Pentru mulți adulți care au crescut în familii dominate de mentalități toxice, 8 Martie nu este o zi de sărbătoare, ci un moment de reflecție dureroasă. Este greu să te gândești cu drag la o mamă care nu ți-a oferit sprijin emoțional, ci doar reguli stricte și reproșuri. Psihologul Andreea Dumitru răspunde la întrebarea care îi bântuie pe copiii cu părinți toxici: „Trebuie să ierți? Mama e mama și o iubești oricum?”
Ziua de 8 Martie o găsește pe Ana și acum, la 31 de ani, oscilând între revoltă și vinovăție. Toate reclamele, toate imaginile cu copii oferind flori mamelor o fac să se gândească la relația complicată cu cea care i-a dat viață. Mama Anei este genul de femeie care crede că autoritatea și iubirea nu pot coexista. Că un copil trebuie să asculte fără să întrebe, să respecte fără să fie respectat, să se supună pentru că „așa zic eu!”. Ani la rând, Ana a înghițit durerea și s-a străduit să fie copilul cuminte pe care mama și-l dorea. Când a ajuns adult, a realizat că toate acestea au lăsat urme adânci.
„Am încercat să am o discuție sinceră cu mama. I-am spus cât de rău m-am simțit crescând fără să fiu auzită, văzută și acceptată așa cum eram. Că oricât încercam, nu simțeam că o mulțumesc vreodată. Mama m-a ascultat câteva minute, apoi a oftat și mi-a zis: «Am făcut tot ce am știut eu mai bine». Nu a înțeles nimic din ce i-am spus. N-a existat niciun regret real. Doar o altă formă de negare”, mărturisește Ana.
Ce faci când ai o mamă toxică? Trebuie să ierți?
Psihologul Andreea Dumitru explică de ce relațiile toxice cu părinții sunt greu de gestionat: „Societatea pune multă presiune pe copii să fie recunoscători, indiferent de cum au fost tratați. Există ideea că mama trebuie prețuită necondiționat. Dar când acea mamă a fost abuzivă, rece sau manipulatoare, nu e de datoria copilului devenit adult să repare lucrurile de unul singur”.
Este important să înțelegi că iertarea nu este o obligație, ci o alegere, spune psihologul. Uneori, distanța emoțională este cel mai bun lucru pe care ți-l poți oferi. „Poți avea respect față de faptul că ți-a dat viață, fără să te simți obligat să menții o relație care te doare”, este sfatul Andreei Dumitru. Dar cum arăți respect unei mame toxice fără a-ți face ție rău? Psihologul precizează că „este important să stabilești limite clare: poți fi respectuos, dar distanțat emoțional, poți să-i spui clar ce accepți și ce nu în relația voastră, poți să nu-i dai acces la toate aspectele vieții tale dacă știi că folosește aceste informații împotriva ta. Și poți, de asemenea, să nu o convingi că greșește, dacă știi că nu va accepta o discuție sănătoasă.”
Ce este o mamă toxică? 6 comportamente care o dau în vileag
O mamă toxică este cea care, prin comportamentele și atitudinile sale, provoacă răni emoționale copilului, afectându-i încrederea în sine și dezvoltarea personală. Aceste mame sunt adesea manipulatoare, critice, lipsite de empatie și impun control excesiv asupra copilului chiar și după ce acesta devine adult. Mamele toxice pot manifesta diferite tipuri de comportamente nocive. Iată 6 comportamente comune:
1. Te critică constant
Nimic din ce faci nu este suficient de bun. „Când are mereu câte un comentariu negativ, când critică constant ceea ce faci, când îi este imposibil să vadă lucrurile pozitive sau bune, în general, toate acestea sunt semne de toxicitate. Un astfel de părinte s-ar putea să nu-și dea seama că are nevoie de sprijin pentru a înțelege impactul cuvintelor sale. De regulă, se consideră bine intenționați, spunând că nu vor decât să-și ajute copiii să devină rezistenți, pregătiți pentru viață. Dar ceea ce reușesc este exact opusul!”, spune Andreea Dumitru.
2. Te manipulează emoțional
Mama toxică te face să te simți vinovat(ă) pentru alegerile tale. Psihologul Andreea Dumitru atrage atenția asupra unui aspect important al manipulării emoționale: „Într-o relație sănătoasă, șantajul emoțional ocazional poate apărea, dar nu este o regulă și nu este utilizat constant pentru a controla alegerile celuilalt. Diferența esențială între o relație toxică și una sănătoasă este că, în cea toxică, manipularea prin vinovăție, rușine sau umilință este un instrument de control repetitiv, menit să mențină puterea asupra celuilalt. Dacă un părinte folosește frecvent astfel de tactici pentru a obține ceea ce își dorește, relația devine una distructivă, iar copilul ajunge să se simtă neputincios și permanent vinovat pentru alegerile sale.”
3. Dă dovadă de lipsă de empatie
Nu îți înțelege emoțiile și nu le validează – „Lasă dramele astea, hai să vorbim despre ceva serios!” Altfel spus, nu arată niciun fel de empatie/înțelegere pentru sentimentele, nevoile, situațiile sau experiențele tale, aducând mereu discuția despre ea și nevoile ei. „Atenție, nu este situația în care părintele/mama vine cu exemple din viața lui ca să te susțină ori ca să te învețe din propriile experiențe. Acest lucru este normal. Anormal sau toxic este când părintele nu este în stare să asculte și să înțeleagă nevoile tale, aducând mereu în discuție nevoile proprii. «Vai, dar știi cât de greu mi-a fost mie?» – schimbă imediat subiectul spre propriile dificultăți, fără să îți valideze sentimentele, sau «Ești prea sensibil(ă)/Exagerezi mereu!» – ceea ce denotă că nu îți recunoaște emoțiile și te face să te simți defect pentru că le ai”, explică Andreea Dumitru.
4. Are o nevoie excesivă de control
Încearcă să-ți dicteze cum să-ți trăiești viața. Controlează totul, de la alegerile tale despre cum să trăiești, până la oamenii pe care îi aduci în viața ta, manifestând același control și după ce ai devenit independent(ă).
5. Îți ignoră limitele personale
Nu respectă intimitatea sau nevoia ta de spațiu, indiferent de vârstă. Intră adesea în camera ta fără să bată la ușă, îți scotocește prin lucrurile personale sau îți citește jurnalul fără permisiune. Insistă să știe detalii intime despre relațiile tale, viața personală sau deciziile pe care le iei, chiar și atunci când îi spui că nu vrei să discuți despre anumite subiecte. Ia decizii în locul tău, fără să îți ceară părerea sau să îți respecte dorințele, tratându-te ca pe un copil, chiar dacă ești adult.
6. Manifestă gelozie sau competitivitate
Îți compară mereu realizările cu ale altor frați sau persoane ori concurează cu tine, în loc să te susțină ori în loc să fie fericită pentru ceea ce faci. Oricât de bine ai face un lucru, cineva l-a făcut deja mai bine/mai ușor/mai practic decât tine. Îți va oferi feedback pozitiv doar dacă vei face ceva pentru ea sau dacă îi vei oferi ceva, o bază foarte nesănătoasă pentru orice relație, cu atât mai puțin pentru relația părinte-copil.
Un copil crescut de o mamă toxică poate deveni un adult cu stimă de sine scăzută, probleme de anxietate și dificultăți în relațiile interpersonale, spune psihologul. Recunoașterea acestor tipare și distanțarea emoțională de ele sunt primii pași spre vindecare și construirea unei vieți echilibrate.
- CITEȘTE ȘI: Ești o mamă toxică?
Cum a descoperit Ana că relația cu mama ei era toxică
Ana a trăit mult timp cu sentimentul că ceva nu este în regulă în relația cu mama ei. Credea că e vina ei că nu se simte suficient de apropiată de ea, că poate nu este un copil destul de bun. Momentul de conștientizare a venit când, într-o discuție cu o prietenă apropiată, aceasta i-a spus că nu e normal să se simtă mereu vinovată pentru ce gândește și simte. Cuvintele i-au rămas în minte, iar câteva zile mai târziu, a început să caute informații despre relațiile toxice între părinți și copii.
Citind experiențele altor oameni, și-a dat seama că multe dintre trăirile ei – sentimentul că trebuie să-și câștige iubirea mamei, frica de a vorbi deschis, rușinea constantă că nu este suficient de bună – erau tipice pentru o relație toxică. A fost o revelație dureroasă, dar și eliberatoare. Ana a înțeles că problema nu era ea. Că nu trebuia să mai încerce să câștige aprobarea cuiva care nu fusese niciodată dispus să i-o ofere necondiționat.
Cum faci să nu duci mai departe toxicitatea pe care ai primit-o
Vindecarea de vinovăție începe cu acceptarea faptului că nu ești responsabil pentru greșelile părinților tăi. Psihologul Andreea Dumitru recomandă terapia ca un prim pas pentru cei care simt că traumele copilăriei le influențează încă viața. „Este important să conștientizăm tiparele toxice pe care le-am interiorizat. Să învățăm să le rupem, în loc să le perpetuăm”, explică ea. Un alt pas esențial este învățarea unor metode sănătoase de comunicare și de gestionare a emoțiilor. Adulții care au avut părinți toxici au tendința de a reproduce, fără să își dea seama, aceleași comportamente în relațiile lor. Asta poate însemna control excesiv, lipsă de empatie sau nevoia de validare constantă.
„A învăța să fii un părinte diferit de cel care te-a crescut înseamnă să pui accent pe respect reciproc, pe ascultare activă și pe oferirea unui spațiu sigur pentru copil. Chiar dacă ai fost crescut într-un mediu lipsit de afecțiune, poți construi un alt tip de relație cu propriii copii”, subliniază psihologul. Adevărata eliberare vine în momentul în care înțelegi că ai dreptul să îți trăiești viața fără povara trecutului.
