Ce vei fi când vei fi mare? 3 povești de viață care arată că succesul nu este legat exclusiv de diploma de Bac sau de cea de licență

Meseriile viitorului nu s-au inventat încă. Copiii noștri au șansa de a redefini drumul spre succes, urmându-și pasiunile și explorând noi orizonturi. „Fă ce vrei, dar fă-o în stilul tău! Lumea are nevoie de originalitate!”

Laura Udrea, redactor
tanara care zambeste in biblioteca
Nici dorințele părinților și nici diploma de bac nu pot defini viitorul unui copil. Își va găsi drumul simgur, mânat de pasiuni, cunoștințe și încrederea în el. FOTO: Shutterstock

Te-ai întrebat ce meserii vor mai exista peste 10, 15 sau 20 de ani? Ce ar trebui să faci astăzi pentru a-ți ajuta copilul să ajungă acolo unde-i va fi bine mâine? Vremurile se schimbă, iar copiii de acum ar putea avea meserii care încă nu există și la care nici nu se gândește nimeni în acest moment. Tocmai de aceea, a urma drumurile bătătorite de alții și stabilite de părinți nu reprezintă neapărat o cheie spre succes. Am stat de vorbă cu trei tineri pe care pasiunile i-au dus în direcții pe care nici ei, nici familiile lor nu le bănuiau. Ana-Maria, absolventă de Științe Politice, e acum „amiralul” unei flote de roboți. Andrei, absolvent al unei Facultăți de Instalații, este iluzionist. Iar Andra, care a luptat din greu să ajungă CEO, și-a dat demisia la nici trei luni după ce a ajuns acolo, iar azi ajută oamenii să-și renegocieze relația cu munca. Sfatul lor pentru părinții de azi e să-și îndrume copiii ca la întrebarea „Ce vei fi când vei fi mare?” să răspundă simplu: „Autentic și curajos!”

Pentru unii copii, deși jobul e încă departe, drumul e trasat deja din copilărie de către părinți care, deși au cu cele mai bune intenții, omit să le vadă înclinațiile și pasiunile. E exemplul clasic al copilului care vrăjește publicul cu mișcări de dans încă de la serbarea din clasa a IV-a, dar care din a V-a începe meditațiile la Matematică pentru a urma cariera de inginer a tatălui. Sau copilul care la 13 ani luminează cotețul găinilor după ce a meșterit singur un minigenerator electric, dar pe care familia îl vrea medic și-l îndrumă spre biologie-chimie.

Lumea se schimbă, regulile jocului se rescriu în fiecare zi

„Școala m-a învățat să mă conformez și să mint”, a spus anul acesta o fată care a terminat un liceu din Arad ca șefă de promoție. Iulia Cociuba a vorbit despre toate nemulțumirile și frustrările acumulate timp de 12 ani de școală. „Școala m-a învățat să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde”. Părinți și profesori, deopotrivă, ajung să șteargă cu buretele nu doar personalitatea, ci și pasiunile copiilor, ignorând faptul că trăim într-o lume în continuă schimbare, unde regulile jocului profesional (și nu numai acestea!) sunt rescrise în fiecare zi. Pentru generația Z, acest lucru înseamnă o oportunitate extraordinară de a explora și de a se reinventa.

De la șantier și imobiliare la trucuri cu cărțile de joc: iluzionistul

Ce vei fi când vei fi mare? Magician! Câți copii n-or fi zis asta… Pe Andrei nu l-a întrebat nimeni,
dar pasiunea l-a urmărit și l-a „convins” în cele din urmă. FOTO: arhiva personală

Adevărata magie se întâmplă atunci când îți urmezi pasiunile. Spre magie s-a întors și Andrei Gîrjob după ce a renunțat la diploma de inginer și la jobul de agent imobiliar la Londra. „Am urmat cursul firesc care se impunea și am ajuns la Facultatea de Instalații din cadrul Politehnicii Timișoara. Ziua în care am absolvit a fost ziua în care mi-am pus diploma în cui pentru că știam că nu o să lucrez o zi în domeniu. Nu cred că este important să faci în viață ce-și doresc părinții. Dorințele lor sunt proiecții aduse din trecutul lor despre lucrurile pe care și le-ar fi dorit pentru ei. Ai mei n-au înțeles exact ce presupune această carieră, dar s-au convins destul de repede că este drumul meu, pe care l-am ales pentru mine.”

Andrei Gîrjob, la „serviciu”. FOTO: arhiva personală

A văzut primul truc de magie cu cărțile de joc în urmă cu 20 de ani. „M-am îndrăgostit pe loc, am devenit obsedat de magie. Trăiam în Hunedoara atunci, dar am reușit să fac rost de DVD-uri din care să învăț. De 20 de ani, port mereu un pachet de cărți de joc cu mine. Nu există o școală pentru magie, neapărat, e o pasiune pentru care trebuie să devii autodidact, altfel nu ai cum să crești. Citesc și studiez teoria magiei în fiecare zi, rămân un entuziast și un tocilar, dacă vrei.”

Azi e iluzionist: „creez iluzia imposibilului cu ajutorul unui pachet de cărți în fața unui public adult”. A reușit să creeze chiar o afacere din această pasiune. Așa că peste zi „învață”, se documentează din cărți de specialitate pentru trucuri, exersează mișcările de magie, creează conținut pe social media. Iar seara devine magician cu public. Marele lui avantaj este că a transformat o pasiune într-un job. Popularitatea lui a crescut după un număr de magie din 2023 pe scena „Românii au talent”.

Când vorba „munca e pentru roboți” devine realitate: amiralul

Ana-Maria Stancu și unul dintre roboții care ajută copiii să învețe. FOTO: pagina FB a Anei-Maria

Ana are roboți. De fapt, Ana-Maria Stancu (căci despre ea e vorba) este fondatoarea unui centru de învățare în robotică și programare – RoboHub. Un spațiu fizic plin cu roboți, deschis în special pentru copiii din grupurile vulnerabile, dar și pentru ceilalți. Ba chiar și pentru profesorii curioși să înțeleagă cum să folosească tehnologie la clasă. „Profesorii care mișcă la firul ierbii educația din România”, cum îi numește ea.

Ana-Maria știe că viitorul înseamnă tehnologie și pentru răspunsul la întrebarea „Ce vei fi când vei fi mare?” e nevoie de multă muncă de recuperare, atât cu elevii, cât și cu profesorii. FOTO: pagina FB a Anei-Maria

Ana-Maria conduce și primul start-up din România dedicat roboților umanoizi și roboților de servicii – Bucharest Robots. Denumirea jobului este – Robot Fleet Admiral, adică amiralul unei flote de roboți. A inițiat, alături de alte organizații în domeniu, Coaliția pentru Educație Digitală în România și întreține un blog – pauza de tehnologie – unde scrie alături de alți tineri pasionați de tehnologie și informatică, pentru a crește nivelul educației digitale în România.

Ana-Maria a terminat Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe politice. A lucrat timp de 20 de ani în mediul ONG-urilor, a condus una dintre cele mai mari organizații nonguvernamentale din România la vremea aceea (ProDemocrația), a fost observator la alegeri din țară și din străinătate, a organizat proteste și a monitorizat politici publice. Ceea ce face azi, însă, a învățat singură, de la zero. Iar anul trecut a fost nominalizată de platforma internațională robohub.org drept una dintre cele 50 de femei din robotică la nivel mondial pe care trebuie să le cunoști.

Nu am avut niciodată un plan pentru ce meserie vreau să fac. Singura dată când am avut o mică direcție a fost când am dat la facultate, pentru că îmi plăcea domeniul politicii și am crezut, naivă, că despre asta voi învăța la facultate. Am învățat despre politică mai mult ca voluntar în cadrul organizației pe care am ajuns să o și conduc câțiva ani mai târziu și lucrând în mod direct cu partidele politice din România. Tot ce am făcut și modul în care a evoluat viața mea profesională a fost pentru că mi-a plăcut ceea ce fac și ceea ce vreau să fac și pentru că mă plictisesc ușor. Tot timpul am nevoie de noi provocări, de lucruri noi, de mers mai departe și de îmbunătățit.

Ana-Maria Stancu

Fericirea aduce succesul? Sau invers?

Ce-a fost mai întâi: fericirea sau succesul? De-a lungul vieții, societate ne împinge adesea un mesaj subtil cu o formulă de bază: dacă muncești din greu vei avea succes și atunci vei fi fericit. O auzim de la părinți, profesori, angajatori și chiar din reclame televizate. După un timp, acest mod de gândire poate deveni automat. Când voi absolvi facultatea… Când voi ajunge la locuri de muncă la care visam… Când ajung la profitul de șase cifre…, când toate acestea se vor împlini, atunci voi fi fericit. Deși această formulă este intuitivă, n-are nicio bază științifică, ba mai mult, se întâmplă, de fapt, invers.

Studiile arată că atunci când oamenii sunt mulțumiți de locurile lor de muncă manifestă o productivitate mai mare în timp. Că oamenii fericiți sunt predispuși să facă mai multe lucruri pentru joburile lor și e mai puțin probabil ca aceștia să simtă epuizare, să absenteze de la locul de muncă ori să demisioneze. Așa că este firească întrebarea: ce vine mai întâi, succesul sau fericirea?

Iar când descoperi răspunsul, împarte-l cu toată lumea: consiliera

Andra a descoperit ce rost are munca în viața ei. Și de atunci ține să le arate și altora
care încă mai întreabă „Ce vei fi când vei fi mare?” FOTO: Arhiva personală

Andra Pintican a auzit toată viața de la părinții ei că „cine nu muncește, nu trăiește”. Și pentru că și-a dorit să trăiască, a muncit intens, până a ajuns în vârf. Iar când a ajuns unde și-a dorit, a crezut că un rol de CEO va încununa toată munca și sacrificiile ei și că o va defini într-un final, că se va simți suficientă și că lumea va vedea, în sfârșit, că și ea contează. Dar puțin peste trei luni de la accest succes a realizat că i se cerea și mai mult decât deja oferise și a zis „Stop”.

Au urmat: demisia, șomajul, mutarea la țară, recondiționarea unei case de 100 de ani, o nouă viață. Cu Andra în rolul unui consilier de carieră. În acest rol, și-a propus să-i ajute pe alții să-și renegocieze relația cu munca. „Pentru că mi se pare extrem de important ce le vom spune copiilor noștri despre muncă. Cum mie mi s-a spus că nu am voie să trăiesc dacă nu muncesc! Și îmi doresc ca fetele mele să fie împlinite în fiecare dimineață când pleacă de acasă cu inima împăcată că au un job conform identității lor.”

Azi oferă cursuri de reconversie profesională, ca să pună umărul la schimbarea mult așteptată în România pentru ca generațiile următoare să învețe de la părinții lor să se raporteze sănătos la muncă, să își trăiască viața împliniți și energizați (nu epuizați). O poți asculta lunar în podcastul „Ce rost are?”

Și-atunci, ce rost are școala? „Școala ne salvează de pericolul de a fi înlocuiți de inteligența artificială”

Ana-Maria spune că nici ei nu i-a plăcut ce făcea la Facultatea de Științe politice. „Învățam doctrine de acum 50 de ani care nu se mai aplicau deloc partidelor din România decât la nivel de denumire. Însă, în facultate am făcut voluntariat, am și lucrat și am cunoscut mulți colegi cu care astăzi țin legătura. Câteva dintre conceptele predate la facultate recunosc că mi-au folosit – măcar pentru a face conversații inteligente cu alți oameni inteligenți”, spune Ana-Maria și surâde șugubăț.

Așadar, ce facem cu traseul clasic, mai ajută școala românească să ne regăsim fericirea pe piața muncii? „Școala din România, așa generalistă și blamată de toți că ne bagă în cap și chimie, și biologie, și fizică, s-ar putea, într-o zi, să îi salveze pe tineri din Romania de pericolul de a fi înlocuiți de inteligența artificială. De ce? Pentru că diferența majoră între inteligența artificială și oameni este înțelegerea contextului. Nu poți înțelege contextul mai larg dacă tu faci doar matematică, sau doar fizică, sau doar robotică. Trebuie să înțelegi lumea ca întreg. Iar școala încă face asta”, crede Ana-Maria.

Ce vei fi când vei fi mare? „Fă ce vrei, dar fă-o în stilul tău! Lumea are nevoie de originalitate!”

Andrei, iluzionistul, s-a convins că „azi, mai mult ca oricând, este posibil să-ți faci un drum croit după tine și să alegi ceva care te entuziasmează. Multe dintre joburile de astăzi din zona digitală nu existau acum 15 ani. Nimeni nu-ți poate spune cu certitudine cum o să arate viitorul tău.” Societatea de azi este radical diferită de cea în care au trăit părinții noștri, de la sistemul politic, până la libertatea de mișcare.

„Folosesc cărți de magie din anii ´60, de exemplu, și văd cum s-a schimbat divertismentul de atunci, ceea ce mă face să cred că multe au dată de expirare, inclusiv mentalitățile noastre. Ce persistă în timp este autenticitatea și curajul unora de a fi ei înșiși, de a nu-și trăda stilul personal. Așa că închei cu singura recomandare pe care o am: fă ce vrei, dar fă-o în stilul tău! Lumea are nevoie de originalitate!”

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa