon de stres. Pe măsură ce nivelul cortizolului crește, la fel se întâmplă și cu riscul apariției diverselor probleme de sănătate. Slăbit de expunerea prelungită la stres, sistemul imunitar devine mai puțin eficient în combaterea infecțiilor și a bolilor. Inflamația cronică, alimentată de starea de alertă crescută a organismului, poate face ravagii asupra organelor și țesuturilor, crescând riscul de boli autoimune, afecțiuni ale inimii, diabet.

Criticile constante determină și simptome psihosomatice, cum ar fi durerile de cap, durerile de stomac sau oboseala, care aparent vin de nicăieri. Aceste manifestări fizice ale suferinței emoționale sunt ca un strigăt tăcut de ajutor, o cerere disperată de a scăpa de chinul neîncetat al criticii.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa