Ce se face cu lumânarea de la botez? Este o întrebare pe care mulți părinți și nași și-o pun după terminarea creștinării copilului. Această lumânare poartă o o semnificație profundă, fiind simbolul luminii veșnice și al purității copilului. După botez există o serie de obiceiuri și superstiții diferite legate de lumânare. Iată ce trebuie să știe părinții și nașii care se pregătesc de botez.
Ce se face cu lumânarea de la botez
Lumânarea de la botez are o semnificație importantă în tradiția creștină. Este văzută ca un simbol al luminii și călăuzirii spirituale a copilului în timpul ceremoniei religioase și marchează momentul în care copilul este primit în comunitatea creștină. În strânsă legătură cu simbolica luminii lui Hristos, ea reprezintă începutul unei vieți trăite în credință. După botez, lumânarea este la fel de importantă și sunt legate de ea o serie de obiceiuri, precum și superstiții.
După ceremonie, lumânarea se folosește în anumite momente:
- Este adesea aprinsă în timpul petrecerii de botez, pentru că se spune că aduce noroc copilului.
- Mulți părinți aleg să păstreze lumânarea acasă și să o aprindă în momentele în care copilul trece pin perioade dificile, ca să fie protejat.
- Uneori, lumânarea este oferită bisericii pentru a fi refolosită în confecționarea altor lumânări.
- Pentru a se păstra mai bine, lumânarea poate fi învelită într-o pânză albă și așezată într-o cutie, împreună cu busuioc sfințit și mir.
Semnificația pe care o are lumânarea la botez
În tradiția populară, lumânarea de la botez este considerată un obiect protector. Există obiceiul ca aceasta să fie aprinsă atunci când copilul este bolnav și se spune că lumina ei poate aduce vindecare. Dacă nu vrei să păstrezi lumânarea de botez, poți să o lași la biserică, unde ceara va fi topită și transformată în lumânări mici pentru slujbe. În Biblie scrie că prin botez, Hristos, Lumina lumii, pătrunde în inimile oamenilor. Lumânările de botez sunt aprinse după ceremonie pentru a simboliza lumina nou dobândită a lui Hristos, pe care creștinii botezați o poartă cu ei pe tot parcursul vieții. Ei sunt acum „nou luminați”.
Când se face botezul
Conform tradițiilor și obiceiurilor, Biserica recomandă ca botezul unui nou-născut să aibă loc după ce trec cel puțin 40 de zile de la naștere. Această perioadă este legată de lăuzia mamei, care, în acest timp, nu are voie să intre în biserică. Mama poate participa la botez doar după ce preotul îi citește o rugăciune specială, considerată a o dezlega de păcate. Preoții încurajează ca botezul să fie organizat cât mai curând posibil după această perioadă de 40 de zile. Se crede că astfel copilul este protejat de influențele negative, precum duhurile rele, deochiul sau anumite boli.
Botezul ortodox este un ritual sacru prin care un copil devine membru al Bisericii, marcând începutul unei vieți religioase. În timpul slujbei, copilul este scufundat de trei ori în apa sfințită, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, simbolizând moartea și învierea lui Hristos. Acest act simbolizează purificarea de păcate și începerea vieții de creștin a copilului. Slujba începe cu o serie de rugăciuni. Nașii, care sunt cei care se ocupă de copil pe parcursul botezului și vorbesc în numele lui, rostesc o mărturisire de credință și afirmă în fața preotului că acceptă învățăturile lui Hristos. După aceea, preotul sfințește apa din cristelniță.
În timpul botezului, copilul este uns cu mir pe anumite părți ale corpului, cum ar fi fruntea și pieptul. După scufundarea în apă, care simbolizează moartea și renașterea, copilul este uns cu mir, un gest care semnifică primirea Duhului Sfânt și apartenența sa la comunitatea Bisericii. La final, copilul este îmbrăcat în haine noi și se scoate din Biserică de către nași drept creștin, apoi este înmânat părinților, rostind fraza „mi-ai dat un păgân, îți dau un creștin”, de trei ori.
La botez, nașii trebuie să cumpere lumânarea de botez și să aducă o sticlă de vin și una de ulei la biserică, dar și o sticluță pentru mir. Ei trebuie să cumpere o icoană pe care preotul o va sfinți și care va aparține apoi bebelușului. Tot nașii participă la baia de a doua zi după botez a bebelușul și sunt părinții spirituali ai acestuia, ajutând părinții la nevoie și educând copilul, ghidându-l din punct de vedere spiritual.
De asemenea, tradiția spune că la șase săptămâni nașii merg cu copilul la biserică pentru a fi împărtășit, iar când copilul împlinește un an va participa la tăierea moțului sau ruperea tusei, eveniment în timpul căruia bebelușul își „alege viitorul”. El ia de pe o tăviță cu mai multe obiecte despre care se spune că îi vor anticipa meseria și interesele. Dacă alege bani, va avea noroc pe plan financiar, dacă alege cartea va fi studios, dacă alege oglinda va fi preocupat de imaginea lui, iar dacă alege obiecte care indică anumite meserii (stetoscop pentru doctor, cheie franceză pentru mecanic, pix pentru profesor, etc) se spune că își determină cariera.
