Bărbatul implicat în treburile casnice e „găinușă”?

Mă uimește faptul că încă mai există persoane care cred că locul femeii este la cratiță, iar bărbatul este cel care conduce familia pentru că e „cocoș” și asta atrage un respect obligatoriu. Unde am văzut asta? La TV!

Georgiana Mihalcea, redactor
Bărbatul care își ajută nevasta la treburile casnice
Judecând lucrurile din propria experiență cred că, într-o familie, ar trebui să existe egalitate între parteneri. FOTO: Shutterstock

Un bărbat implicat în treburile casnice și aflat în concediu de îngrijire a copilului a fost numit „găinușă” de un protagonist al unui reality show pe care l-am văzut zilele trecute. Discuția aceasta mi-a trezit în minte o dezbatere veche, cu rădăcini adânci în generațiile trecute, în care rolul femeii era la cratiță, iar treaba bărbatului era să aducă bani în casă. Cum de mai e valabilă această mentalitate în zilele noastre?

De când lumea și pământul, pe meleagurile mioritice circulă vorba aceasta: „Bărbatul e cocoșul în casă, iar femeia joacă după cum îi cântă acesta”. Și eu am crescut într-o astfel de familie și soțul meu la fel și, cu toate acestea, am reușit să găsim o scăpare din cutumele trecutului și să cântăm amândoi în aceeași ogradă, după aceeași partitură.

Cum stăteau lucrurile în trecut

În generațiile din trecut, și aș îndrăzni să spun că și în generația mea, bărbatul era văzut ca fiind capul familiei, simbolul autorității, al puterii, al „ultimului cuvânt spus”, persoana ale cărei decizii nu puteau fi puse la îndoială. Mulți dintre noi am crescut în astfel de familii și, pentru că nu aveam termen de comparație, ni se părea normal să fie așa. Nici părinții noștri n-aveau vreo vină, pur și simplu așa au fost crescuți, asta le-a fost normalitatea.

Puterea lui „trebuie” era mai mare în trecut decât în zilele noastre. Femeia trebuia să aibă grijă de casă, femeia trebuia să facă ordine și curățenie, să facă mâncare. Bărbatul trebuia să muncească zi lumină, să fie puternic, să nu plângă, să nu greșească. Dacă mă întrebați pe mine, pur și simplu ambii parteneri trăiau într-o presiune permanentă și înclin să cred că, pe ascuns, visau la o schimbare. Mulți chiar au reușit să o facă la ei acasă, chiar dacă asta era „departe de ochii lumii”, care i-ar fi judecat negreșit. Părinții mei au reușit asta de nenumărate ori, cu siguranță și în alte familii s-au produs astfel de „răzvrătiri sociale”.

Am o familie tradițională, dar ancorată la secolul XXI

Soțul meu și cu mine provenim din „familii tradiționale”, dar am reușit să ne găsim propriul stil în lumea asta modernă, păstrând ce e bun din trecut și îmbrățișând ce ni s-a potrivit din noile vremuri. La noi acasă, bărbatul nu „dă cu pumnul în masă”, pentru simplul motiv că este suficient de inteligent și educat să aibă o discuție constructivă cu mine ori de câte ori avem de luat o decizie. Evident că nu putem fi mereu de acord, dar câștigă bătălia cel care a propus cea mai bună soluție.

Eu nu rup saloanele de înfrumusețate și nici cardul lui, cum ar face o „femeie modernă”, și asta pentru că am alte priorități, alt stil de viață și de la 19 ani muncesc, iar dacă vreau ceva nu trebuie să pun presiune pe nimeni, nici măcar pe soțul meu.

Îmi place să gătesc. Gătesc aproape zilnic pentru familia mea. Îmi place să mă trezesc prima și să-mi aștept fiul și soțul cu micul dejun în bucătărie. Îmi place să pun și să strâng masa, să fac curățenie după ei, să le pregătesc hainele de a doua zi. Mi se pare un act de iubire, de grijă. Este alegerea mea. Au fost și multe zile în care nu am putut să fac asta, din motive de sănătate ori lipsă de timp. Și atunci soțul meu a gătit, a spălat, a dat cu aspiratorul ori cu mopul și nu i s-a părut nimic ieșit din comun.

Bani aducem în casă amândoi, eu lucrez de acasă, el pleacă dimineața și vine seara, uneori destul de târziu. Doar n-o să stau flămândă să aștept să-mi gătească el! În week-end, se schimbă lucrurile, facem totul împreună și o facem cu plăcere, căci nu trebuie să plecăm la Paris ca să fim fericiți, ne putem îmbrățișa cu pasiune după ce am șters toate geamurile într-o sâmbătă!

Suntem egali în drepturi și îndatoriri la noi acasă, chiar dacă el e simbolul „cocoșului” și eu al „găinii”. În „cotețul” nostru domnește armonia și facem unul în locul celuilalt lucruri, fără să-i cadă rangul nimănui!

Cum de mai sunt oameni care cred că bărbatul care își ajută femeia este găină?

Să revin acum la ideea de la început. Duminică seara, căutam ceva ușurel de văzut și găsesc un reality show în care se face schimb de mame și fiecare trebuie să se adapteze timp de o săptămână într-o altă familie. De data aceasta, era o doamnă cu 4 copii, casnică de 7 ani, cu un soț care muncea în Austria o lună, apoi o lună era în concediu. L-am numit pe domn „Cocoșul feroce”. A doua familie avea 2 copii, iar după nașterea celui de-al doilea, tatăl a intrat în concediu de îngrijire a copilului. L-am numit pe acest tată „Cocoșul modern”. Era un tip foarte relaxat, care îi povestea mămicii de schimb că îi place viața pe care o duce, având grijă de cei doi copii în timp ce soția e la serviciu.

În cealaltă…ogradă, „Cocoșul feroce”, după ce a aflat povestea mamei de schimb, a tras concluzia că soțul acesteia este „Găinușă”. „Cum să stai acasă în concediu de îngrijire a copilului, să faci mâncare, curățenie și să ai grijă de doi copii?!” Era inadmisibil pentru mintea lui ca un bărbat să facă toate astea. I-a pus celuilalt eticheta „Găinușă” și așa a ținut-o aproape două ore. După ce că era arogant, mai și persista în exprimarea inepțiilor.

M-a umplut de nervi atitudinea lui. Nimic nu l-a făcut să-și schimbe opinia, nici faptul că e filmat, nici argumentele mamei de schimb, nici lucrurile din viața lui pe care nu reușea să le țină sub control. Copiii lui adormeau mult după miezul nopții, cu tabletele și telefoanele în mână (cea mai mică nu avea nici 2 ani), nevasta era în mod evident epuizată. Există vreo șansă să se mai schimbe un astfel de om?

N-aș fi reușit să trăiesc lângă un bărbat care nu m-ar fi tratat cu respect, ca pe egalul lui. Sunt o fire independentă, îmi place să mă implic în luarea de decizii, am fost pe picioarele mele încă din tinerețe, iar când am găsit omul potrivit am înțeles că totul se împarte la 2. La fel și el. Suntem un cocoș și o găină care împart același spațiu și cântă la unison aceeași melodie. Când el spală vasele, nu mă uit la el ca la o găină, când eu plătesc o rată sau o factură din banii câștigați de mine nu-mi vine să strig „cucuriguuuu!”

Cazul din emisiunea cu pricina este o temă importantă de gândire: cum se împart responsabilitățile în familie? Cum e cu cocoșul și găina în zilele noastre? Cântă separat sau împreună, din aceeași partitură?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa