La 14 ani, o fată poate fi fermecată de un bărbat matur care o face să se simtă văzută și aleasă. Dar în spatele atenției se ascunde adesea o formă de manipulare emoțională a minorelor numită „grooming” – un proces periculos, dar puțin înțeles de părinți. Psihologul Raluca Predescu explică pașii acestui proces, vulnerabilitățile adolescentelor și greșelile pe care le fac părinții când descoperă ce li se întâmplă fiicelor lor.
La 31 mai 2025, într-un complex rezidențial de la marginea Capitalei, o tânără de 23 de ani a fost împușcată mortal de un bărbat care o urmărea obsesiv de când ea avea doar 14 ani, iar el peste 40. Moartea Teodorei Marcu a stârnit proteste și a grăbit o schimbare legislativă, dar o mare întrebare pentru orice părinte rămâne: cum sunt posibile astfel de situații? Cum ajung fete atât de tinere în relații cu adulți? Psihologul Raluca Predescu avertizează că ceea ce pare, la început, o „poveste de dragoste” între un adult și o minoră este, de fapt, o formă de manipulare emoțională greu de detectat, extrem de periculoasă, care poartă numele de grooming.
În engleză, to groom înseamnă „a îngriji, a pregăti”. „Grooming a horse” presupune a îmblânzi un cal pentru a-l pregăti să fie călărit. În contextul abuzului, grooming-ul este manipularea treptată a unui copil de către un adult, pentru „a-l îmblânzi și condiționa pentru abuz”. Pentru a-l face vulnerabil și dependent. Este o metaforă sinistră, care evidențiază cât de perfidă e această strategie. Pare grijă, însă e pregătire pentru abuz.
- CITEȘTE ȘI: Crima din Cosmopolis, simptomul unei țări bolnave, în care femeia cu vânătăi e întotdeauna „de vină”
Ce este grooming-ul?
Grooming-ul reprezintă „procesul prin care un adult câștigă încrederea unui minor cu scopul de a-l exploata, fie emoțional, fie psihologic sau sexual”, rezumă psihologul. La început poate părea inofensiv: un bărbat matur oferă sprijin emoțional unei adolescente, îi face complimente și validează orice spune aceasta. Dar, așa cum avertizează psihologul Raluca Predescu, aceste gesturi creează un atașament nesănătos, în care copila nu mai distinge pericolul. În timp, atenția și afecțiunea cu care e inundată îi întăresc iluzia că ar fi „specială, valoroasă, aleasă”.
Nevoile emoționale și vulnerabilitățile adolescentelor
În adolescență, după cum explică Predescu, „fetele au o nevoie profundă de a fi văzute, alese, înțelese, validate, iar imaginea de sine este extrem de fragilă și în formare”. Dacă aceste nevoi nu sunt satisfăcute sănătos – de exemplu, prin afecțiune părintească – orice atenție venită de la un adult poate părea ispititoare. Absența sau neimplicarea unui tată întărește și mai mult pericolul: în astfel de cazuri „este posibil ca adolescenta să caute figuri masculine mai în vârstă, tocmai pentru a umple acel gol”.
Când o fată de 14-15 ani simte că este „văzută” de un bărbat matur, fenomenul capătă un aer de realizare: „atenția acestui adult poate să îi trezească un simț al valorii, să se simtă specială, importantă, aleasă”, spune psihologul, iar faptul că este tratată „ca un adult” îi dă o iluzie de putere și autonomie precoce. Însă această percepție este vicleană: adolescenta este încă profund afectată de emoții copleșitoare și de imaginea de sine instabilă; pe acest fundal, vulnerabilitatea ei poate fi exploatată și folosită de adult, creând complexe și frici pe termen lung. În realitate, o relație între un adult și o minoră nu are cum să fie echilibrată: adultul deține controlul, iar dinamica nu e despre iubire, ci despre „control, dominare, impunere”.
De la „Ești specială!” la izolare totală. Etapele manipulării emoționale
Un groomer (manipulator) avansează în relație în mai multe etape subtile, menite să încânte și să izoleze copilul. Psihologul Raluca Predescu descrie pentru părinți strategiile acestui proces:
- Validare emoțională și complimente. În etapa inițială, adultul vine cu „validare emoțională, complimente, crearea iluzii unei relații speciale”. Îi spune adolescentei: „tu mă înțelegi cum nu mă înțelege nimeni/ tu ești mult mai matură decât cele de vârsta ta”, făcând-o să se simtă excepțională și importantă.
- Testarea limitelor. După ce adolescenta capătă încredere și se relaxează în prezența lui, groomerul începe să-i propună gesturi sau acțiuni neobișnuite. Predescu explică: i se sugerează adolescentei „să facă anumite gesturi pe care în mod normal nu le-ar face, să ia anumite decizii care poate nu sunt în acord cu valorile ei”. Este un test, pas cu pas, al granițelor ei.
- Izolarea socială. Următorul pas este să-i rupă adolescentei legăturile de suport. Adultul manipulator încurajează izolarea de prieteni și familie: „izolarea este de fapt o manipulare și o dorință de a o însingura pe minoră”. Fata începe să petreacă tot mai mult timp doar cu acea persoană – care aparent „o sprijină” – și primește tot mai puțin ajutor de la cei apropiați.
- Dependența prin promisiuni și amenințări. În final, groomerul poate crea dependența emoțională definitivă. El oferă cadouri sau face promisiuni, dar poate și intimida: „Poate apărea dependența de el, prin diferite promisiuni… prin diferite cadouri sau poate chiar prin amenințări, exploatare, inducerea fricii, amplificarea rușinii”, spune psihologul. În acest punct, adolescenta este la cheremul adultului.
Grooming-ul online
În era tehnologică în care ne aflăm, aceste etape se pot petrece integral online. Așa-numitul grooming online este din ce în ce mai îngrijorător, spune Predescu: „dacă avem conversații zilnice, mesaje cu încărcătură emoțională, promisiuni, flirt, se creează un atașament” care pare la fel de real ca unul față-în-față. În lumea digitală, un străin poate deveni în scurt timp „mai matur” și „unicul care o înțelege” pentru fată, fără ca părinții să bănuiască nimic.
Dezechilibrul de vârstă și consecințele pe termen lung
Relațiile între minori și adulți sunt profund dezechilibrate. Raluca Predescu subliniază că într-o relație sănătoasă între adolescenți există echilibru de vârstă, experiență și putere, iar împreună trec prin aceleași etape de viață. În schimb, orice legătură cu un adult creează „instant un dezechilibru și un pericol”: adultul controlează direcția relației, poate impune ritmul și condițiile, iar legătura devine despre „control, dominare, impunere” în loc de iubire.
Un alt efect grav este că adolescenta nu este capabilă să consimtă autentic. Predescu explică: „la 14-15 ani suntem încă în formare din punct de vedere psihologic. Nu ne-am dezvoltat la capacitate maximă și riscăm să fim mai ușor manipulate”. Diferența de vârstă și de putere face aproape imposibil un consimțământ cu adevărat liber. În consecință, adolescenta poate accepta treptat comportamente abuzive fără să realizeze ce e normal și ce nu.
Pe termen lung, trauma unei relații atât de dezechilibrate este profundă. Fetele „învață că iubirea înseamnă control, abuz, dominare, inegalitate”, valori toxice care le afectează apoi stima de sine și imaginea despre sine. În perioada critică a formării identității, încălcarea constantă a limitelor îi poate crea confuzie între ce e sănătos și ce nu este. Raluca Predescu avertizează că efectele pe termen lung pot include traumă complexă, probleme cu imaginea de sine, dificultăți de atașament, anxietate, depresie și repetarea în viețile adulte a patternurilor toxice.
- CITEȘTE ȘI: „Semaforul atingerilor”- lecția de educație sexuală pe care ar trebui să o știe toți copiii
Atenție, așa arată o fată prinsă într-o relație toxică! Semne de alarmă pentru părinți
Cum își poate da seama un părinte că fiica lui este ținta grooming-ului? Predescu oferă un set de semnale-cheie. Dacă observăm bruște schimbări de comportament – emoții copleșitoare de furie, tristețe inexplicabilă sau iritabilitate – pot fi semne că fata e prinsă într-un mecanism de manipulare emoțională. Ate câteva indicii concrete includ:
- Izolare socială. Adolescenta se retrage brusc din familie și de lângă prieteni, stând ore în șir singură în cameră.
- Secrete cu telefonul și rețelele. Își ascunde telefonul, îl închide când intri în cameră sau își face conturi private pe rețelele sociale. Petrece mult timp pe ecran, de parcă relațiile ei ar avea loc numai online.
- Declin școlar. Apar note mai mici sau chiar abandon școlar, semn că atenția ei e îndreptată către altcineva.
- Apar schimbări de stil. Dacă începe să se îmbrace ostentativ sau nepotrivit vârstei, să-și schimbe radical garderoba, poate fi un semnal de alarmă.
- Cadouri și bani fără justificare. Fata primește din senin cadouri, bani sau atenție materială de la cineva necunoscut.
În ansamblu, schimbările bruște în atitudine și rutine, mai ales când fata devine „apatică” ori agresivă la întrebări despre viața ei, sunt motive de îngrijorare.
Cum arată un manipulator. Cazul Robert Lupu: același comportament, două victime
Robert Lupu, bărbatul care a împușcat-o pe Teodora Marcu în plină zi, nu era la prima relație marcată de control, violență și amenințări. Fosta sa soție, Maria Folea, a povestit pentru Gândul că trăise ani întregi sub teroare: „Mă amenința că mă omoară. M-am gândit că eu urmez (după ce a aflat de moartea Teodorei-n.red)”. În 12 ani, femeia, care acum e medic psihiatru, a trăit 10 episoade de violență. A fost bătută, urmărită, șantajată emoțional. Fusese nevoită să fugă din București cu copilul lor, sperând că distanța o va salva. „Nu erau lovituri zilnice, dar îmi mai trăgea câte o palmă, destul de puternic. După fiecare episod, își cerea scuze și încerca să minimizeze”. „Asta nu e bătaie. Bătaie e când ajungi la spital”, îi spunea.
Fosta soție a dezvăluit că și ea avea doar 15 ani când a început relația cu Robert Lupu, marcată de control, gelozie și agresivitate de la început. „Erau multe fete cu iubiți mai mari, nu părea nimic în neregulă. Dar el a început să mă controleze, să mă izoleze, să mă lovească.” Mărturia ei arată cât de devreme și subtil poate începe abuzul – și cât de normalizat este uneori în anumite medii. „Îmi era mai teamă de jocurile psihologice decât de violența fizică. Făcea lucruri la limita legii. Venea la ușa apartamentului, băga bețe de chibrituri ude în gaura cheii, care se umflau și făceau yala respectivă de nefolosit. Mai scotea siguranțele de pe scară, să rămânem fără curent, mă ținea într-o continuă tensiune. Mă amenința că îi spune tatălui meu”, povestește femeia.
Deși a încercat în repetate rânduri să-l părăsească pe Robert Lupu, fiecare tentativă era urmată de amenințări tot mai sinistre. Pentru a-i demonstra că nu glumește, Lupu i-a omorât pisicile. „Inițial părea că acceptă (despărțirea-n.red). După două-trei zile începeau dramele: scrisori, amenințări. Mă amenința că mă omoară pe mine și familia mea. Îmi povestea cum o va face”, își amintește femeia. După ce a reușit să se înscrie la facultate, la Iași, Maria Folea a găsit în sfârșit o cale de ieșire. Însă Lupu nu renunțase. La o ultimă întâlnire, a încercat să o otrăvească.
Tiparul e mereu același: la început, manipularea se ascunde în gesturi aparent tandre, în gelozie justificată drept iubire, în mesaje insistente și cereri de izolare. „Mă iubea prea mult”, spun multe femei care supraviețuiesc acestor relații. Dar apoi vin interdicțiile, amenințările, violența și, uneori, moartea. Teodora nu a fost prima victimă, ci ultima. Iar portretul lui Robert Lupu nu e excepția, ci întruchiparea unui tip de agresor care știe exact cum să păcălească, să cucerească, să frângă. Acest episod arată că grooming-ul și abuzul nu sunt povești separate, ci etape din aceeași spirală periculoasă, care începe cu „Te iubesc” și se poate sfârși cu un glonț.
- CITEȘTE ȘI: De ce iau adolescenții decizii proaste? Răspunsuri si sfaturi de la psiholog – Totul Despre Mame
Furia părinților poate împinge adolescenta și mai tare în brațele manipulatorului
Să descoperi că fiica ta are o relație cu un adult poate trezi furie sau vină, dar Predescu avertizează că reacțiile dure nu aduc nimic bun. Cea mai frecventă reacție a părinților este „furie, agresivitate, pedeapsă sau control excesiv”. Părintele agresiv sau prea autoritar va „șoca” adolescenta, determinând-o să se închidă și mai mult în lumea adultului care „o înțelege”, refuzând ajutorul familiei. La fel de nocivă este și minimizarea: a spune că nu e decât o etapă trecătoare sau că nu e periculos dacă totul se întâmplă „doar pe internet” este o capcană.
Psihologul recomandă empatie și dialog deschis. Părinții trebuie să creeze un „spațiu sigur” unde fiica să vorbească liber, fără teama de a fi judecată. Întrebările pot începe cu blândețe: „Cum te simți când vorbești cu el? Ce îți place la el? S-au întâmplat momente când te-ai simțit inconfortabil?” – astfel încât să verifice dacă au existat forme de abuz sau presiune. Întrebând ce nevoi o fac să caute această legătură, părintele o poate ajuta să conștientizeze motivele profunde (singurătatea, nesiguranța) și să identifice alternative de sprijin. Predescu mai sugerează terapia – de obicei de familie – unde atât adolescenta, cât și ambii părinți, să discute cu un specialist și să primească ghidajul de care au nevoie.
Nu e vina ta, dar e responsabilitatea ta: cum acționezi când fata ta e în pericol
În situații critice, părinții trebuie să intervină urgent și ferm. Predescu insistă că e nevoie de intervenție fermă când există riscuri reale pentru siguranța fetei, mai ales dacă adultul o izolează de lume, face presiuni de natură sexuală sau există semne de abuz. Chiar și în aceste cazuri este esențial ca fata să nu se simtă atacată. Părintele trebuie să mențină contactul emoțional și să evite criticile care ar putea întări sentimentul de rușine al adolescentei. În același timp, e important ca adolescenta să realizeze pericolul în care se află și necesitatea intervenției, mai ales legale.
Mulți părinți se luptă și cu o altă emoție tăioasă: vinovăția. Că n-au fost atenți, că n-au văzut la timp, că „n-au fost acolo”. Dar vina, spune Raluca Predescu, nu ajută – nici pe părinte, nici pe copil. Ce ajută este să se transforme în responsabilitate calmă: „Este important ca părinții să păstreze contactul emoțional cu fata, chiar dacă vor lua anumite decizii ferme”.
- CITEȘTE ȘI: Nici o palmă nu rămâne nepedepsită. Legea care dublează pedepsele pentru agresori a fost adoptată
Mentalitățile vechi sunt toxice: fetele nu mai au nevoie de „salvare”, au nevoie de susținere!
În urmă cu o sută de ani, într-o Românie preponderent rurală, multe fete erau mărite de timpuriu. Căsătoriile timpurii erau privite ca soluții la sărăcie sau ca modalitate de sporire a averii familiei. La 15-16 ani o fată putea fi „salvată” din lipsuri prin măritiș. Dar în acel timp femeia era o persoană social dependentă, cu opțiuni minime. Astăzi realitatea este complet diferită. Fetele de liceu nu doar visează la studii, cariere, independență și drepturi egale. Le pot și avea!
Un lucru important pe care trebuie să îl știe fetele este că nimeni nu are dreptul să pretindă afecțiune în schimbul unui viitor mai bun. Cu atât mai puțin un străin mult mai matur, Dacă un bărbat de 40 de ani spune că „te scapă de greutăți” sau promite că „te va ajuta”, nu e un erou filantropic, ci un semnal de alarmă. Femeia modernă are acces la educație, poate lucra și decide ea însăși când și cu cine să formeze o familie. Prin urmare, vechea mentalitate a „căsătoriei forțate ca soluție de criză” nu mai are loc azi. Fetele nu sunt și nu trebuie să fie obiecte de tranzacționat pentru siguranța unei familii. Dacă vrem să le protejăm, trebuie să le explicăm realitatea în care trăiesc.
Teodora nu mai poate fi salvată. Dar noi, părinții, putem opri începuturile
Moartea Teodorei ne-a arătat cât de departe poate ajunge efectul grooming-ului. Ea a plătit cu viața prețul unei atenții duse la extrem. Pentru a preveni astfel de tragedii, e nevoie de efort comun: părinții, profesorii și societatea civilă trebuie să fie informați și vigilenți. Să recunoaștem manipularea emoțională a minorelor și să o combatem înainte să fie prea târziu. Educația despre relații sănătoase trebuie începută de timpuriu, iar spațiul emoțional al copilului trebuie protejat. Avem deja lege mai aspră împotriva agresiunilor domestice. Dar prima și cea mai puternică „lege” trebuie să fie în interiorul fiecărei familii: comunicarea sinceră și suportul necondiționat.
