Când vine vorba de vârsta la care copiii pot lua parte la o înmormântare, există o mulțime de lucruri de luat în considerare. Unii părinți se tem că aceștia s-ar speria, că n-ar înțelege ce se întâmplă, alții, că vor perturba ceremonia pentru că nu au răbdare. Deși nu există o vârstă anume de la care un copil poate participa la o înmormântare, capacitatea lor de a înțelege ce se întâmplă este esențială pentru ca experiența să nu fie una prea apăsătoare, cu efecte pe termen lung. Mai mult, înțelegerea acestui subiect – moartea – poate varia de la copil la copil și ține foarte mult de cum le vorbim copiilor despre asta. Un psihoterapeut și un preot lămuresc acest subiect.
Copiii Mariei aveau 9 și 11 ani când bunicul lor, tatăl tatălui, a murit. „Îi ducem sau nu pe copii la priveghi și la înmormântare?”, a fost dilema părinților. „Poate dacă erau mai mici, decizia ar fi fost să nu îi ducem. Dar i-am simțit suficient de maturi pentru o astfel de experiență, le-am explicat tot ceea ce ține de obiceiuri și ritualuri, le-am spus cum decurge slujba de înmormântare și ce înseamnă fiecare etapă. În felul acesta, și-au luat rămas bun de la bunicul lor și au înțeles că moartea, suferința, lacrimile fac și ele parte din viață”, spune Maria.
Ce înțeleg copiii despre moarte? Un ghid pe vârste
Majoritatea copiilor încep să înțeleagă permanența morții între 5 și 7 ani. Înainte de această vârstă, ei nu pot concepe că persoana care a murit nu va face parte din viața lor de zi cu zi și pot pune întrebări, ani mai târziu, despre asta. Psihologii pentru copii spun că majoritatea copiilor ajung să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă când o ființă moare în jurul vârstei de 8-10 ani, dar chiar și cei mai mici vor avea o conștientizare a morții într-o anumită formă.
- Sub 2 ani – nu înțeleg conceptul de moarte, dar vor observa absența unei persoane semnificative din viața lor, adică a unui părinte sau a unui bunic, spre exemplu, pe care îl vedeau des.
- Între 2-5 ani – fac diferența între ființele „moarte” și „vii”, dar nu înțeleg permanența morții.
- În școala primară – încep să înțeleagă finalitatea morții și că persoana care a murit nu se va întoarce.
- Adolescenții – înțeleg conceptul de moarte, dar pot avea propriile credințe și opinii asupra subiectului.
Potrivit psihoterapeutului de cuplu, familie și copii Ramona Ivan, nu există o vârstă anume de la care să vorbești cu copilul despre moarte, atâta vreme cât ținem cont de limitările legate de dezvoltare ale fiecărei vârste.
Cum s-au schimbat obiceiurile și de ce a devenit moartea un subiect tabu
Înainte de secolul al XX-lea, când un deces avea loc într-o familie, corpul era ținut de obicei în casă pentru priveghi înainte de înmormântare. Membrii familiei extinse locuiau în apropiere sau se adunau în aceste momente pentru a jeli persoana decedată. Comunitatea unită care își lua rămas-bun de la decedat includea și copiii. În mediul rural, aceștia aveau rolul lor în astfel de ceremonii – spre exemplu, adunau monede aruncate de cortegiul funerar în drum spre groapă, un simbol al plății vămilor.
În ultimul secol, scăderea mortalității, urbanizarea și creșterea eficacității asistenței medicale au redus expunerea copiilor la moarte. Ritualurile și ceremoniile tradiționale s-au schimbat. Drept urmare, copiii și adolescenții au devenit din ce în ce mai izolați de realitățile morții în viața de zi cu zi. Răspunsul la întrebarea din titlu presupune ca în pregătirea copiilor pentru o înmormântare aceștia să știe ce înseamnă moartea și ritualul înmormântării. Cercetările arată însă că nu doar tradițiile s-au schimbat, ci și atitudinile privind expunerea copiilor la moarte. O mare parte din filmele pentru copii care conțin descrieri ale durerii legate de pierderea unei ființe dragi – Albă ca Zăpadă, Bambi, Regele leu – nu mai sunt în concordanță cu modelele contemporane fiind, astăzi, nerecomandate.
- CITEȘTE ȘI: Discuția despre moarte
6 întrebări ajutătoare pentru părinți
Mulți părinți se tem că ai lor copii sunt prea mici pentru a lua parte la o înmormântare și nu vor înțelege ce se întâmplă. În unele cazuri, acest lucru poate fi adevărat, dar fiecare copil este diferit, așadar decizia aparține părinților. Iată un set de întrebări care v-ar putea ajuta să luați o decizie:
Copilul meu este genul care se sperie ușor (anxios) sau este, mai degrabă, jucăuș (și nu va putea sta locului prea mult)?
Participarea unui copil mai mic de 5 ani la o înmormântare poate fi nepotrivită. Fiind deja o situație stresantă, ar putea deveni și mai dificil dacă copilul începe să întrebe cu voce tare lucruri incomode – spre exemplu, „Cum poate bunicul să se înalțe la cer când îl bagă în pământ?!” Unii oameni găsesc acest lucru natural, în timp ce alții consideră acest lucru nepotrivit.
Va fi sicriul deschis sau închis?
Acest aspect se poate afla de la organizatori, în cazul în care intenționați să luați copilul la înmormântare. Însă nu ar trebui să forțați niciodată un copil să facă ceva în ceea ce privește procesul de înmormântare. De asemenea, nu obligați niciodată un copil să se apropie de un sicriu decât dacă copilul este interesat, iar dacă alege să se apropie, nu vă alarmați dacă pune întrebări nepotrivite. Și în acest caz, contează discuția pe care ați avut-o cu el, dar și vârsta.
Cât va dura ceremonia?
În funcție de răspuns, puteți afla dacă ceremonia nu va afecta rutina zilnică a copilului și puteți lua în considerare să participați cu sau fără el.
Va fi înmormântarea o experiență dureroasă pentru el?
Răspunsul la această întrebare vine, mai degrabă, din cât de bine îți cunoști copilul, cât de mult timp ai avut la dispoziție să-i explice ce înseamnă o astfel de ceremonie și cât de mult a înțeles copilul. Vârsta, de asemenea, are un rol important. Dacă nu aveți cum să lipsiți, planificați un plan B, care să includă o altă persoană, de încredere, pe care copilul o cunoaște, și care poate duce copilul într-un loc potrivit dacă este cazul.
Va înțelege ce se întâmplă?
Da sau nu, în funcție de vârstă. Și, de asemenea, contează și modul în care ați purtat cu el discuția despre moarte.
Vor să meargă?
Acest ultim punct este adesea uitat, dar este, fără îndoială, cel mai important. Oferindu-le copiilor opțiunea să aleagă, îi ajută să se simtă parte a procesului de luare a deciziilor. Dar pentru a-i ajuta să ia o decizie, explică-le la ce să se aștepte folosind un limbaj adecvat vârstei și fii pregătit să răspunzi la întrebările lor.
Cum vorbești cu copilul despre înmormântare. Ce să spui, ce să nu spui
Odată ce un copil începe să înțeleagă că oamenii nu trăiesc pentru totdeauna, devine necesar să discuți cu el despre moarte. „Nu le fac rău astfel de discuții și nici nu ajută cu nimic să le eviți”, este de părere psihologul. Însă, indiferent de credințele noastre sau de tradițiile spirituale la care aderăm, moartea nu este niciodată un subiect de discuție plăcut sau ușor. Iar copiii vor să știe și încep să întrebe mult mai devreme decât ne-am aștepta, încă din jurul vârstei de trei ani. Chiar și atunci când nu întreabă, psihologul recomandă să le oferim informațiile despre cel mai dificil concept din viața omului.
- CITEȘTE ȘI: Să vorbim despre moarte
Profită de ocaziile ivite pentru a vorbi despre moarte
„Moartea este parte din viață, este peste tot în jur: o gâză strivită, un animal pe marginea drumului lovit de o mașină, o persoană dragă copilului sau celorlalți membrii ai familiei”, spune psihoterapeutul Ramona Ivan. Sfatul acesteia este să profităm de ocaziile care se ivesc pentru a vorbi despre moarte cu copilul. Scopul acestor discuții este de a investi energia care se naște odată cu durerea pierderii în ceva funcțional.
„Dacă copilul vede un animal mort pe marginea drumului sau dacă îi moare un animal de companie la care a ținut mult, folosiți întrebări simple pentru a-l încuraja să vorbească. De exemplu, l-ați putea întreba: „Crezi că un animal mort mai suferă? Ce crezi că se întâmplă acum cu el?”.
Să nu-i minți niciodată
Nu le spuneți copiilor minciuni, cum ar fi „Bunicul tău a plecat într-o călătorie”. Acest lucru îi poate face pe copii să creadă că decedatul se poate întoarce, pentru că e posibil să pleci și să întorci dintr-o călătorie; nu-i spuneți nici că „bunica doarme”, pentru că somnul este sănătos, cu toții dormim pentru a ne odihni, dar ne și trezim. Oricât de poetic ar suna „Dumnezeu îi ia la el doar pe cei mai buni”, nu e cazul să-i spui asta unui copil despre o persoană care a murit. Copilul ar putea gândi că dacă va fi „cel mai bun” există riscul de a nu mai fi niciodată cu familia sa.
„Evitați să folosiți expresii care înlocuiesc cuvântul «moarte». Poate fi foarte derutant pentru copii. Folosiți cuvinte simple și directe: cățelul nostru drag a murit. Inima lui nu mai bate, creierul nu mai funcționează, dar toate amintirile și lucrurile făcute împreună rămân în noi și în inima și creierul nostru. Sunt locuri în inima noastră special create pentru ceea ce iubim în viață, și în aceste locuri rămân amintirile pentru totdeauna”, ne sfătuiește psihologul.
- CITEȘTE ȘI: Fascinați de moarte
Să nu ignori tristețea lor
Un alt lucru important de luat în seamă este reacția unui copil la moarte și înmormântare. Copiii trebuie încurajați să vorbească despre cum se simt în raport cu pierderea suferită, trebuie întrebați ce gândesc referitor la acest lucru, spune psihologul. Îl putem ajuta să se deschidă, povestind și noi experiențele noastre personale legate de moarte și pierdere. Și, foarte important: „dacă nu veți vorbi cu copilul despre moarte, nu-i veți risipi temerile. Dimpotrivă, îl veți determina să-și dea frâu liber imaginației”, atrage atenția psihologul.
„Când Lucas, băiețelul meu cel mic, a conștientizat moartea, eu i-am vorbit despre reîncarnare. Eu cred în asta, deși i-am explicat că este doar o teorie, nu sunt dovezi că ar exista, dar nici că nu există. I-a plăcut mult ideea și mi-a zis că atunci când vom muri în viața asta, amândoi, fiecare la rândul lui, îmi promite că mă va căuta în toate viețile de după ca să fac parte mereu din familia lui…”, spune psihologul.
- CITEȘTE ȘI: Mami, și tu o să mori?
Preot: „deși nu ține de teologie, îi putem spune unui copil mic că acela care s-a dus la Doamne Doamne are grijă de noi”
Preotul Dr. Constantin Claudiu Cotan ne recomandă să nu-i spunem copilului lucruri complicate legate de moarte și de înmormântare. „Nu va înțelege ce înseamnă «Împărăția lui Dumnezeu» sau dacă îi vorbim despre «trecerea în veșnicie». Trebuie să-i spunem lucruri foarte simple. Că persoana care a murit este la Doamne Doamne și noi ne rugăm pentru el ca să-i fie bine acolo. Și, deși nu ține de teologie, îi mai putem spune că acela care s-a dus la Doamne Doamne are grijă de noi. Desigur că nu are grijă de noi, pentru că Dumnezeu are, dar ajută un copil să știe că, în felul acesta, relația lui cu decedatul nu se rupe odată cu moartea”.
Cum pregătești un copil care vrea să participe la înmormântare
Unui copil care își arată dorința de a participa la o înmormântare trebuie să i se explice, la nivelul vârstei lui, ceea ce se va întâmpla acolo. Că va fi multă lume îmbrăcată în negru, căci aceasta este culoarea doliului. Că preotul va rosti/cânta rugăciuni. Că e posibil ca unii oameni să plângă, iar alții să nu plângă. Deși și unii și alții pot fi triști, tristețea se poate manifesta diferit. Că oamenii care vin acolo sunt pentru a-l conduce pe decedat spre locul din cimitir unde va fi îngropat. Mai apoi, ori de câte ori ni se face dor de cel decedat, putem să-l vizităm în cimitir și să-i aducem un buchet de flori.
