Sunt mama unei fete adolescente care mi-a cerut anul acesta să participe la balurile bobocilor organizate atât pentru elevii din liceul ei, cât și pentru cei din alte școli. La început, am fost tentată să spun da fără nicio reținere, gândindu-mă că balurile sunt locuri sigure, organizate de școli, iar copiii sunt supravegheați acolo de profesori. Am început să citesc însă pe internet despre aceste petreceri și m-am șocat. Nimic din ceea ce știam eu nu părea să mai fie real. Majoritatea balurilor au loc acum în cluburi de noapte, sunt organizate de firme de evenimente, aceesul e permis oricărei persoane care cumpără bilet, iar profesorii lipsesc cu desăvârșire. Nu au fost puține cazurile în care presa a semnalat tot felul de incidente la balurile din Capitală și din țară: de la consum de alcool, la violențe și prezența dealerilor de droguri pe lângă cluburi. Pe scenă, de cele mai multe ori, la aceste evenimente se află cântăreți de manele și trapperi, care cântă despre droguri, sex, violență. Versurile abundă în expresii sexuale explicite, injurii și imagini care reduc femeia la o marfă care poate fi cumpărată, schimbată, aruncată. Toată această nebuloasă i-a determinat pe colegii mei de la Totul Despre Mame să documenteze și publice recent o serie de articole, rezultate în urma discuțiilor cu părinți, profesori, directori și reprezentanți ai Inspectoratului Școlar și ai ministerului Educației (le puteți citi AICI, AICI și AICI). Iar eu am hotărât să văd cu ochii mei cum stau lucrurile, direct la fața locului. A fost o noapte pe care nu o voi uita prea curând.
Odată luată decizia, am căutat primul bal, care s-a nimerit a fi cel organizat pentru elevii de la Colegiul Național „George Coșbuc” și cei de la liceul privat „Lauder-Reut”, ambele școli de top, prestigioase, cu cerințe academice înalte (La „Coșbuc”, în ultimii ani, s-a intrat cu peste 9.50). Lucrurile stau la fel, însă, aproape peste tot, cu mici excepții.
Mi-am luat biletul de pe iabilet.ro și am dat 137 de lei. Tema balului: Disney, organizator: XCLSV Entertainment, care se ocupă și de balurile altor licee din Capitală. După cum se vede pe afiș, numele celor două licee nu sunt menționate, iar acest lucru se întâmplă în urma scandalurilor și a cererilor repetate făcute de unii directori de școli ca numele instituțiilor să nu mai folosite de către oraganizatorii acestor petreceri.
În social media, însă, evenimentele sunt asociate în mod clar cu liceele pentru care sunt organizate.
Iată-mă, la 40 de ani, la balul bobocilor!
Am avut ceva emoții înainte de a pleca la bal, au trecut 27 de ani de când am fost boboc de liceu și am petrecut la propriul bal. Am ajuns la Club Oxya pe la 20.00, la o oră după ce era anunțată deschiderea oficială. Copiii care intrau aveau la ei un acord parental, o hârtie prin care părinții își asumă orice responsabilitate pentru tot ce se petrece pe parcursul nopții. Mi s-a pus o brățară de acces la mână și a trebuit să plătesc în plus 80 de lei, sumă care reprezintă consumația obligatorie. În schimbul banilor, am primit patru cupoane, cu care am putut să-mi cumpăr patru băuturi. Ca să am loc pe scaun, la o masă, ar fi trebuit să fiu în gașcă de 8 și să plătim împreună 500 de lei. Am hotărât că voi sta în picioare.
Prima impresie: început decent, organizare ok, fără alcool
În lobby-ul clubului era mare agitație. Copiii se foiau de colo-colo entuziasmați. Își admirau unii altora ținutele, își arătau bannerele făcute pentru a-i susține pe cei care urmau să participe la concursurile de Miss și Mister. În club erau și câțiva părinți, în jur de 15, pe care i-am văzut pe toată durata serii. Pentru că în clădire semnalul era prost, unii copii voiau să iasă. Surpriză, însă, odată ce intri, nu ieși decât pentru a pleca acasă. Elevii care voiau să fumeze puteau ieși pe o terasă. Un alt lucru pe care l-am apreciat a fost faptul că la bar nu se vindea alcool deloc, nici măcar adulților. Aveam de ales între apă și sucuri. Încă o bilă albă a fost momentul în care o gașcă de minori, gătiți la patru ace pentru eveniment, dar vizibil beți, nu au fost primiți în club.
Concursurile de Miss și Mister
Concursurile de Miss și Mister s-au desfășurat alternativ: prima dată „proba de zi” de la Coșbuc, apoi cea de la Lauder, apoi „proba de talente” de la fiecare liceu, urmată de „proba de seară”. Unii copii au cântat la orgă electronică muzică clasică, alții au făcut o scenetă, iar majoritatea, la concursul de talente, au dansat. Întregul moment a fost decent, s-a văzut clar că elevii au muncit mult să-și impresioneze colegii și chiar au reușit. Pe tot parcursul evenimentului, prezentatorul a precizat că ne aflăm la Balul „Coșbuc” și Balul „Lauder” și că cei prezenți pe scenă sunt elevii acestor școli.
După concursuri, a urmat petrecerea cu dans, iar atunci chiar mi-am amintit de discotecile tinereții mele. S-a dansat mult pe muzică latino, copiii erau în vervă, singurii care au început să caște discret erau părinții ce stăteau pe margine. S-a fumat mult, vape-uri și țigări electronice în interior, iar variantele clasice de țigări pe terasa din spate.
- CITEȘTE ȘI: Experiența unei mame la Beach Please. „A fost frumos, mulțumesc, nu mai vin! Nici eu, nici fiica mea”
Concertul Tussin: „Trag pe nas sau bem, linii pe teren/P#z%e în sutien, facem tot ce vrem”
După miezul nopțiii, au început concertele. Primul invitat: Tussin. Știam oarecum la ce să mă aștept. Am vrut întotdeauna să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în viața copiilor mei, așa că am ascultat și muzică trap atunci când fiica mea mi-a sus că asta preferă acum adolescenții. Avea dreptate, copiii de la bal au cântat alături de el toate versurile. Iată un exemplu: trapperul cânta „Ce intrări avem”, adolescenții completau cu „Ce femei avem”, Tussin „La masă când bem”, sala răspundea „Toți pe kerosen, bani la sutien”. Asta e, mi-am zis! Spre finalul piesei, n-am putut să nu mă gândesc că, totuși, copiii aceia au 13-18 ani. „Stau la masă cu gangsteri, nu p#z@e/ Bagabont de stradă, nu imaginați în vise/ Ai grijă ce spui, e pe atins, te despintec/ Orice fraier care ciripește la poliție/ Trag, trag/ Trag pe nas sau bem, linii pe teren/P#z%e în sutien, facem tot ce vrem”.
- CITEȘTE ȘI: Țigările electronice, o epidemie printre adolescenți. Plămânii celor care vapează pot intra în colaps
Concertul Albert NBN: „Sunt repetent, mu#e, doamna profesoară”
După vreo 40 de minute, concertul lui Tussin s-a terminat, iar prezentatorul a anunțat că va veni pe scenă, în scurt timp, „artistul internațional” Albert NBN. „Sunați-vă părinții și spuneți-le că ajungeți un pic mai târziu. Până la urmă, sunteți într-un mediu safe”, i-a îndemnat pe elevii aflați în sală. Era deja trecut de ora 1:30 dimineața. Copiii vorbeau între ei și spuneau că Albert NBN va veni în jur de ora 3:00, dar mie parcă nu îmi venea să cred că mai avem atât de așteptat. Nici ceilalți părinți, care se tot uitau la ceas, păreau să nu mai înțeleagă ce caută acolo.
În așteptarea „artistului internațional”, care, teoretic, urma să urce pe scenă dintr-o clipă în alta, copiii au dansat, au stat cu ochii pironiți în telefoane sau au făcut live-uri pe TikTok. După ora 2:00, prezentatorul a urcat din nou pe scenă și le-a recomandat minorilor să-și sune din nou părinții, să ceară voie să mai stea. Să fie acesta cadoul lor de Moș Nicolae, le-a spus. Văzând cu cât entuziasm așteaptă elevii următorul moment, m-am încăpâțânat să rămân. O fi ceva cu el dacă acești copii nu se dau duși! S-a făcut ora 3:00, moment în care am aflat de la prezentator că artistul „se odihnește puțin”. Copiii au început să-i strige numele, în timp ce Albert NBN îi privea, de la un balcon, fumând. După 10-15 minute, s-a îndurat și a coborât pe scenă, i-a nimit pe copii „verii mei” și le-a mărturist că… a dormit puțin.
De la prima până la ultima melodie, „verii” de la „Coșbuc” și „Lauder” au cântat la unison cu cel de pe scenă. Am auzit frecvent denumiri de organe sexuale, dar eram deja imună. Totuși, când în club s-a auzit clar și limpede „mă pi# pe voi de la distanță” m-a trecut un fior pe șira spinării. Dar asta n-a fost tot, a urmat momentul în care trapperul a început să cânte „Sunt repetent”, iar sala îi răspundea „Mu#e, doamna profesoară!”. O dată, încă o dată și încă o dată.
„Am mir în frunte, mă iubesc copiii”
Pentru că nu am înțeles prea bine tot ce s-a cântat acolo, acasă am căutat versurile pe google. Iată câteva:
- „Sunt AlbertNBN, am arsenal în dormitor (Pow, pow)/ Zece săbii-n burtă, uite-i mațele în zbor/ L-am băgat în comă, acum de casă îi e dor (Huh)/ M6 frații mei, fă, nu e un sector (Pow)/ Sunteți expirați, cred că vin din viitor (Pow)/ N-am vrut să-l omor, co@ie, i-am tras în picior (Huh)/ Știți că fac ce cânt, stați cuminți, băi, pi#$%lor”
- „Am bani, am femei, sunt frumos, am haz/ Rămâi fără femeie, magie, Houdini/ I ain’t got no time, zici că sunt Slim Jxmmi/ Dă-i jos cu fata, ho, I know you see me/ Mă doare-n p@#ă, trezesc toți vecinii/ Am mir în frunte, mă iubesc copiii”
- „Sunt diamantu’ în noroi/ Lăsați-mă-n pace, vreți rău’ la un cioroi/ Sunt AlbertNBN, eu nu mă compar cu voi/ De când m-am născut, n-am știut ce e locu’ doi/ Huh, mă p%ș pe voi de la distanță/ O mie ca voi să mor de poa’ să-mi facă față/ Stați în banca voastră, nu mă băgați în instanță/ Lasă-mă în pace, nu-mi mai scrie, ești o zdreanță”
La „melodia” „Sânge peste tot”, fanii erau extaz. Trapperul cânta un vers, sala pe următorul, de la începutul până la sfârșitul piesei. Căutați-o pe Google. Oricât de mult aș vrea să redau ce s-a întâmplat acolo, versurile astea sunt prea mult. Tot show-ul a continuat în această notă, în care elevii au trăit la maximum muzica de pe scenă. La final, Albert NBN le-a spus: „Verii mei, nu vă drogați, nu jucați la cazino, iubiți-vă familia!”
Plecarea acasă
Era deja ora 4:00 dimineața când s-a terminat concertul lui Albert NBN. Nu mai aveam nici energie, nici dispoziție pentru următorul invitat, Ursaru. La garderobă s-a făcut imediat coadă, semn că pentru Albert NBN stătuseră copiii până la acea oră târzie. Am urcat în mașină având, pentru prima dată în viața mea, sentimentul unui hău imens între mine și generația copiilor mei. Dincolo de asta, am simțit multă furie legat de faptul că la aceste petreceri, organizate pentru „boboci”, deci copii de 13-14 ani, sunt validate, pe scenă, consumul de droguri, violența, obiectificarea și umilirea femeilor, disprețul față de educație. Și toate astea se întâmplă în timp ce părinții, directorii de școli, inspectoratele școlare și Ministerul Educației pasează răspunderea dintr-o parte în alta (așa cum TDM a detaliat în ACEST articol).
