Scriu cu sufletul deschis, dintr-un loc în care am stat prea mult timp: locul mamei care a uitat să fie femeie. Ani de zile m-am definit printr-un singur rol, cel mai sfânt și mai frumos: mama lui David, băiatul meu minunat, care azi are aproape 19 ani și mergem împreună la braț cu autismul. Ani la rând, am fost și mama, și educatoarea lui, și învățătoarea, și colega de bancă, și prietena, și terapeutul, și umărul pe care să plângă, și mâna care îl ținea când nu mai voia să meargă. Am fost universul lui și, fără să-mi dau seama, am lăsat ca universul meu să se stingă încet, încet.
Nu a fost un sacrificiu impus, niciodată. A fost alegerea inimii mele. Căci o mamă iubește cu toată ființa și face din dragoste lucruri la care, altfel, n-ar fi crezut că e capabilă. Și totuși, în tot acest timp, am uitat că înainte să fiu mamă am fost și femeie.
Sunt Georgiana Mihalcea, o mamă de adult special. După ce am scris 5 ani serialul „La braț cu autismul”, voi publica o serie de scrisori pentru mamele cu copii speciali, scrisori care să le dea putere să meargă mai departe.
Cum arată viața când uiți de tine
Poate te recunoști și tu. Dimineți în care alergi între școală, terapie, medici, lecții, masă, casă. Zile în care îți pui o mască de „puternică” și spui că ești bine, chiar dacă plângi când nimeni nu e în preajmă. Ani în care te simți vinovată să ceri o oră doar pentru tine. Ani în care spui: „Lasă, mai târziu, acum copilul are nevoie.” Și „mai târziu” nu mai vine niciodată.
Eu am dus totul pe umerii mei, convinsă că numai eu pot. Și poate că știi și tu cum e: să îți fie rușine să spui „am nevoie de o pauză”, chiar și în fața unui soț bun, iubitor, care ar fi dat tot să mă ajute. M-am obișnuit să cred că pot înlocui sistemul, medicii, profesorii. Și, într-un fel, am putut. Dar prețul a fost să mă pierd pe mine.
Când corpul îți spune că nu mai poți
Nu știu dacă momentul trezirii mele a fost operația pe care am avut-o. Sau când am ajuns la camera de gardă cu palpitații și mi-am auzit inima strigând că e prea mult. Poate a fost o sumă de clipe. Dar știu că, într-o zi, mi-a fost dor de mine. Dor de femeia care râdea, care avea și zile în care nu trebuia să țină toată lumea pe umerii ei, care se plimba singură pe stradă simțindu-se frumoasă și liberă.
Și atunci am început să schimb ceva. Întâi gândurile. Am învățat să-mi dau voie să mă gândesc și la mine. Apoi pași mici: mi-am cumpărat o rochie pe care am purtat-o fără nicio ocazie. Am stat la o cafea singură, cu o carte. Am spus „azi mă odihnesc” și am lăsat pe altcineva să ducă povara. M-am întors la meseria mea de odinioadă, chiar dacă nu zilnic, dar și puțin face bine. Și știi ce am descoperit? Că lumea nu s-a prăbușit. Ba chiar s-a întărit, pentru că atunci când eu sunt bine, toți ai mei sunt mai bine.
- CITEȘTE ȘI: Deși ești mamă, nu vei fi niciodată bunică. Și nici nu vei dansa la nunta copilului tău. Dar e ok
Lecția pe care o învăț acum
David e un tânăr adult acum. A trecut prin școală, prin depresie, prin etape în care am fost lângă el pas cu pas, chiar și atunci când lumea spunea că nu se poate. Am refuzat să-l tratez cu pastile care i-ar fi ascuns sufletul și am ales iubirea, răbdarea, prezența. Împreună am ieșit din întuneric. Și acum învățăm altă lecție: că și eu am dreptul să trăiesc ca femeie.
Nu e un egoism. E o responsabilitate. Pentru că o mamă e motorul casei. Și dacă motorul e ars, nimic nu merge cum trebuie. Dacă eu sunt mereu obosită, frustrată, lipsită de bucurie, nici copilul, nici soțul, nici casa nu înfloresc. Dar dacă eu strălucesc, radiez, mă bucur, asta se transmite în valuri și la ei. Da, sunt o mamă care a uitat să fie femeie, dar asta nu înseamnă că trebuie să rămân așa.
- CITEȘTE ȘI: „Eu sunt o mamă care nu are voie să moară”
Îți scriu ție, mamă de copil special, dar și ție, mamă de copil tipic. Știu că ți se pare că timpul tău nu mai există. Știu că ți-e rușine să ceri ajutor. Știu că de ani de zile pui pe toți înaintea ta. Și știu că simți, în adâncul inimii, că ceva lipsește. Îți spun un adevăr simplu: nu ești doar mamă. Ești femeie. Ai dreptul la frumusețe, la bucurie, la liniște, la momente pentru tine. Ai dreptul să te uiți în oglindă și să vezi nu doar o mamă obosită, ci o femeie demnă, frumoasă, curajoasă. Ai dreptul să spui: „Azi aleg să fiu eu.”
Și nu trebuie să fie gesturi mari. Poate e un ruj roșu. Poate o plimbare de jumătate de oră singură. Poate o prietenă cu care bei o cafea. Poate o carte, o rugăciune, o muzică bună. Orice lucru mic care îți amintește că exiști și tu.
Un pas în spate, pentru a face un pas înainte
Când tu ești bine, copilul tău învață că viața e mai mult decât luptă. Că există și frumusețe. Că mama lui nu e doar o umbră care îl împinge din spate, ci o lumină care îl învață cum să trăiască frumos. Când tu ești bine, soțul tău are alături nu doar o tovarășă de luptă, ci și o femeie în toată puterea și farmecul ei. Când tu ești bine, familia ta învață că fericirea se construiește și din momente simple, de bucurie personală. Și mai e ceva: când tu ești bine, lumea ta se lărgește. Nu mai ești doar „mama unui copil cu dizabilitate”. Ești și femeia care dansează, care citește, care râde, muncește, care inspiră. Ești tu.
Învăț acum să fac și eu un pas mic în spate. Să-i las pe ai mei să găsească soluții singuri, chiar dacă uneori greșesc. Să nu mai cred că trebuie să port lumea întreagă pe umeri. Să mă odihnesc fără vină. Să fiu femeie, și mamă, și soție, toate la un loc.
Și vreau să-ți spun și ție: ia-ți înapoi dreptul de a fi femeie. Nu aștepta să ajungi la epuizare, la spital, la lacrimi fără sfârșit. Începe azi, cu un gest mic. Dă-ți voie să strălucești. Nu pentru că meriți (deși meriți din plin), ci pentru că familia ta are nevoie de tine întreagă, vie, frumoasă.
Sunt o mamă care a uitat să fie femeie, dar uite că totul se schimbă
Draga mea, știu că e greu. Știu că uneori ți se pare imposibil. Știu că simți că nu mai poți. Dar să nu uiți niciodată: tu nu ești doar o mamă. Tu ești o femeie puternică, o femeie frumoasă, o femeie care merită să fie fericită. Nu te mai scuza pentru timpul tău. Nu te mai ascunde după lista de obligații. Pune-ți inima și feminitatea pe primul loc, măcar din când în când. Pentru că dacă tu ești bine, toți ceilalți vor fi bine.
Azi mi-e dor de mine. Și pentru prima dată, nu-mi e rușine să spun asta. Pentru că atunci când mă regăsesc pe mine, mama, femeia, soția, omul, îl regăsesc și pe David. Îi dau un exemplu de viață trăită cu demnitate și bucurie. Așa că, draga mea, începe chiar acum. Fă-ți timp pentru tine. Fii femeia care strălucește. Și amintește-ți: lumea întreagă are nevoie de lumina ta.
Cu drag,
O mamă ca tine
