Am crescut într-o lume diferită de cea pe care o modelăm astăzi pentru copiii noștri. Părinții noștri erau adesea reci, severi și distanți. Parentingul lor, bazat pe reguli stricte și autoritate, a lăsat generații întregi cu răni emoționale. Astăzi, mulți dintre părinți fac tot posibilul să evite aceste greșeli, devenind mai blânzi, mai implicați și mai preocupați de bunăstarea emoțională a copiilor. Dar, în această încercare de a face totul „perfect”, mulți au căzut în capcana de a fi exagerat de protectivi cu copiii lor.
Schimbare nu este un lucru rău în esență. Empatia și înțelegerea sunt piloni esențiali ai unei relații sănătoase părinte-copil. Totuși, frica de a nu-l traumatiza a dus uneori la evitarea oricărui conflict sau la crearea unui mediu ideal, artificial. În realitate, viața este plină de tensiuni, emoții negative și conflicte. A le ascunde complet de copii nu înseamnă că îi protejăm, ci că îi privăm de lecții esențiale despre relații, emoții și reziliență.
Nu orice conflict traumatizează copilul. Împăcarea este cheia
Un conflict ocazional între părinți, dacă este gestionat sănătos, nu doar că nu traumatizează copilul, ci îi poate oferi lecții importante. Certurile sănătoase, cele în care părinții își exprimă dezacordurile fără să recurgă la atacuri personale sau violență verbală, le arată copiilor că oamenii pot avea păreri diferite, dar că acestea pot fi discutate și rezolvate. Un copil care asistă la o ceartă, urmată de reconciliere, primește o lecție vitală despre relațiile interumane: iubirea nu dispare din cauza dezacordurilor. Împăcarea este cel mai important mesaj pe care îl putem transmite. Este modul în care copilul învață că greșelile sunt naturale și că ele pot fi corectate.
În schimb, conflictele intense, lipsite de respect sau cele pe care le ascundem complet (copilul simte tensiunea!) pot avea efecte negative. Copilul va învăța că dezacordurile sunt periculoase și va crește cu o imagine falsă despre lume, așteptând ca toate relațiile să fie perfecte și lipsite de tensiuni.
De ce e important ca cei mici să vadă realitatea și să nu îi ținem într-un „glob de cristal”
Un copil crescut într-un mediu în care totul pare perfect, în care emoțiile negative sunt mascate, iar conflictele sunt evitate, va avea dificultăți în a înțelege și gestiona viața reală. Adevărul este că viața nu este doar despre momente de fericire și armonie. Este un amestec complex de bucurii, provocări și dezamăgiri. Când îi ferim pe copii de realitate, îi privăm de ocazia de a învăța cum să-și gestioneze propriile emoții. Furia, tristețea, frustrarea sau dezamăgirea sunt firești, iar copiii trebuie să știe că e în regulă să simtă astfel. Mai mult, trebuie să vadă că aceste emoții pot fi exprimate și că există modalități constructive de a le face față.
Prea multă protecție poate avea efecte adverse. Copiii protejați excesiv de orice disconfort emoțional riscă să devină adulți temători, copleșiți de anxietate în fața celor mai mici obstacole. De aceea, părinții trebuie să le ofere un mediu echilibrat, un loc sigur, dar autentic, unde pot învăța că viața înseamnă și confruntarea cu provocări.
Cum putem transforma conflictele în lecții pentru copii?
Gestionați conflictele cu respect. Nu transformați certurile într-un război, unde fiecare încearcă să-l atace pe celălalt. Exprimați-vă punctele de vedere clar, dar fără să vă pierdeți controlul.
Explicați ceea ce se întâmplă. După un conflict, ajutați copilul să înțeleagă că dezacordurile sunt firești și că ele nu înseamnă lipsă de iubire.
Împăcarea și scuzele. Momentul în care părinții se reconciliază este esențial. Spuneți-vă „îmi pare rău” de față cu copilul și arătați cum puteți ajunge la un compromis.
Vorbiți despre emoții. Ajutați-l să înțeleagă ce simte el, dar și ce ați simțit voi. În acest fel, copilul învață să-și recunoască și să-și accepte propriile emoții.
Parentingul nu este despre a crea o bulă perfectă în care copilul să trăiască fără griji. La finalul zilei, copiii au nevoie să știe că, indiferent de tensiunile sau dezacordurile din familie, există mereu iubire, respect și soluții. Este despre a-i pregăti pentru o realitate în care există și tensiuni, dar și iubire, și împăcare, iar noi, părinții, suntem primii lor ghizi în această călătorie.
- Articol scris de Oana Puican, psihoterapeut și psiholog care lucrează cu adulți, cupluri, copii și adolescenți. Susține ateliere pentru părinți pe teme legate de parenting la diferite vârste: de la etapa de grădiniță la tumultoasa adolescență.
- Alături de soțul ei, și el psihoterapeut, realizează podcastul „Să vorbim de vorbă”, un demers care susține firescul mersului la psiholog, prin povești și prin experiențe personale.
