Prezența unui copil cu autism sau cu alte nevoi speciale în școlile de masă este des întâlnită. De multe ori, însă, nici cadrele didactice și nici elevii nu știu cum să interacționeze eficient cu un astfel de copil, ratându-se astfel șansa unei adevărate incluziuni. Gesturile simple, precum cel de a bate palma, a-l saluta sau a-l ajuta să gestioneze un conflict sunt suficiente uneori pentru a-l face pe copil să se simtă în largul lui.
Înțelegerea și susținerea colegilor de clasă este esențială pentru copiii cu autism. Pe lângă experiența mea de mamă de copil cu autism și fost cadru didactic, am stat de vorbă și cu psihologul Anisia Maci de la Centrul Psiho-Logo-Med, Oradea, pentru a creiona un ghid util atât copiilor, părinților, cât și profesorilor, în demersul unei integrări armonioase.
Se spune că cele mai valoroase sfaturi sunt cele primite de la părinți în primii șapte ani de acasă. Este perioada în care cei mici învață ce înseamnă empatia, toleranța, acceptarea diversității, respectul pentru cei din jur. Atât acasă, cât și la grădiniță și la școală, copiii trebuie încurajați să-și extindă cercul de prieteni, să fie deschiși și să aprecieze diversitatea în relațiile lor cu toți colegii, indiferent de diferențele dintre ei.
Autismul are o prevalență mare, 1 din 30 de copil se naște cu elemente din spectru, ceea ce înseamnă că șansa de a avea colegi, prieteni, vecini aflați în această situație este una foarte mare. Pentru că fiecare copil are dreptul la educație, la integrare socială și la prieteni, colegii unui copil cu autism trebuie ajutați să-l înțeleagă.
Colegii trebuie să înțeleagă ce este autismul
Adulții și copiii cu autism demonstrează anumite întârzieri, deficiențe sau caracteristici atipice în ceea ce privește frecvența, tipul și calitatea interacțiunilor și a relațiilor sociale, iar primul lucru care trebuie cunoscut este exact în ce constau aceste particularități și ce înseamnă, de fapt, autismul. Totul explicat într-un limbaj cât mai simplu și adecvat vârstei.
„Copiii cu autism par a fi izolați social în primul rând din cauza propriului comportament (mai degrabă decât din cauza evitării sau lipsei de inițiere din partea celorlalți). De asemenea, rata de inițiere socială către ceilalți și probabilitatea de a răspunde la inițiativele celorlalți sunt deosebit de scăzute”, explică psihologul Anisia Maci. Iată soluțiile propuse de ea pentru colegii de clasă ai un copil cu autism:
- Ia inițiativa de a-l include – poate că vrea cu disperare să fie inclus și nu știe cum să-ți ceară asta. Fii specific cu privire la ceea ce vrei să facă.
- Găsește interese comune – Va fi mult mai ușor să vorbiți sau să împărtășiți ceva ce vă place să faceți amândurora (filme, sport, muzică, cărți, emisiuni TV etc.).
- Încurajează-l să încerce lucruri noi, deoarece uneori îi este frică să încerce lucruri noi. Nu-l ignora, chiar dacă crezi că nu te observă.
Comunicarea cu elevul cu autism
Pentru o comunicare eficientă, copiii trebuie să înțeleagă particularitățile și nivelul de înțelegere al colegului lor. Iată câteva sfaturi generale:
- Comunică cât mai clar – Vorbește la o viteză și un volum rezonabile. Ar putea fi util să folosești propoziții scurte. Utilizează gesturi, imagini și expresii faciale pentru facilita comunicarea.
- Vorbește la propriu – nu folosi figuri de stil, deoarece pot confuze.
- Oferă feedback – Dacă prietenul tău cu autism face ceva nepotrivit, este în regulă să-i spui frumos că a greșit. Doar asigură-te că îi spui și ceea ce trebuie să facă, pentru că s-ar putea să nu știe.
- Fă-ți timp să spui „bună” ori de câte ori îl vezi. Chiar și atunci când te grăbești și pe lângă el în hol, doar să spui „bună” este un gest drăguț.
- Fii perseverent și răbdător – Amintește-ți că prietenul tău cu autism poate avea nevoie de mai mult timp pentru a răspunde. Nu înseamnă neapărat că nu este interesat.
Cunoașterea elementelor care îl pot distrage și îi pot afecta comportamentul
Psihologul Anisia Maci explică: „În comparație cu copiii de vârste similare, copiii cu autism se angajează în rate mai mari de mișcări repetitive nefuncționale (în general, etichetate drept comportament stereotip sau autostimulator), rate mai mari de auto-vătămare sau alte comportamente provocatoare și rate mai mici de apropiere de semeni (uneori descrise drept comportament de evitare socială), sensibilități senzoriale (la sunete puternice, lumină sau texturi specifice). Fiecare dintre acestea diminuează oportunitățile de învățare socială și, astfel, poate afecta dezvoltarea abilităților sociale pe perioade îndelungate de timp”. Iată ce poți face:
- Prietenul tău se poate simți inconfortabil în anumite situații sau locuri (aglomerație, zone zgomotoase etc.). Întreabă-l dacă este bine. Uneori, poate avea nevoie de o pauză.
- Află care sunt interesele sau abilitățile sale speciale și apoi încearcă să găsești modalități de a-l lăsa să le folosească.
- Pune întrebări: unui profesor ori însoțitorului său (dacă are un facilitator la școală) dacă ești confuz în legătură cu ceva ce face el. Există un motiv pentru care copiii fac lucruri. Dacă îți dai seama, s-ar putea să-l poți ajuta.
- Dacă prietenul tău cu autism este „îngrozit”, probabil că încearcă să comunice ceva. Ar putea fi ceva care îl înspăimântă sau îl frustrează. Încearcă să-l înțelegi și cere ajutor unui profesor sau altui adult dacă nu te descurci.
Rolul copiilor dintr-o clasă este esențial pentru incluziunea copilului cu autism
„Atunci când colegii unui copil cu autism se implică în medierea incluziunii, direcțiile principale sunt: implicarea în jocuri și activități, îndrumări, laude, etc. Toate acestea au rolul de a forma și consolida aptitudinile sociale ale copiilor cu autism” susține psihologul Anisia Maci.
Aceste gesturi și acțiuni au un mare impact în relaționarea cu cei din jur a elevului, deoarece cresc șansele ca acesta să reacționeze pozitiv la tot ceea ce îl înconjoară.
Iată ce poți face:
- Acceptă-i diferențele și respectă-i punctele forte, așa cum ai face pentru orice prieten.
- Nu-ți fie teamă – Prietenul tău este doar un copil ca tine, care are nevoie de puțin ajutor.
- Susține-l – Dacă vezi pe cineva care tachinează sau agresează un prieten cu autism, ia atitudine și spune-i persoanei că nu este în regulă. Nu-l tachina. Uneori s-ar putea să nu înțeleagă tachinarea, înțelegând că ești prietenos, când, cu adevărat, nu ești. Dacă alți copii îl tachinează, spune-le să se oprească. Dacă ești îngrijorat că este agresat, spune-i unui profesor sau unui însoțitor.
- Fii de ajutor, dar nu exagera! Dacă ești de prea mult ajutor, îl poți face să se simtă neputincios. Lasă-l să încerce să facă mai întâi singur, apoi ajută-l dacă are nevoie. Cere-i să facă lucruri cu tine și arată-i cum să le facă.
- Spune-i ceva când face lucruri bune. Poți să-l înveselești, să bateți palma sau pur și simplu să-i spui „foarte bine!”. Îi place să fie complimentat, la fel ca și ție.
- Este în regulă să nu vrei să fii alături de el uneori sau să vrei să joci singur sau cu altcineva. Dacă nu te va lăsa în pace după ce l-ai întrebat frumos, spune-i unui profesor sau alt adult care te poate ajuta.
- Găsește ceva care să-ți placă, o abilitate specială de admirat sau un interes deosebit pe care îl are. Unii copii cu autism sunt grozavi la matematică, ortografie sau computere sau au o memorie grozavă pentru programul de clasă. Cine ştie? Poate te va ajuta!
Nevoile și preferințele unui copil cu autism
Psihologul Anisia Maci spune că este necesară o abordare cât mai clară și deschisă referitoare la diferențele dintre nevoile și preferințele copilului cu autism și ale colegilor lui. „Este importantă stabilirea unui set de reguli bine definite pentru a sprijini dezvoltarea încrederii copiilor în relația lor cu colegul cu autism. Aceste reguli pot include aspecte precum manifestarea răbdării, exprimarea cu claritate și calm a gândurilor, oferirea de ajutor atunci când este necesar și respectarea spațiului personal al colegului”.
Specialistul spune că ar fi bine să se încurajeze o comunicare deschisă, invitându-i pe copii să vorbească sincer cu colegul lor cu autism, să întrebe despre nevoile acestuia și să fie receptivi la semnalele nonverbale.
