Cât costă o bonă: de la 2.500 la 6.000 de lei pe lună. Ce intră în acești bani și la ce să se aștepte părinții

Unii părinți plătesc 5.000 de lei pe lună și spun că nu au avut niciodată o problemă. Alții au schimbat bone la fiecare trei ani, nemulțumiți de cum își petreceau timpul cu copilul în casă. Diferența nu stă mereu în salariu, ci în ce anume cumperi cu banii ăia.

„Nu a fost niciodată o chestie de bogăție. A fost o necesitate”, spune o mamă a trei copii de 17, 15 și, respectiv, 6 ani. Primul ajutor a venit din partea mamei sale, apoi a apelat la studente care petreceau câteva ore pe zi cu copilul. După nașterea celui de-al doilea copil, sprijinul ocazional nu a mai fost suficient și a decis să angajeze o bonă. În următorii 15 ani a lucrat cu bone românce și străine și spune că a înțeles un lucru: salariul este doar începutul. Mult mai greu este să găsești omul potrivit.

• CITEȘTE ȘI: Bonă sau creșă? Am ales creșa, dar nu m-am împăcat cu decizia luată!

Cât costă o bonă în 2026?

„Salariul unei bone diferă în funcție de programul solicitat, acesta fiind cel mai important criteriu în funcție de care se stabilește remunerația. Urmează experiența și nivelul de educație al bonei. Pentru o bonă care lucrează opt ore pe zi, de luni până vineri, salariile sunt în jur de 5.000 de lei, iar pentru un program part-time pornesc de la aproximativ 2.500-3.000 de lei”, explică Gina Chițimia, Managing Director și specialist în comunicare al agenției Super-Bona.

Tarifele diferă în funcție de oraș, de experiența bonei, de numărul copiilor și de responsabilitățile asumate. Datele platformei Sitly arată că, în marile orașe, tarifele orare pornesc de la aproximativ 30-35 de lei și pot ajunge la peste 50 de lei, în timp ce în orașele mai mici și în mediul rural sunt semnificativ mai reduse. Costurile cresc atunci când familia caută o bonă internă, are nevoie de experiență cu nou-născuți, de cunoașterea unei limbi străine sau de responsabilități suplimentare, precum însoțirea copilului la activități ori pregătirea meselor.

Pe platformele de babysitting, tarifele sunt afișate, de cele mai multe ori, la oră, ceea ce explică și diferențele mari dintre costurile unui ajutor ocazional și cele ale unei bone care lucrează zilnic, cu program complet.

Pentru colaborările lunare, sumele sunt negociate separat de tarifele practicate pentru babysitting ocazional. Orientativ, acestea se situează la:

• program part-time (4-5 ore pe zi): aproximativ 2.500-3.500 de lei pe lună;
• program full-time (8 ore pe zi): aproximativ 3.500-6.000 de lei pe lună, în funcție de experiență și atribuții;
• bonă internă (locuiește cu familia): peste 4.500-6.000 de lei pe lună, la care se adaugă, de regulă, cazarea și masa.

În practică, însă, suma negociată este doar o parte a costului. Dacă bona este angajată cu contract de muncă, familia suportă și taxele aferente, iar în cazul bonelor interne se adaugă cheltuieli precum cazarea, masa sau transportul. De aceea, costul real poate fi considerabil mai mare decât salariul despre care se vorbește în anunțuri sau în grupurile de părinți.

• CITEȘTE ȘI: Bona perfectă chiar există! Experiențele mele în căutarea ei

Ce nu poate face o bonă, indiferent cât este plătită

Una dintre cele mai frecvente surse de nemulțumire apare atunci când părinții și bona au așteptări diferite despre ce intră, de fapt, în atribuțiile postului. Unele familii își doresc o persoană care să se ocupe exclusiv de copil. Altele se așteaptă ca, în timpul somnului celui mic, să gătească, să calce haine, să facă ordine sau chiar curățenie în toată casa. Tocmai de aceea, reprezentanții agențiilor recomandă ca fișa postului să fie stabilită înainte de angajare, iar toate responsabilitățile să fie discutate de la primul interviu. „Este foarte important ca părinții să contureze un profil al bonei conform nevoilor și criteriilor lor și ale copilului, înainte de procesul de selecție”, recomandă Gina Chițimia.

Din experiența Danei, atunci când familia are nevoie și de ajutor la menaj, este mai eficient ca aceste responsabilități să fie împărțite între două persoane, decât să fie cerute unei singure bone. „Dacă ai doi copii mici și îi ceri unei singure persoane să îi supravegheze și, în același timp, să facă și curățenie, undeva nu va face bine”.

• CITEȘTE: Ce face o bonă. Care sunt principalele ei atribuții și ce calități o fac să fie bona perfectă

Cererea este mai mare decât oferta, iar recrutarea durează tot mai mult

Găsirea unei bone disponibile rămâne o provocare pentru multe familii, mai ales în marile orașe. Cererea crește puternic la sfârșitul verii, când părinții pregătesc întoarcerea copiilor la creșă, grădiniță sau școală și încearcă să acopere orele în care programul instituțiilor de învățământ nu se suprapune cu cel de la serviciu.

„Cererea de bone a fost mai mereu mai mare decât oferta, cu precădere în lunile august și septembrie, când solicitările cresc semnificativ, odată cu începerea grădinițelor și școlilor”, spune Gina Chițimia. Potrivit reprezentantei agenției Super-Bona, cel mai căutat rămâne programul de opt ore pe zi, de luni până vineri. Există însă și familii interesate de bone interne, care locuiesc în aceeași casă și au, de regulă, patru zile libere pe lună sau două weekenduri libere.

În cazul personalului recrutat din străinătate, dificultatea nu este doar găsirea candidatei, ci și timpul necesar până când aceasta poate ajunge efectiv în România. Mama cu trei copii spune că, atunci când și-a adus primele bone din Filipine, procesul dura aproximativ trei luni. La cea mai recentă recrutare a așteptat opt luni. „Din câte mi-a explicat agenția, documentele nu mai pot fi procesate în România și ajung mai întâi în Italia sau în Ungaria, apoi se întorc în Filipine și abia după aceea revin în România. Tot circuitul acesta prelungește foarte mult recrutarea”, spune ea. Din informațiile primite de ea de la agenții, recrutarea s-a extins între timp și către țări precum Nepal, Sri Lanka sau Etiopia. O altă variantă este angajarea unei persoane care se află deja în România și are drept legal de muncă.

Cel mai greu este să găsești omul potrivit

Orice părinte care începe să caute o bonă descoperă rapid că salariul este doar una dintre preocupări. Mult mai dificil este să găsească persoana căreia să îi lase copilul fără să își petreacă întreaga zi întrebându-se dacă este bine, dacă a mâncat sau dacă este tratat cu răbdare și afecțiune.

Experiențele părinților din grupul „Anunțuri bone/menajere” arată că nu există o rețetă universală. Pentru unii, colaborarea se transformă într-o relație care durează ani întregi, iar salariul devine, în timp, un criteriu secundar. „Plătim aproximativ 5.000 de lei pe lună, cu toate contribuțiile achitate. Copiii o iubesc și avem foarte mare încredere în ea. Pentru noi, faptul că știm că cei mici sunt pe mâini bune valorează mai mult decât diferența de câteva sute de lei”, spune o mamă.

Alți părinți povestesc că, deși au avut colaborări lungi, nu au găsit neapărat ajutorul de care aveau nevoie. O mamă care lucrează cu bone de aproape zece ani spune că fiecare colaborare a durat în jur de trei ani, dar că nemulțumirile au rămas: „Stăteau foarte mult pe telefon în timpul somnului copiilor, iar uneori trebuia să fac eu curat după ele. În schimb, au fost persoane serioase, care nu m-au lăsat niciodată de pe o zi pe alta, și pentru asta le apreciez”.

O mamă care a apelat timp de 15 ani la bone românce și străine spune că încrederea începe încă din etapa de selecție. Pentru ea, recomandările personale cântăresc mai mult decât un anunț online, iar discreția este o formă de profesionalism. Din experiența ei, spune că a apreciat la multe dintre bonele asiatice cu care a lucrat faptul că păstrau o distanță clară față de viața personală a familiei și nu încearcă să intervină în deciziile părinților. „Nu vin să îți spună cum să îți crești copilul, nu bârfesc în parc ce se întâmplă în casă și nu se bagă în viața ta dacă nu le întrebi”.

Uneori, compatibilitatea ține și de diferențele culturale. Într-unul dintre cazurile discutate pentru acest articol, programul de rugăciune și organizarea vieții cotidiene au dus la încheierea colaborării după doar trei luni.

• CITEȘTE ȘI: Bunici sau bone? Ce avantaje și dezavantaje are fiecare opțiune

Florina, bonă: „Devii, într-un fel, a doua mamă a copilului”

Dacă părinții vorbesc despre încredere, bonele vorbesc despre responsabilitatea pe care o presupune această meserie. Pentru Florina Crăciun, care lucrează de mai mulți ani ca bonă în București, îngrijirea unui copil nu poate fi redusă la un program de lucru sau la o listă de sarcini.

„Responsabilitatea unei bone este foarte mare. Când iei în grijă un copil trebuie să îți asumi tot ce ține de el. Eu, de fiecare dată când am avut grijă de un copil, l-am considerat copilul meu. Îngrijirea, mesele, somnul, educația, dar mai ales răbdarea și iubirea fac parte din această meserie”, spune ea.

Florina crede că părinții ar trebui să privească dincolo de diplome și de anii de experiență și să observe, înainte de toate, relația pe care bona reușește să o construiască cu copilul. „Este mai important să vadă dacă are răbdare, dacă este caldă și dacă reușește să creeze o legătură cu el. Aceste lucruri nu pot fi înlocuite de nicio diplomă”.

Întrebată care ar fi un salariu corect, evită să indice o sumă. Spune însă că remunerația ar trebui să reflecte nivelul de responsabilitate al acestei profesii. „O bonă ar trebui plătită bine, pentru că este, într-un fel, a doua mamă a copilului și petrece foarte mult timp alături de el”.

Experiențele părinților și ale bonelor arată, în cele din urmă, de ce discuția despre preț nu poate fi separată de cea despre încredere. O colaborare poate dura câteva luni sau poate deveni o parte importantă din copilăria unui copil. Iar diferența nu o face întotdeauna salariul, ci relația pe care bona reușește să o construiască atât cu el, cât și cu părinții.