În fiecare seară, zeci de mii de adolescenți intrau pe porțile „Beach, Please!”. Dar experiența de festival nu începea odată cu primul concert și nici nu se termina când ieșeau din spațiul evenimentului. Restul zilei însemna somn pe fugă, drumuri lungi într-un trafic infernal, cozi la mâncare, calcule de buget, postări pe Insta și TikTok și inevitabile tensiuni în grup. Și, pentru unii, niște alcool înainte de concerte. Am vorbit cu mai mulți tineri despre cele câteva ore pe care le petreceau în afara festivalului și despre cum arăta, de fapt, o zi obișnuită în afara „Beach, Please!”.
Azi s-a terminat a cincea ediție a Festivalului Beach, Please!, un eveniment la care au participat peste 150.000 de persoane, majoritatea adolescenți și tineri, din România și din străinătate. Pentru că stațiunea Costinești, unde s-a desfășurat evenimentul, nu dispune de atâtea locuri de cazare, mulți dintre ei au fost nevoiți să aleagă localitățile din jur, de la Constanța până la Mangalia. Distanța față de festival a făcut ca dinamica unei zile și provocările tinerilor să fie diferite. Dacă cei din Costinești au avut mai mult timp la dispoziție pentru a dormi sau a merge la plajă, pentru cei care au avut cazare în Constanța sau Mangalia lucrurile au stat total diferit.
Pe stradă, îi recunoșteai după brățările de festival pe care le purtau la mână. Și după cum se strigau unii pe alți, fete sau băieți, nu conta: „Băi, co@#e!”. Erau veseli, vorbeau mult și păreau în elementul lor. Din discuțiile cu tinerii, am înțeles că festivalul a fost, pentru ei, și un test de anduranță, mai ales dacă veniseră cu gașca, și nu însoțiți de părinți. Raluca, o tânără de 18 ani din București, a ales să stea, împreună cu grupul ei de prieteni, în apartamentul unor rude din Constanța, pentru a nu mai plăti cazarea. Socoteala de acasă a fost una bună, însă și-a dat seama că a pierdut foarte mult timp, dar și bani pe microbuze sau transport în sistem car sharing. Nu doar aceasta a fost problema, ci și înghesuiala și statul în trafic chiar și mai mai bine de o oră. ”Am crezut că fac o economie, dar am ajuns să dau peste 800 de lei doar pe transport spre festival și înapoi la cazare. Uneori, am mers în microbuz și în picioare, într-o înghesuială groaznică și fără aer condiționat”, a mărturisit adolescenta.
Planurile nu le-au ieșit prea bine nici celor care au ales să meargă cu trenul. Deși au fost suplimentate garniturile, numărul mare de călători a făcut ca, la orele de vârf, călătoriile să semene cu cele pe care adolescenții le văd în filmările de pe rutele din țări de lumea a treia. Florin (17 ani) a ales să meargă cu trenul spre festival, mai ales că transportul este gratuit pentru elevi. ”Faptul că nu am plătit nimic a fost singurul avantaj. În rest, înghesuială și întârzieri de minimum 30-40 de minute”, și-a spus tânărul oful. De Uber nici nu și-a pus problema. O simulare făcută la un moment dat i-a arătat că o cursă de aproximatix 17 km l-ar fi costat 150 de lei.
- CITEȘTE ȘI: Experiența unei mame la Beach Please. „A fost frumos, mulțumesc, nu mai vin! Nici eu, nici fiica mea”
Cu gașca e mai distractiv, cu părinții mai lejer
Maria (17 ani) este pentru a patra oară la „Beach Please!”. A venit și de această dată însoțită de părinți, dar și de un grup de prieteni. Programul ei a fost cât de cât organizat, pentru că au avut grijă adulții de acest lucru. Chiar dacă se întorcea de la festival în zorii zilei, părinții aveau grijă să o trezească în jur de ora 15 ca să aibă timp să mănânce și să meargă măcar o oră la plajă. În timpul zilei nu prea a participat la activitățile grupului. ”Am stat cu prietenii mai mult în festival. În rest, am dormit și am mers cu ai mei la plajă. Oricum, ceilalți din grup dormeau și până la 6 seara, așa că nici nu am fi avut cum să facem lucruri împreună”.
Odihna nu a făcut parte din programul tuturor. Alexandra (17 ani) a venit doar cu gașca, un grup de 4 fete și trei băieți. În prima zi au început distracția cu un pre-party. Care a însemnat, de fapt, niște alcool consumat înainte de intra la festival, cât să aibă strarea de spirit necesară la concerte, spune ea. ”Nu am sărit calul, pentru că am vrut să ne distrăm, iar dacă am fi băut mult nu mai aveam cum să facem asta”. Deși se culcau dimineața, au încercat să se trezească în fiecare zi înainte de ora 13 ca să meargă la plajă, așa că oboseala s-a acumulat rapid. Pre-party-urile nu au mai existat în ultimele două seri. Gândul care îi bucura cel mai tare era că vor ajunge acasă și vor dormi pe săturate.
Distracția depinde și de buget
Cu o sumă fixă de bani în bucunar, fiecare a cheltuit cât și-a permis. În Costinești erau cozi și la covrigării, dar și la restaurantele „fancy”. Raluca spune că a avut un buget de 1500 de lei pentru distracție, mâncare și transport. Nu i-au mai rămas foarte mulți bani pentru altceva decât mesele zilei. Ștefan, un tânăr de 19 ani pe care l-am întâlnit pe faleză în Costinești, ne-a mărturisit că cel mai mult a cheltuit pe țigări și alcool, iar mâncare a ales să ia de cele mai multe ori de la supermarket, pentru că așa ieșea mai ieftin.
Multă social media și câte un pahar de vin
Tinerii cu care am vorbit ne-au spus că în cercurile lor de prieteni alcoolul a fost companion la distracție. Despre cazuri de consum de substanțe interzise nu au auzit nimic. ”Știm că nu este neapărat bine, dar nu facem asta și când suntem acasă. Nici măcar nu am băut mult, poate câte 1-2 sticle de vin pe seară, în 5-6 oameni. Dar combinate cu oboseala și cu mâncatul aiurea, eram mai vorbăreți decât de obicei”, a mărturisit o tânără.
Printre toate acestea, o parte importantă a programului a reprezentat-o social media. Nimeni nu a mers la culcare fără să vadă ce story-uri au postat cunoștințele din alte grupuri, ce TikTokuri au făcut, cine cu cine s-a certat sau cuplat. Când se trezeau, urmăreau din nou „știrile”. O postare online era semnul lor că s-au trezit.
- CITEȘTE ȘI: L-am întrebat pe Selly dacă și-ar lăsa copilul de 15 ani singur la „Beach, Please!”. N-a ezitat: „Da, dar…”
Oboseala aduce și conflicte
Pentru Alexandra, viața în afara festivului a fost aproape plictisitoare. ”Nu prea aveam timp să facem ceva. Până ne trezeam, până ne puneam toți în mișcare, se făcea ora 2. Mergeam la plajă până pe la 4-5, apoi ne luam ceva de mâncare și înapoi la cazare. Până ne pregăteam toți, deja se făcea 8. Pentru fete, mai ales machiatul și îmbrăcatul dura minimum o oră și jumătate. Și, apoi, la festival. Cam așa au fost zilele noastre”, ne-a spus ea. Faptul că au stat în gașcă (șase prieteni) le-a adus și distracție, dar și conflicte. Raluca ne-a povestit că s-au certat de multe ori din cauză că nu erau gata la timp sau că pierdeau foarte mult timp să aleagă ce să mănânce. Nu au fost mai mult decât cuvinte aruncate, însă atmosfera devene apăsătoare, mai ales că venea pe fondul oboselii.
Un lucru a fost comun pentru aproape toți adolescenții cu care am vorbit: festivalul nu a însemnat doar concertele și artiștii de pe scenă. A însemnat și lecția primelor vacanțe petrecute fără părinți, în care au fost nevoiți să-și gestioneze singuri timpul, banii, oboseala și relațiile cu cei din jur. Între ore pierdute în trafic, nopți aproape nedormite, calcule pentru fiecare masă și zeci de story-uri postate online, experiența de la „Beach, Please!” s-a construit la fel de mult în afara porților festivalului, cât și în interiorul lor. (Citește AICI ce ne-a răspuns Selly, organizatorul festivalului, când l-am întrebat dacă și-ar lăsa copilul de 15 ani singur la „Beach, Please!”)
