Ce trebuie să facă moașa când se naște copilul? Ei bine, moașa la care facem referire în acest articol nu este cea care ajută mama să nască, ci cea care e aleasă de părinți pentru a-i fi celui mic ghid spiritual în viață. Dacă ai fost aleasă ca moașă sau cauți pe cineva potrivit pentru acest rol, trebuie să știi că ai o mare responsabilitate. Acest articol îți va oferi toate informațiile de care ai nevoie: ce trebuie să facă o moașă, ce trebuie să cumpere, cum se alege și unde mai există acest obicei în România.
Tradiția moașei spirituale datează din vremuri precreștine, când femeile care ajutau la naștere aveau un statut sacru în comunitate. În societățile arhaice, nașterea era considerată un moment periculos, în care mama și copilul treceau printr-un prag spiritual. Moașa nu era doar o asistentă a nașterii, ci o femeie cu experiență, adesea considerată „înțeleaptă” sau chiar „vraci”, care folosea rugăciuni, descântece și ritualuri de protecție pentru a feri nou-născutul de rele.
Odată cu creștinarea poporului român, acest rol s-a împletit cu credințele ortodoxe. Moașa a devenit o figură importantă în primele zile de viață ale copilului, având datoria de a-l ajuta să intre în lume „cu noroc” și de a-l proteja de forțele nevăzute.
Ce rol avea, în trecut, moașa la nașterea copilului?
Moașa nu este doar un ajutor medical în timpul nașterii, ci și o figură simbolică în viața copilului. În trecut, moașa era femeia din sat care asista la nașteri, ajuta la îngrijirea lăuzei și avea și o funcție spirituală, adesea fiind considerată a doua mamă a copilului. Moașă tradițională, care în unele zone din România păstrează vechile obiceiuri legate de naștere și primele zile de viață ale copilului. În tradiția populară, moașa avea și un rol ritualic, legat de protecția copilului împotriva „deochiului” și a altor rele.
Vechile îndatoriri ale moașei
Dacă nașterea avea loc acasă, trebuia să pregătească un loc curat și să aibă la îndemână prosoape, apă caldă și obiecte de igienă. În unele sate, moașa aducea un brâu roșu, considerat protector, pe care îl lega la mijlocul lăuzei. După ce copilul venea pe lume, moașa îl curăța de lichidul amniotic, îl înfășura în cârpe curate și îi asigura tot confortul. În unele zone, femeia rostogolea ușor copilul, simbolizând o viață fără obstacole. Cum nașterea, pe vremuri, avea loc acasă, moașa trebuia să taie cordonul ombilical și să-l lege cu un fir curat.
Un obicei vechi spune că prima baie a copilului trebuie făcută de moașă, iar în apă se pun simbolic busuioc, bani și miere, pentru ca bebelușul să fie frumos, bogat și dulce la vorbă. Moașa spune rugăciuni și face semnul crucii pe apă. Aceasta are datoria să vegheze asupra copilului în primele săptămâni de viață și tot ea e cea care îl duce pentru prima dată la biserică, la botez.
- CITEȘTE ȘI: 8 tipuri de nași de botez de evitat
Ce rol are moașa în prezent
Dacă ai fost aleasă să fii moașă, este bine să te pregătești din timp cu următoarele:
- Hăinuțe pentru nou-născut – în unele zone, moașa trebuie să ofere primele haine ale copilului.
- Prosop și scutec curat – pentru prima baie.
- Busuioc și apă sfințită – folosite la scăldătoare.
- Bani și daruri – pentru copil și mamă, simbolizând norocul și bunăstarea.
- O lumânare pentru botez – dacă tradiția o cere.
Cum se alege moașa copilului?
În trecut, moașa era aleasă dintre femeile mai în vârstă, cu experiență, care asistau la nașteri de generații întregi. Astăzi, în comunitățile unde tradiția se păstrează, moașa este de obicei:
- Rudă apropiată sau o femeie respectată din sat.
- O femeie căsătorită, care are copii. Se spune că o femeie fără copii nu poate fi moașă, pentru că nu are „noroc de prunci”.
- Cineva de încredere, cu suflet bun.
Dacă vrei să alegi o moașă pentru copilul tău, poți cere sfatul preotului sau al bătrânilor din familie, mai ales dacă vrei să urmezi obiceiurile vechi.
În ce zone din România există acest obicei?
Obiceiul moașei se păstrează mai ales în zonele rurale, în special în:
- Maramureș și Bucovina – unde moașa are un rol important la botez.
- Oltenia și Muntenia – unde moașa trebuie să facă prima baie a copilului.
- Transilvania – unde există tradiția ca moașa să ofere haine și daruri copilului.
Diferența dintre moașă și nașă
Moașa spirituală era văzută drept o protectoare a copilului până la botez, când rolul principal era preluat de nașa creștină. În unele zone, moașa era considerată chiar „mama pământească” a copilului, având un fel de relație specială cu acesta.
Am fost moașă la mulți copii de la noi din sat, chiar și la unii dintre nepoții mei. A fost o mare bucurie de fiecare dată. Le-am cumpărat câte un rând nou de hăinuțe și pantofiori. La biserică am ținut copilul în brațe în prima parte a slujbei, apoi, l-a purtat nașa. A doua zi, după Botez, am mers la ei acasă ca să le fac prima băiță de creștin, împreună cu moașa. Am pus în acea apă: o cruce miere, aur și bănuți.
Constanța Stănescu, comuna Cosmești, Teleorman
Moașa de la țară vs moașa de la oraș
Deși lumea modernă a schimbat profund obiceiurile legate de naștere, moașa spirituală nu a dispărut complet. În loc să fie abandonată, tradiția se transformă, găsindu-și locul atât în comunitățile rurale, cât și în orașele mari, unde părinții caută să îmbine obiceiurile vechi cu viața modernă. Astăzi, moașa spirituală nu mai este doar o figură a trecutului, ci un simbol al continuității și al legăturii dintre generații. Fie că îi oferă copilului prima baie, îl binecuvântează sau doar îi leagă un fir roșu la mână, rolul ei rămâne unul profund: acela de a veghea asupra unui nou suflet venit pe lume.
Moașa de la țară
În multe sate din România, moașa spirituală încă are un loc important în cadrul nașterii. Deși nașterile nu mai au loc acasă, iar moașa medicală a preluat atribuțiile legate de îngrijirea fizică a mamei și copilului, moașa spirituală își păstrează funcția simbolică și ritualică.
Ce face moașa spirituală astăzi în comunitățile rurale?
- Participă la prima baie a copilului, chiar dacă aceasta are loc la spital sau acasă după externare. Apa este „îmbogățită” cu busuioc, bani, miere sau alte elemente simbolice.
- Spune rugăciuni pentru sănătatea copilului și face semnul crucii peste apă.
- Oferă un dar simbolic nou-născutului, cum ar fi o iconiță, o cruciuliță sau bani „de drum bun”.
- Îi leagă o ață roșie la mână pentru protecție, un obicei ce s-a păstrat chiar și în familiile mai puțin religioase.
- Vizitează copilul și mama în primele zile, oferind sfaturi și sprijin emoțional.
- În unele zone, duce copilul la biserică înainte de botez, prezentându-l preotului.
În Maramureș, de exemplu, moașa mai aduce și o lumânare de ceară curată, pe care copilul trebuie să o aibă la botez. Ana Maria, o femeie dintr-un sat din Maramureș, povestește: „Când am născut-o pe fetița mea, moașa satului, tanti Ileana, a venit la noi în casă. A luat-o în brațe și i-a făcut semnul crucii pe frunte. Apoi, a pregătit scăldătoarea, a pus busuioc în apă și mi-a spus: «Să-ți fie copilul curat la suflet și norocos!» După botez, a venit cu un colac mare și o lumânare, spunând că așa se face de când lumea.”
Moașa de la oraș
În orașe, acest obicei a fost mult timp uitat, însă, în ultimii ani, s-a redescoperit interesul pentru tradiții. Tot mai multe familii apelează la moașa spirituală pentru a aduce o notă de sacralitate nașterii.
Cum se manifestă acest rol în mediul urban?
- Poate merge la spital, alături de proaspătul tătic, pentru suport emoțional, primele fotografii și filmulețe cu bebelușul.
- Ritualul primei băi este adaptat: de multe ori, moașa vine la familie acasă și îi învață pe părinți cum să îmbăieze copilul conform tradiției.
- Daruri utile și simbolice pentru Botez: hăinuțe, produse de îngrijire, accesorii. Cu acestea va fi îmbrăcat până la biserică, unde, după botez, bebelușul
- Sfaturi pentru lăuză: în lipsa bunicilor sau rudelor care să ofere îndrumare, moașa poate avea un rol de mentor pentru proaspăta mamă.
- Participarea la botez: chiar dacă nu are un rol oficial, moașa este invitată ca o figură de onoare, fiind uneori recunoscută și de preot.
- Legătura simbolică cu copilul: în unele familii, moașa își asumă un rol asemănător nașilor, păstrând legătura cu copilul pe parcursul vieții.
