Cine sunt eu, dacă în vremurile acestea nu mai e suficient să fiu „bărbatul care aduce banii acasă”? Cine sunt dacă nu mă simt puternic, dacă nu am succes? Ce mă face valoros? Ce înseamnă, de fapt, astăzi, să fii bărbat?- Iar dacă adulților le e greu să-și răspundă la aceste întrebări, le va fi și mai greu să le fie ghizi propriilor băieți. Care ajung ușor să caute sens și îndrumare în locuri meschine, unde li se promite claritate, unde se vând iluzii, cu costul înstrăinării de ei înșiși, cu implicații devastatoare asupra creșterii lor sănătoase și a relațiilor cu cei din jur. Pentru că ceea ce li se spune aici e că societatea e nedreaptă cu bărbații, iar femeile nu au alte interese decât banii.
Bărbații, băieții din generațiile anterioare, ale taților si bunicilor noștri își găseau sensul și identitatea într-o lume cu roluri clare, în care masculinitatea era definită de capacitatea lor de a fi stâlpi ai familiei si ai comunității, de a proteja, de a influența și a avea putere cu privire la mersul lucrurilor, de a susține financiar si a hotărî cursul actiunilor, de a fi lideri ai grupului din care făceau parte. Stabilitatea si siguranța familiei, a “tribului” depindea de abilitățile, puterea, hotărârea si înțelepciunea lor.
Lipsa modelelor lasă băieții într-un spațiu al incertitudinii
Pentru a-și îndeplini aceste roluri, erau necesare ritualuri de inițiere, de trecere si de maturizare: cei tineri erau susținuți de cei bătrâni, iar de modul în care aceștia își transmiteau învățăturile depindea siguranța generațiilor viitoare. În ultimele decenii însă, aceste modele tradiționale s-au dizolvat. Veniturile si influența în luarea deciziilor, de ceva timp nu mai sunt exclusiv în responsabilitatea bărbaților. Femeile sunt acum active si foarte prezente pe piața muncii, cu venituri aproape de cele ale partenerilor lor, nu mai depind de aceștia în ceea ce privește siguranța financiară. Vizibilitatea lor și integrarea în roluri cu influență în societate este iarăși evidentă și a transformat rolul bărbaților. În același timp, fluiditatea în rolurile de gen și lipsa unor modele clare de masculinitate au lăsat și lasă din păcate băieții într-un spațiu al incertitudinii și al anxietății identitare.
Seducția manosferei, locul în care femeia e de vină
Și aici mă refer la manosferă, unul din locurile în care băieților, adolescenților, tinerilor bărbați li se oferă răspunsuri. Dar mai intâi, ce este manosfera? O rețea de comunități online – forumuri, podcasturi, conturi de YouTube, grupuri de discuții – unde se vorbește despre bărbați, despre relații, despre cum ar trebui să fie femeile și ce înseamnă, de fapt, să fii „bărbat adevărat”. La o primă vedere, un loc cu “manfluenceri” care oferă sfaturi despre carieră, seducție sau cum să-ți recapeți încrederea ar putea părea o oportunitate de dezvoltare personală. Dar mesajul nu e unul de creștere și învățare, ci mai degrabă unul de ură: feminismul e de vină/ femeile sunt interesate doar de statut și bani/ societatea e nedreaptă cu bărbații.
Se vorbește despre „red pill” – o trezire la realitate, pentru că „tot ceea ce băieții au învățat e fals”. Lumea este împărțită între „alfa” și „beta”, între cei care domină și cei care pierd sau sunt dominați. Pentru un băiat care se simte respins, invizibil sau confuz, acest tip de discurs poate părea exact ce are nevoie să audă. I se oferă explicații pentru durerea lui. I se spune că nu e el problema, ci sistemul. I se promite că, dacă urmează regulile, va avea din nou control. Va fi văzut. Dorit. Apreciat. Manosfera nu doar că le oferă băieților un loc, ci și o identitate. „Aici ești văzut. Aici ai valoare. Aici aparții.” Și acest mesaj, într-o lume în care mulți dintre ei se simt pierduți, neimportanți sau neauziți, este extrem de seducător.
„E de ajuns să devii Alpha și totul se rezolvă!”
Își găsesc acolo structură și răspunsuri simple la întrebări dureroase. Dacă au fost respinși de o fată, li se spune că „femeile sunt hipergame”, sunt interesate numai de statut și de bani – nu că fiecare relație implică risc și vulnerabilitate. Dacă nu au succes, își explică prin faptul că „lumea e manipulată de feminism” – nu că statutul, locul în societate, ceea ce devii ca persoană se construiește cu timp și efort. Dacă simt rușine, anxietate, nesiguranță – trebuie doar să devină „alpha” și totul se va rezolva.
Manosfera le oferă o hartă. Un manual. Le dă sens. În acest context, nu trebuie să se expună propriilor vulnerabilități, pot să le nege sau să le mascheze prin control, superioritate, urmată, desigur, de dispreț față de femei, față de cei mai slabi și vulnerabili. Nu trebuie să se înțeleagă pe ei înșiși, să vadă cu ceea ce contribuie ei la succesul sau insuccesul lor, să înțeleagă ce simt și ce gândesc. Să negi si să învinovățești e mai ușor decât să-ți simți rușinea. Mai „bărbătesc” decât să recunoști că ai nevoie de ajutor.
Și, din păcate, manosfera este atractivă și pentru băieții cu părinți care se străduiesc să fie grijulii, Influența acestei ideologii nu depinde de statut social sau venituri. Băieții fragili și introverți, însingurați și care nu își găsesc locul în grup, care nu se găsesc pe ei înșiși, pot fi victimele acestor idei.
Efectul imediat: dispreț față de propria vulnerabilitate
Pe termen lung, se pierd pe ei înșiși, pentru că viitorul nu este unul al relațiilor tradiționale, care să graviteze în jurul puterii, ci mai degrabă va depinde de flexibilitatea, capacitatea de adaptare a fiecăruia, de a înțelege cine sunt eu și cum sunt ceilalți. Respingerea, victimizarea, învinovățirea nu sunt și nu au fost niciodată mecanisme care să construiască abilități care să stea la baza unei vieți armonioase, dimpotrivă.
Băieții atrași în acest miraj și care își însușesc aceste idei vor fi profund nefericiți în relațiile lor de cuplu, de prietenie, de familie și de colegialitate, pentru că respingerea propriei vulnerabilități îi va tine constant la distanță de relații bune, care să îi facă fericiți. Și cum proximitatea fizică nu mai vine la pachet cu ușurința de a forma relații — trăim din ce în ce mai mult la distanță unii de alții, dacă nu învăț cum să mă înțeleg pe mine, cum să mă apropii de celălalt, pot să rămân singur și pierdut. Iar dacă singura legătură pe care o formez e cu o lume în care puterea și dominarea sunt pilonii centrali, acest lucru mă va costa — în timp — compasiunea și capacitatea de înțelegere. Față de ceilalți, dar și față de mine însumi. Pentru că dacă învăț că suferința celuilalt e doar manipulare sau slăbiciune, nu voi mai ști cum să stau lângă durerea altuia. Dar nici lângă a mea. Iar viața, din păcate, nu ne ferește de durere. Și atunci vor fi neputincioși. Furioși. Singuri.
Încep să se teamă si să disprețuiască partea umană, și caldă si blăndă din ei înșiși, și, din păcate, pe termen lung, vor dezvolta diverse mecanisme prin care să regleze această pierdere: dependențe, mecanisme abuzive si de furie, izolare socială. Toate acestea, vor duce la un gol imens, pe care niciun fel de ideologie nu îl poate umple: gol de sens, de căldură, de conectare, de bine cu ceea ce ești si ce ai vrea să devii.
Un bărbat care spune „și eu am simțit asta” valorează mai mult decât orice lecție
Băieții ajung în manosferă căutând răspunsuri la întrebări care îi frământă și pe care nu au curaj sau contexte să le adreseze: Ce înseamnă să fii bărbat? Cum pot să mă simt valoros? Cum fac față respingerii? De ce unele fetele aleg băieți care se poartă cu ele urât? Ce îmi dă sens și cum pot să îmi aleg drumul? Ce să fac să nu mă mai simt invizibil, defect, respins?
Băieții au nevoie de contexte sigure în care să poată să exprime toate aceste neliniști și îndoieli si de adulți înțelepți care să le ofere modele și răspunsuri. Este important să fim atenți la discursul fiilor noștri și să rămânem curiosi, să nu închidem ușa spre discuție cu o replică precum “Eu știu mai bine!” Semnele că un băiat a început să fie influențat de manosferă pot să includă: limbaj polarizat despre femei, expresii despre „red pill”, viziuni cinice asupra relațiilor, dispreț față de vulnerabulitate sau compasiune. Rămâneți curioși si prezenți, ca să puteți înțelege cum gândesc băieții și mai ales de ce aleg această cale, care sunt insecuritățile, durerile care stau în spatele acestor convingeri?„Ce înseamnă pentru tine să fii bărbat?” „Ce ai simțit când ai fost respins? Ai simțit că nu contezi?” „Unde ai auzit prima dată ideea asta? Ce ai simțit când ai auzit-o?” – Contextele în care băieții sunt încurajați să-și povestească propriile trăiri sunt cele mai eficiente pentru a reduce identificarea cu ideologii extremiste.
Manosfera atrage prin promisiunea unui „scop”, a unei identități. Să putem contracara asta înseamnă să le oferim un alt sens: valoarea unui bărbat nu este dată doar de succes, indiferent de cum se măsoară acesta, ci și în cum iubește, cum își ține cuvântul, cum știe și își asumă să construiască și să se construiască. În același timp, putem vorbi cu băieții noștri nu numai despre ce vor să devină, ci și despre ce fel de oameni vor să fie, care sunt valorile care îi inspiră, cum influențează acestea lumea în care trăiesc. Să îi încurajăm si să le creăm contexte în care să intre în contact cu modele masculine diverse – în familie, la școală, în comunitate – toate acestea sunt antidotul tăcut la viziunea îngustă și toxică din manosferă. Prezența unui bărbat care poate spune „și eu am simțit asta” valorează mai mult decât orice lecție abstractă. Pentru că, uneori, tot ce are nevoie un băiat pentru a rămâne aproape de el însuși e un bărbat care îl vede și îi poate transmite: „Ești bine așa cum ești!”
Corina Dobre – psiholog și psihoterapeut cognitiv comportamental, lucrează de mai bine de zece alături de părinți și copiii lor. Mamă a doi băieți adolescenți, Corina coordonează programe destinate familiilor, iar în perioada următoare va desfășura o serie de ateliere online pentru părinții de băieți, cu tema „Cum să fii părintele de care fiul tău are nevoie”.
