Șapte copii s-au rătăcit de părinți pe litoral de la începutul acestui sezon, iar anul trecut polițiștii au intervenit în 33 de asemenea cazuri, spune IPJ Constanța, citat de Observatornews.ro. Primele minute sunt esențiale, dar procedura nu este aceeași pe plajă, într-un aeroport sau pe străzile unui oraș necunoscut. Citește mai jos cui îi ceri ajutor, ce informații trebuie să oferi și ce numere poți apela în România și în străinătate.
Un copil poate dispărea din raza vizuală a părintelui în câteva secunde. Pe plajă, intră printre umbrele și nu mai știe din ce direcție a venit. În aeroport, rămâne în urmă la un magazin în timp ce familia înaintează. Într-un oraș străin, se oprește la o vitrină, iar grupul continuă să meargă. În astfel de momente, părintele are impulsul să alerge în toate direcțiile, să strige și să caute singur. Tocmai această reacție poate întârzia declanșarea unei căutări organizate.
Nu-l mai vezi. Ce faci chiar în acel moment
Oprește-te și strigă-l imediat. Privește inclusiv în direcțiile în care nu te-ai aștepta să fi plecat: în spatele tău, sub mese, după șezlonguri, lângă o vitrină, la o scară rulantă sau la intrarea într-un magazin. Copiii mici nu merg întotdeauna înainte. Se pot opri, ascunde sau întoarce după ceva care le-a atras atenția.
Revino în punctul în care l-ai văzut ultima dată. Dacă sunteți doi adulți, unul rămâne acolo, pentru că și copilul poate încerca să se întoarcă. Celălalt cere ajutor și verifică traseul apropiat. Dacă ești singur, spune-i imediat unui angajat sau altui părinte aflat lângă tine că ți-ai pierdut copilul și roagă-l să rămână cu tine până vin salvamarii, paza sau poliția. Nu aștepta „să vezi dacă apare” copilul. Spune cu voce tare, clar: „Mi-am pierdut copilul. Are șase ani, costum de baie roșu și șapcă albă”. O descriere auzită de zece oameni din jur este mai utilă decât un părinte care aleargă singur prin mulțime.
Arată fotografia copilului celor care încep să-l caute și spune cum este îmbrăcat, nu doar cum arată. Pe o plajă, într-un aeroport sau într-un centru aglomerat, culoarea tricoului, a costumului de baie ori a rucsacului poate fi observată mai repede decât trăsăturile feței. Dacă în apropiere există o apă, o stradă intens circulată, sunt șine de tren ori peroane sau dacă este posibil ca el să fi ieșit din clădire, spune acest lucru din prima secundă. Nu este un detaliu pentru mai târziu, ci informația care stabilește unde începe căutarea.
Oferă de la început:
- numele și vârsta copilului;
- o fotografie recentă, ideal făcută în ziua respectivă;
- descrierea hainelor, încălțămintei și a obiectelor pe care le avea la el;
- locul în care l-ai văzut ultima dată;
- dacă are telefon, ceas cu localizare sau alt dispozitiv care ar putea ajuta în găsirea lui.
Dacă îți pierzi copilul pe plajă
Anunță imediat cel mai apropiat salvamar și spune dacă minorul a fost văzut ultima dată în apă, la mal sau pe nisip. Aceasta este prima informație de care echipa de intervenție are nevoie. Nu intra singur în mare ca să-l cauți și nu trimite alți turiști în apă. În timp ce salvamarii verifică apa și malul, ceilalți adulți pot căuta în locurile apropiate spre care s-ar fi putut îndrepta copilul: zona de joacă, toaletele, punctele de vânzare sau alte locuri care i-ar fi putut atrage atenția.
Dacă îți pierzi copilul pe o plajă din străinătate, tot salvamarul e primul pe care trebuie să-l anunți. Dacă nu există salvamar, dacă acesta nu poate fi găsit imediat sau dacă minorul ar fi putut intra în apă, sună fără întârziere la serviciul de urgență.
Pentru Uniunea Europeană apelezi 112. Apelul ajunge la serviciul de urgență al țării în care te afli. Spune numele plajei sau al stațiunii și „My child is missing” (Copilul meu a dispărut).
În toate statele Uniunii Europene se apelează gratuit 112. Același număr este folosit și în Turcia. În Regatul Unit pot fi apelate 999 și 112. În SUA și Canada, numărul de urgență este 911.
Ce poți face înainte, ca un copil pierdut să fie găsit mai repede
Când ajungeți pe plajă, fotografiază copilul din cap până în picioare. Imaginea trebuie să arate costumul de baie și orice element ușor de recunoscut. Dacă sunteți mai mulți adulți, trimite fotografia și celorlalți. În cazul unei dispariții, salvamarii și polițiștii vor avea imediat o imagine actuală. Recomandarea este susținută și de RNLI, serviciul britanic de salvare pe mare.
Pune-i copilului o brățară de identificare pe care să fie trecut un număr de telefon la care răspunde cineva aflat pe plajă. Scrie forma internațională corectă, +40 7xx xxx xxx, fără cifra 0 de la începutul numărului. Verifică dacă numărul încape și este lizibil. Nu este necesar și nici indicat să scrii numele copilului la vedere.
Arată-i copilului foișorul salvamarilor sau punctul de prim ajutor. Pentru un copil suficient de mare încât să înțeleagă și să urmeze singur instrucțiunea, acesta poate deveni punctul în care să rămână dacă nu vă mai vede. Nu alege drept reper umbrela, prosopul ori șezlongul, pentru că acestea pot fi mutate pe parcursul zilei.
Dacă sunteți mai mulți adulți, stabiliți explicit cine supraveghează copilul, mai ales când acesta intră în apă. Predarea responsabilității trebuie spusă clar: „Acum te uiți tu la el”. Faptul că mai mulți adulți sunt în apropiere nu înseamnă că unul dintre ei îl urmărește efectiv.
Dacă îți pierzi copilul în aeroport
În aeroport, un copil pierdut poate fi găsit mai repede dacă personalul alertează simultan punctele de control și porțile
și verifică imaginile camerelor de supraveghere. FOTO: Shutterstock
Anunță imediat un agent de securitate, un polițist, personalul de la poarta de îmbarcare sau biroul de informații și indică locul în care ai văzut copilul ultima dată. Nu încerca să treci înapoi prin culoare cu acces controlat și nu începe să străbați singur întregul terminal.
Personalul aeroportului poate transmite descrierea către securitate, poliție, punctele de control și porțile de îmbarcare. Autoritățile pot solicita verificarea imaginilor camerelor de supraveghere, iar părintele nu are acces în toate spațiile în care poate fi căutat copilul.
Dacă ești singur, stabilește cu agenții locul în care trebuie să aștepți și păstrează telefonul liber pentru apeluri. Dacă sunteți doi adulți, unul rămâne în locul în care copilul a fost văzut ultima dată, iar celălalt ține legătura cu personalul aeroportului.
Ce poate fi învățat copilul înainte de a ajunge în aeroport
Unui copil mic îi poți repeta o singură regulă: dacă nu vă mai vede, se oprește. Nu te poți baza însă că o va urma atunci când se sperie. În zonele aglomerate ale aeroportului, prevenția înseamnă să îl ții de mână, nu să presupui că va ști singur ce are de făcut dacă vă despărțiți.
Brățara de identificare sau un cartonaș păstrat într-un buzunar închis trebuie să conțină numărul părintelui în format internațional. Astfel, nu va fi necesar ca cel mic să poată explica situația în care se află sau să ceară ajutor – un adult va găsi datele de contact. Un copil mai mare poate fi învățat să se oprească și să se adreseze unui agent de securitate, unui polițist sau unui angajat aflat la un ghișeu. Nu trebuie să străbată terminalul în căutarea familiei și nici să plece împreună cu un călător.
Dacă pierzi copilul într-un oraș străin
Anunță imediat poliția. Nu trebuie să aștepți 24 de ore pentru a declara dispariția unui copil. În Uniunea Europeană sună la 112, iar în afara UE apelează numărul local de urgență. Comunică locul în care l-ai văzut ultima dată, nu locul în care ai observat că nu mai este lângă tine. Spune numele străzii, intersecția, stația, intrarea obiectivului turistic ori magazinul în care erați. Dacă nu cunoști adresa, deschide harta telefonului și citește denumirea afișată sau roagă un angajat din apropiere să vorbească în limba locală cu operatorul.
Dacă dispariția s-a produs într-un muzeu, centru comercial, magazin mare sau alt spațiu cu acces organizat, anunță în același timp paza ori biroul de informații. Personalul poate alerta angajații de la intrări și ieșiri și poate păstra imaginile camerelor de supraveghere pentru poliție. Dacă minorul are telefon sau ceas cu localizare, verifică poziția și comunică poliției ora la care a fost actualizată. Spune dacă punctul rămâne în același loc sau se deplasează. Nu porni singur după poziția indicată pe hartă fără să anunți poliția.
Dacă s-a pierdut în metrou sau în tren, anunță imediat personalul transportatorului și poliția. Spune linia, sensul de mers, stația în care v-ați despărțit și ora aproximativă. Personalul poate alerta stațiile următoare, fără ca părintele să schimbe trenurile și peroanele încercând să ghicească unde se află copilul. Pentru un copil suficient de mare încât să poată coborî singur în siguranță și să urmeze un plan, de regulă după 8-10 ani, puteți exersa înainte de călătorie două reguli:
- dacă părintele coboară, iar copilul rămâne în vagon, copilul coboară la prima stație și așteaptă lângă un angajat, un ghișeu sau un punct de informații;
- dacă minorul coboară, iar părintele rămâne în vehicul, copilul nu pleacă de pe peron și nu urcă în alt tren pentru a-l căuta.
Vârsta este orientativă. Contează dacă minorul poate coborî în siguranță, poate rămâne pe loc și poate urma singur acești pași. Situația trebuie exersată înainte, sub forma unui joc scurt, nu explicată pentru prima dată în aglomerația stației.
Cu un copil mic, prevenția înseamnă contact fizic și vizibilitate
Un copil de 5-6 ani care se trezește singur într-un oraș necunoscut poate rămâne pe loc și plânge, se poate ascunde sau poate începe să meargă fără direcție. Părintele nu se poate baza că va găsi recepția unui muzeu, că își va aminti un punct de întâlnire sau că va ști cui să-i ceară ajutor.
Într-o piață aglomerată, într-o gară, la metrou, la un festival sau într-un obiectiv turistic, copilul mic trebuie ținut de mână. Dacă aglomerația este atât de mare încât vă puteți desprinde, folosește căruciorul sau un sistem de purtare. Faptul că merge „lângă tine” nu este suficient atunci când adultul se uită la hartă, cumpără bilete, manevrează bagaje sau supraveghează și alți copii. Recomandarea apare și în ghidul de siguranță pentru călătorii al Polly Klaas Foundation.
Îmbracă-l într-un tricou, hanorac sau o geacă într-o culoare ușor de observat în mulțime: galben fluorescent, verde-lime, portocaliu ori roz intens. Culoarea trebuie să fie pe piesa purtată deasupra, nu doar pe încălțăminte sau pe hainele acoperite. Nu te baza exclusiv pe șapcă, jucărie ori rucsac, pentru că pot fi pierdute. Hainele în culori puternice sunt recomandate și de National Center for Missing & Exploited Children.
Pentru copilul mic, regula trebuie redusă la atât: „Dacă nu mă mai vezi, oprește-te!”. Chiar și această instrucțiune poate fi uitată când se sperie, de aceea nu înlocuiește supravegherea directă. Punctele de întâlnire sunt utile numai copiilor mai mari, care pot recunoaște locul și pot ajunge la el fără să traverseze străzi sau să folosească singuri transportul public.
- CITEȘTE ȘI: Vacanţa în familie, la cort
Copilul a dispărut. Pașii corecți și ordinea lor
- Alertează imediat salvamarul, securitatea, personalul obiectivului sau poliția. Dacă există posibilitatea ca minorul să fi intrat în apă ori să fi ajuns lângă trafic sau șine, spune acest lucru din prima secundă.
- Revino în locul în care l-ai văzut ultima dată și, dacă sunteți mai mulți adulți, unul să rămână acolo.
- Arată fotografia copilului și spune vârsta și hainele pe care le poartă.
- Precizează dacă minorul are o afecțiune, o dizabilitate sau dificultăți de comunicare și dacă poate fi localizat prin telefon ori ceas.
- În Uniunea Europeană sună la 112. În afara UE apelează numărul local de urgență.
- După alertarea poliției, poți apela 116 000 pentru îndrumare și sprijin într-un caz de copil dispărut. Lista actualizată a serviciilor naționale poate fi consultată AICI.
Dacă dispariția are loc în străinătate, poliția locală organizează căutarea. Ambasada sau consulatul României poate sprijini comunicarea cu autoritățile și poate oferi asistență consulară, dar nu înlocuiește poliția. Datele de contact și numerele de urgență ale misiunilor României pot fi găsite AICI.
